1,692 matches
-
straturi de ceapă din mica lui gospodărie. Ochii lui erau deprinși să cuprindă din mersul trenului întinderile ce i se desfășurau în cale, gările cu mulțimea pestriță a pasagerilor pe care-i purta după el în vagoanele înșiruite ca un alai de nuntă. Acum se vedea ca un om de prisos, fără nici un rost. Singurul gând care îi mai încălzea inima și-i mai însorea sufletul era să-i facă un rost în viață fiicei sale. Deși pensia însemna și subțierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
putut fi mai fals. Deja, la trei ani, dovedea o agreabilă notă de excentricitate - care trebuie să fi provenit dintr-o genă regresivă, pentru că, în mod sigur, n-o moștenise de la vreunul din părinții săi. Când am fost gata cu toții, alaiul a pornit: eu, sprijinindu-mă cu mâna teafără de brațul tatii, Maggie, împingând căruciorul micuței Holly, și JJ, maestrul de ceremonii, în frunte. Mama a refuzat să ni se alăture în plimbarea zilnică, pe motiv că, dacă ar veni, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Candace și a Regelui George ne-a salvat de la o scenă stânjenitoare de genul „De unde ne cunoaștem, Anna?“ „Nu știu, Mackenzie, de unde ne cunoaștem de fapt?“ Candace - îmbrăcată într-un negru discret - a crezut că femeile Edison și Mackenzie erau alaiul care o aștepta pentru schimbările de look. —Ei bine, salutare, aproape că a zâmbit. Ar fi mai bine să începem. A ales-o pe cea care era vădit persoana cea mai importantă și i-a întins mâna. —Candace Biggly. —Martha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spuse Bennie. Da, da, spuse Pată Neagră. Acum știut și voi. Câțiva dintre prietenii mei Îl bănuiră pe Walter că avea o Înțelegere secretă cu Pată Neagră. Dar ce mai conta? Era un loc interesant de văzut. Urmați de un alai format din membrii tribului, prietenii mei intrară Într-un luminiș mai mare, o zonă de aproape o sută cincizeci de metri În diametru. Deasupra cerul de-abia se vedea din cauza coroanelor suprapuse ale copacilor. O parte din luminiș era acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a smulge 50 de cenți părinților. Abia la urmă apăreau plasatorii de bilete la Operă, deghizați în Mozart sau Salieri, cu partiturile clămpănind prin mulțime. Îi însoțeau cântăreții de mandolină, contrabas sau balalaică (după dexteritate și zona geografică de proveniență), alaiuri strălucitoare sau soliști nerecunoscuți, improvizând la cerere. Toată Curtea asta a Miracolelor emigrată în centrul Europei și îngrămădită pe trei sute de metri de stradă comercială se străduia din răsputeri să-ți atragă atenția, producând zgomot și mișcare, ca la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
văzut copil departe, soare-răsare, câmpie. Amir nu cunoscut nimeni, nu fost tabără Kubilai. Războinici crezut, plecat soare-răsare. - Și noi unde ne aflăm? - Noi acum mers sud. Cinci zile mers. Cinci nopți mers. Trebuie apropiem repede munți Caucaz. Prea aproape Urdi Alai mare han Hadji Ghirai. Nimeni urcat În căruță, Nogodar negustor blănuri pentru mare han, Amir nepot Nogodar. Tu, ascuns blănuri. Nimeni, nicăieri. Ștefănel se Întoarse Între blănuri și continuă să plutească, legănat, spre zări Îndepărtate, despre care nu știa nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spre trecătoarea Brețcului, unde era așteptat transportul de arme ușoare Însoțit de Francisco. Transportul Întârzie două zile, din pricina ploilor ce căzuseră, Înfundând drumurile de munte. Dar apoi soarele biruise, pământul se zbicise, iar căile codrilor se deschiseră. În lunca Bârladului, alaiul domnesc primi un sol de taină, sosit, după două zile și două nopți de galop, de la malul Mării Negre. Solul ajunsese din Persia În Trebizond, pe țărmul sudic al mării, și de acolo, cu o corabie cu două pânze, pe țărmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a căpitanului Gâlcă, subțire și sprâncenată, cu ochi negri plini de vioiciune, se ridică, zâmbind, și turnă vin În cupa voievodului, apoi În ale celorlalți meseni. - Știm, Măria Ta, spuse mireasa, că frumusețile Moldovei se cam uită cu jind În urma alaiului domnesc... - Căpitane Gâlcă, râse voievodul, văd că ai femeie isteață, fără frică de stăpânii țării! Ba chiar și cu nițel piper pe limbă! Ai intrat la grea povară... Nu-ți ajunse că te năpăstuia căpitanul Oană... - Las’ să mă năpăstuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Întâlniră În mai puțin de jumătate de ceas. Vrâncenii se opriră la douăzeci de pași de oastea venită din țara vecină, iar căpetenia lor ceru să-i vorbească fostului domn Petru Aron. - Te ascult, oștene! spuse acesta, ieșind călare În fața alaiului. - Sunt hotnogul Nechifor, din oastea Măriei Sale Ștefan Vodă. Am poruncă să nu las pe nimeni să iasă din trecători. - Credeam că ești trimis de boierul Dan, vechi prieten al meu, care știa că de astăzi nu Ștefan poruncește În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
