3,029 matches
-
prima oară. Risipa s-o oprim în vamă De ger și vânt să-i fie teamă, S-aprindem flacăra iubirii La care se-ncălzesc toți mirii. De dor baladele mai plâng Când turma rătăcește calea, Prin codrii nopților doar jalea, Albită-n porți stă împăcarea. Troieni de gânduri duc poveri Ce tineri am fost totuși ieri, Pe fruntea anului cunună Să punem toți o faptă bună. Om drag întoarcem altă filă Să scriem cartea cu lumină, Când îngerii ne trec prin
OM DRAG de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357825_a_359154]
-
culorile se spală-n vin, și împing agale semne spre răsărit... Le aștept! Le aștept înainte de miezul nopții, când fereastra este întredeschisă spre albul din inima peste care mucegaiuri și-au întins tranșee, și când vei trece pervazul, te vei albi, alb vrăjitor, vei trece de voaluri și dantele, fără iluzii căzând în palme... Nu mai vreau ca mările, pe muchii de cuvânt să-și caute umbra! Nu mai vreau răsuflarea, lăcașuri sacre în urma unei destăinuiri... Iubite, O să las peste umărul
SĂ VII ÎN LINIŞTEA NOPŢII! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357926_a_359255]
-
vreau ca mările, pe muchii de cuvânt să-și caute umbra! Nu mai vreau răsuflarea, lăcașuri sacre în urma unei destăinuiri... Iubite, O să las peste umărul tău să cadă, mușchii și lichenii zidului, brume și mucegaiuri, iar noi, vom atinge frunțile albite de ghiocei, (chiar dacă sunt amenințate de căderi) cu frunțile cele mai roșii ale merelor... Cântecul nepământean, mi s-a lipit de trup... Vreau și eu cântecul aripilor! Când adun cerneala din coaja merelor, știu, că sunt vie!... 04.03.2012
SĂ VII ÎN LINIŞTEA NOPŢII! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357926_a_359255]
-
Autorului A trebuit soarele să răsară, de multe ori a trebuit să apună; să fie înecate nopțile de neguri și de lună. A trebuit, dinadins, să plouă, fluxuri de căldură s-aducă secetă; cerul să-mbrățișeze pământul, piatra să ardă, albindu-se cretă. A trebuit toate sevele să văd cum gâlgâie-n frunze și muguri; cum plânge vie de-i prăpăd, savurându-i elixirul din struguri. A trebuit și-o stea să văd cum arde pe cer cu coadă, să mor
A TREBUIT... de GEORGE PENA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358461_a_359790]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ARGONAUT Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 339 din 05 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Argonaut Barcazul meu nu este yolă, Nici pe canaluri o gondolă, Barcazul meu e lup-de-mare, Albit de vânturi și de soare. Ci de la pupă pân'la proră- Cântarea mărilor sonoră, Iar pe copastii - cicatrice Ca lovituri de lănci și bice. Mă socotesc argonautul Reactualizând trecutul, Să caut lâna legendară, Nici o speranță nu dispară! În juru-mi stavili
ARGONAUT de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358005_a_359334]
-
de lănci și bice. Mă socotesc argonautul Reactualizând trecutul, Să caut lâna legendară, Nici o speranță nu dispară! În juru-mi stavili și ispite, Când mai suave și șoptite, Când amenințător balaur; Poate-oi găsi lâna de aur! Barcazul meu e lup-de-mare, Albit de vânturi și de soare, Iar pe copastii - cicatrice Ca lovituri de lănci și bice. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Argonaut / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 339, Anul I, 05 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
ARGONAUT de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358005_a_359334]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > POEME HAIKU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 721 din 21 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului puii de la incubator toți albi: parcă vin din fabric șoferul gras mănâncă la volan castraveți cu pâine când n-am chef de scris iau scoica de pe birou și ascult marea din volumul Poeme cu ochii ingusti Referință Bibliografică: poeme haiku / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
POEME HAIKU de ION UNTARU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358065_a_359394]
-
ele sevă, nu murim. Te las să-mi scrii și să tot plângi cu mine pe-altare de frunzișuri și de dor și, aprinzând culorile din tine să-i dăm lumina cerului în zbor. Iubito, prinde-n ochiul tău copacul albit de arșiți și de cânt rănit fii ploaia înfrunzind pe frunte un mugur de iubire nenuntit. Leonid IACOB Referință Bibliografică: cu tine / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 597, Anul II, 19 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright
CU TINE de LEONID IACOB în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358088_a_359417]
-