robilor tătari În lanțuri, pășind În praful câmpiei. Ieșeau femeile, ținând copiii sugari În brațe și pe cei mai răsăriți de mână, șoptind cu sfială: - Iaca, acela e Măria Sa Ștefan... Ieșeau bătrânii cu mâinile tremurânde, Înclinându-se adânc la trecerea alaiului domnesc. - Cât zâsăși, nea Ioane, că suntem În zi de azi? Să-i spun dascălului de la biserică s-o Însemne În catastif... - Nu mai ai nici o ținere de minte, moș Onisei! Zi-n douăzeci. August. Anul una mie patru sute șasezăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
săptămână de luptă la sabie. Așezați pe două linii, răzeșii executau comenzile unui hotnog de vânători domnești. Oană făcu semn de Încetare a exercițiului și descălecă. - Pedestrimea de răzeși, atenție la poruncile căpitanului Oană! strigă unul din călăreții care Însoțeau alaiul domnesc. - Care este exercițiul În lucru? Întrebă căpitanul. - Lovitură de deschidere, blocare de contraatac la cap, lovitură de Împungere! răspunse hotnogul. - Nu mai e timp de așa ceva. Cu sau fără lovituri de deschidere, veți ține În piepturile voastre cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
răsuflă ușurat. Chemarea trupelor pedestre pe urmele șarjei de cavalerie indica recucerirea pozițiilor pierdute și sugera neclintirea de pe câmpul de luptă. Moldovenii nu mai aveau nici cea mai mică intenție de retragere. Același lucru Îl Înțelese și Soliman. Trâmbițele din alaiul urdiei vestiră retragerea neîntârziată a tuturor trupelor aflate În luptă și revenirea gărzii din Încleștarea cu Apărătorii. „Deci asta era... Își spuse Alexandru. Victoria psihologică prin atac asupra comandantului dușman. Exact reversul acțiunii Cuceritorilor... extraordinar... ” - He! Alessandro! se auzi vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
când a fost bine totul, căpitane? Când am plecat noi fără primejdie dinăuntru sau dinafară? Spuneai că oamenii tăi au descoperit trădătorul. Că el se va afla la conacul Brăneștilor, lângă șleahul Galaților, aproape de malul Dunării. Că un drum al alaiului domnesc pentru scaunele de judecată de la Dunăre e un prilej bun pentru prinderea lui. Și acum, când totul e pus la cale, vrei să amânăm plecarea? Căpitanul Oană tăcu. Știa că voievodul avea dreptate. Rețeaua Apărătorilor descoperise că mesajele cifrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Am să fac cum poruncești. Dar ceva nu e bine. În Țara de Jos va curge sânge. - Poate ai cam multe coșmaruri, căpitane. Cuvântul „căpitane” era un semnal că voievodul se Întorcea la ipostaza sa oficială. - Cine face parte din alai, măria ta? Întrebă Oană, trecând și el la atitudinea de protocol. - Vornicul Isaia, desigur, care va avea prilejul de a petrece sărbătorile la conacul său din Brănești, vornicul Bodea, stolnicul Bârsu, comisul Ilea Huru, pârcălabul Dajbog, postelnicul Iuga, spătarul Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sultanilor și al marilor hani tătari. Solia sosită la Suceava În 12 mai și primită abia trei zile mai târziu era a sultanului Mahomed al II-lea Cuceritorul. Număra douăzeci de soli cu o escortă de cincizeci de spahii. Un alai impresionant și viu colorat, care atrăsese atenția tuturor localnicilor pe Întregul itinerar de la cetatea Chilia până În capitala Moldovei, și, bineînțeles, și pe cea a iscoadelor străine care mișună Întotdeauna acolo unde primejdia de război se apropie. Pentru unele puteri europene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
alta cu puternica liniște a unui popor fericit. Nu vom discuta deci cu cele scrise în foi engleze; noi știm ce știm și partea decorativă a vieții noastre nu ne face a uita un moment relele adânci de cari suferim. Alaiul istoric și de bresle care și-au făcut trecerea solemnă pe dinaintea regelui nu ne-a uimit nici atât ca să uităm că, nu mai departe decât sub Vodă Știrbei, tot acest alai era compus din patruzeci și cinci de bresle cu steagurile
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
face a uita un moment relele adânci de cari suferim. Alaiul istoric și de bresle care și-au făcut trecerea solemnă pe dinaintea regelui nu ne-a uimit nici atât ca să uităm că, nu mai departe decât sub Vodă Știrbei, tot acest alai era compus din patruzeci și cinci de bresle cu steagurile și corporațiile lor și că din aceste 45 de ramuri de activitate onestă n-au rămas azi decât 5 - 6. Dar s-au înmulțit introducătorii similarelor străine, evreii cu cele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
parte o companie de nume atât de cunoscute, pe de alta zgomotul produs prin ziare, înclină a crede că e vorba d-un institut de aceeași utilitate ca Banca Națională sau Creditul Fonciar bunăoară, pe când în realitate bancheri străini, cu alaiul de nume românești menite a-i populariza, vor să neguțeze pe picior mare la bursa viitoare din București, înființînd ceea ce se numește o haute banque par compagnie. Așadar, ca să punem odată capăt acestei inclarități și vârtejului de speranțe, vom spune
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
titluri provizorii: 250000 (nominal la plata integrală 1 milion) unor persoane a căror aprobare și vorbă sunt folositoare succesului afacerii, dar cari n-au nici atâta capital încît să-și poată păstra chiar timp scurt acțiile. Asta e prima categorie, alaiul fără parale. 250 000 la persoane, asemenea în condiții sociale înalte, dar destul de bogate pentru a conserva titlurile: alaiul cu parale. 250 000 la speculanți de rând și culisieri. Caracuda. Preste tot 750 000 franci împărțiți în 6 000 titluri
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
afacerii, dar cari n-au nici atâta capital încît să-și poată păstra chiar timp scurt acțiile. Asta e prima categorie, alaiul fără parale. 250 000 la persoane, asemenea în condiții sociale înalte, dar destul de bogate pentru a conserva titlurile: alaiul cu parale. 250 000 la speculanți de rând și culisieri. Caracuda. Preste tot 750 000 franci împărțiți în 6 000 titluri provizorie din care fiecare dă dreptul la achiziția ulterioară a unui titlu definitiv de 500. Câteșitrele soiurile de oameni
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
asupra acțiunilor. Toată puterea intereselor lor [î]i face să vrea hausse. Sub asemenea auspicii se deschide bursa. Capitalistul serios șade la un colț. îl cam tentează zgomotul. Ar vrea și n-ar prea vrea. Dar ceea ce am numit noi alaiul fără parale nu-și poate păstra titlurile. Cei 150, 300, 450 franci ce i-a pus fiecare din sărăcimea înaltă în titluri devin simțitori prin lipsa lor! Ei vor să-și realizeze hârtiile. Titlurile se oferă la bursă. Ce face
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
provizoriu de 125 s-ar vinde cu 162, 60, lucru nu tocmai de mirare când am văzut titlurile primului vărsământ al Băncii Naționale vînzîndu-se cu 500. Știm de la început însă că 6 000 titluri au fost împărțite al pari la alaiuri. Va să zică Creditul Mobiliar a speculat numai 94 000. De la 94 000 câte 37, 50 premiu e în total 3 525 000. Dar a cheltuit spre acest scop: 1. Prima de 10 procente plătită subscriptorilor din înalta sărăcime. 25 000 2
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
înaltă. E însă un adevăr că evreii au o influență dezastroasă asupra stării morale și materiale a poporului nostru, un adevăr că sunt o rasă străină și imigrată de 40 de ani încoace, un adevăr că corupția și imoralitatea formează alaiul imigrațiunii lor, un adevăr că - escepție făcând de cei asimilabili dintre ei - cată să fie înlăturați din sate, că trebuie să li se interzică colportajul în orașe, că trebuie aduși la necesitatea de-a munci. A munci însă va să zică a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
parte o companie de nume atât de cunoscute, pe de alta zgomotul produs prin ziare, înclină a crede că e vorba de-un institut de aceeași utilitate ca Banca Națională sau Creditul Funciar bunăoară, pe când în realitate bancheri străini, cu alaiul de nume românești menite a-i populariza, vor să neguțeze pe picior mare la bursa viitoare din București înființînd ceea ce se numește o Haute banque par compagnie. Așadar, ca să punem odată capăt acestei inclarități și vârtejului de speranțe, vom spune
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
provizorii: 250 000 (nominal la plata integrală 1 milion) unor persoane a căror aprobare și vorbă sunt folositoare succesului afacerii, dar cari n-au nici atâta capital încît să-și poată păstra chiar timp scurt acțiile. Asta-i prima categorie: alaiul fără parale. 250 000 la persoane, asemenea în condiții sociale înalte, dar destul de bogate pentru a conserva titlurile. Alaiul cu parale. 250 000 la speculatorii de rând și culisieri. Caracuda. Preste tot 750 000 franci împărțiți în 6 000 titluri
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]