și fața i se crispase într-o parte, cu o mână, cea dreaptă, se ținea de-a curmezișul pieptului de reverul hainei, iar cu cealaltă se apucase de balustradă. Strângea atât de tare balustrada între degete, încât ele i se albiseră la capăt. Te doare la glonț? îmi venea să-l întreb strigând, dar expresia dușmănoasă a feței crispate, pe care numai rareori i-o văzusem așa, îmi îngheța cuvintele pe buze. În pofida aerului rece, fruntea îi transpirase, iar picăturile de
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
acestora și o nesfârșită milă de el mă cuprinsese. Îmi rămăseseră în minte statura lui semeață din fotografie, călare pe calul cel alb cum era, zâmbetul ușor sfidător, de om gata să înfrunte orice pericol, îl vedeam acum prematur gârbovit, albit la tâmple, cu ochelarii lăsați pe nas, bătrânește, cu colțurile buzelor căzute, aplecat asupra tastaturii mașinii sale de scris Continental, cumpărată cu bani anume strânși de la consignație. Când îmi spusese, parcă glumind, că poate pe von Rennhoff îl mustra conștiința
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
vopsite spini albi palpabili în desene pierdute ... Citește mai mult În mâinile tale respira un necunoscutprintre refuzuri încleștatevise lipite de adăposturi lumânarea arde în secvențe crengile se strângcând îngheață frigultulpina în renaștere cleștele așteaptămă plimb cu gândurile taleprintre adăposturi vopsitespini albi palpabiliîn desene pierdute... VI. LECȚII DE VIAȚĂ DESPRE INSTRUMENTELE MUZICALE PARTEA III., de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 375 din 10 ianuarie 2012. Lecții de viață despre instrumentele muzicale Partea III. -Ce sunt instrumentele muzicale, Învățătorule? -Ele sunt niște
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
o voi șopti auzului din tine ferecat de pecetea domniei prin aspre ținuturi. Multe se vor aduna în mii de fire.Din plecări, întoarceri, înfrângeri, necunoscute, neștiute, nescrise, alese de prin rupturi sau dezlegări de soartă, și care vor fi albite din nou, într-o altă primăvară de sufletul meu, la râul dorului. Din deșiratul făcutului sorții rămasă pe pământ, împletesc scara spre cer pe care în semn de eternitate, ți-o voi crucifica deasupra inimi până când rotundul va fi împlinit
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
mișcăm tava, ca să nu se lipească, pentru că sosul începe să se lege. Când zeama s-a împuținat și sosul e destul de legat, adăugăm lămâia, cu 40 de secunde înainte să luăm tava de pe foc, observând cum sosul devine mai legat, albindu-se. Mișcăm tava, încât zeama de lămâie să se distribuie în mod egal în tavă. Se ia tava de pe foc și se presară pătrunjelul tăiat mărunt și piperul. Se acoperă tava. Se servește cald. Se „înnobilează”, bând vinul biologic, aromat
FILOZOFIA GUSTULUI LA MUNTELE ATHOS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358679_a_360008]
-
Și mereu mă tot întreb; Lumea asta e un puzzle, Sau formează un întreg? Filosofii, mintea și-au sucit, Ca să afle adevărul, Însă tot nu l-au găsit! La mulți le-a căzut chiar părul, Mai mult capul le-a albit! Câți n-au căutat în stele, Să găsească un răspuns, Însă cu încăpățânare, Adevărul e...ascuns! Referință Bibliografică: Unde este adevărul? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 505, Anul II, 19 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
UNDE ESTE ADEVĂRUL? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358689_a_360018]
-
În miorița ne-am țesut fuiorul, Colindul l-am făcut cu plugușorul Și legământul vieții, prin cununi. Dar toate astea, astăzi, au pierit. Au dispărut și rima și piciorul, În poezie nu mai punem dorul, Bătrânul vers, din clasic... a albit. Nostalgic fiind, mă simt acuma trist. Povestea cu metafora drăguță... Parc-am începe clasicul cu Gută Și pe Enescu-l trecem manelist. Mai suntem doar o mână de nebuni Care mai pun o rimă-n poezie, Dând versului mirosul de
M-A CRESCUT POEZIA ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358762_a_360091]
-
și prietenul său "dezinfectau" cu păhărelul unul după altul și se amuzau pe seama damelor. Ca să dispară mirosul de țuică din cameră, puse în chiuvetă niște hipoclorit, chipurile i se păruse cam îngălbenită de la o vreme și vru s-o mai albească! Dar în cele din urmă se auzi cheia în ușă și doamna Lenuța pătrunse tiptil în dormitor, unde puse ceva la cale, apoi apăru deodată în sufragerie unde "băiețelul cel cuminte" privea cu vădit interes știrile la televizor. - Zdrang-zbang!... Ei
FAC ANTRENAMENT! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350684_a_352013]
-
se opri furioasă în dreptul ecranului. Bărbatul nu schiță nici cel mai mic gest de parcă privea prin trupul său. - Aștept complimentul! - zise punându-și mâinile în șold. Costel îi zâmbi încercând să-i facă o glumă „delicioasă”: - Scumpo, deși ai cam albit și trebuie să te vopsești mai des și ți-au apărut ridulețe pe la coada ochilor, care peste vreo zece ani vor semăna cu niște șențulețe, să ști că în principiu ai întinerit, chiar dacă arăți mai bătrână cu un an ca
FAC ANTRENAMENT! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350684_a_352013]
-
aceeași mână, poate mânui la fel de bine și arma de luptă, atunci când conștiința o cere, pentru apărarea neamului. Autorul e conștient de puterea de pătrundere a Cuvântului său în inimii, de aceea, spune: “ ... poemul meu pornește / pe văile Genunii și le-albește / în toate punctele cardinale-ale ființe” (În somnul real, nu-n somnul din imn ... Autorul este sigur că: “Iisus Hristos a făcut Constelația Lirei” de aceea, se întreabă în chip firesc: “cât este „dreptul de autor“, / domnule Prim-Ministru-al-Coasei ... ?” -o aluzie transparentă
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
daca asculți Dacă mai înțelegi ceva. Constantă Buzea - Și Poezia E Un Somn Și poezia e un somn Din care nu te mai trezești Cu ochii largi deschiși sub mari, Visînd la spasmele lumești, Cu perle pleoapele plîngînd Sărate buzele albești, Nefericit, înspaimîntat Printre comori piraterești, Păreri de rău ca nu-ntelegi Mișcarea gurilor de pești, În calmul monștrilor sorbit, Măcar astfel să te ferești, Fără să fii de tot primit, Nici înecat, nici viu nu ești, Să poți trînti o
CONSTANTA BUZEA, UNUL DINTRE CEI MAI MARI POETI ROMANI CONTEMPORANI, A PLECAT IN CERURI, LANGA ADRIAN PAUNESCU de MIHAI MARIN în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359073_a_360402]
-
-l pe George cu o privire rece, îl întrebă, făcând semn cu capul către ea. - George, cine este ființa asta? - Mamă, ființa asta, cum o numești tu, este doamna Petrescu, soția mea. Doamna Eleonora Petrescu făcu ochii mari, bulbucați, se albi toată și căzu direct pe asfaltul care fusese stropit cu câteva minute mai înainte. - Lasă mamă teatrul, te rog, ne cunoaștem bine, cum nu-ți convine ceva cum leșini. Vreau să te rog să nu mă mai șantajezi. Voi fi
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
și alte acareturi ecleziastice de trebuință serviciului religios. Multe nășii (c-așa se poartă, de la centru și până-n cel mai neînsemnat cătun), bun prilej de „tezaurizare” a (in)conștientului „bârlog” electoral, finuțe fine și finuți fini și selecți meniți a albi pe nașu s-ajungă sus (era oricum un „Naș” local și chiar mai departe!) și bine ca și lor și celor de lângă, inclusiv descendenții pân'la a nu știu câta spiță, oricum pân'la stră-stră, departe, că nici genealogia nu
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
Dumnezeule! Unde mi-a fost capul? Ce proastă am putut să fiu, ce idioată! Am crezut în tine, am crezut că mă iubești, am crezut că ești altfel decât toți ceilalți... și izbucnește într-un torent de lacrimi. M-am albit la față, iar telecomanda mi s-a părut brusc prea grea și i-am dat drumul pe parchet cu zgomot. Care tâmpit mi-a făcut-o oare?, gândesc fulger. Dacă-l prind, îi iau capul, continui. Nevastă-mea a continuat
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
pension parisian) în arta bunelor maniere. Le trimitea fiecăruia un „pusi” discret, pe care-l aștepta înapoiat de urgență; de cele mai dese ori i se sărutau mâinile, că-i oprea oftând: „Da’ potoliți-vă, pupăcioșii mamei!... Vreți să mă albiți?” - Să te țină Dumnezeu în brațele mele, coană Marița!... o salută cu respect venerabilul „maior” Petre Bușoiu și lundu-i mâna stîngă i-o sărută cu tandrețe. - Maiorule, maiorule... săruți ca-n tinerețe... Cum de n-ai uita bunele obiceiuri? - Cum
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
contopite. Tăcerea era îngenuncheată de chiotele semnelor acelea leneș înșiruite. Iar la aprinderea festivă a policandrelor știute și ascunse, înfloreau alb certitudini, turmentând frici și nelinisti în solventul slovei. Și era cald si frumos si bine... Să poruncești zorilor să albească înainte de vremea răsăritului; să urmărești bătălii crâncene, cu deznodăminte însângerate, în tihna lojei de cititor. Să călătorești acolo unde piciorul n-o să hoinărească vreodată, să palpezi granițele unor lumi ferecate în uitare. Așadar, talismanul de safir. Talismanul de cerneală. Pod
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
criză. Am nedormit îmbrățișați. I-am cântat de noapte bună. Doar cântecele de copii în spaniolă, dar nu s-a plâns. Părea că nu recunoaște oricum cuvinte uzuale din propria limbă. S-a zvârcolit, a gemut, s-a jelit, a albit nopți și a înnegrit dimineți pe umărul meu. Și-a pus cenușă în cap, a regretat, a jurat că a fost fericit numai și numai în locuința lui de la parter. Și-a suspinat clandestin, amintindu-și feeria căderii lui în
CĂDERILE DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359466_a_360795]