7,295 matches
-
fi redus la ceea ce este îndeobște cunoscut, ar fi ca și cum l-am convinge să fie un univers sărac. De multe ori orgoliul cunoașterii umane se află într-o inversă proporționalitate cu această cunoaștere. Într-un univers dinamic, lucrurile curg în albia lor și chiar dacă ar putea exista percepția că nimic nu se schimbă (vezi Nimic), frumusețea înțeleaptă a transformării merită a fi încercată. Multe din problemele actuale ale lumii își pot găsi răspunsul în cunoașterea deplină a făpturii umane, îndepărtată de
POVESTIRI CU GREUTATE – UN MATERIAL SCRIS DE CONSTANTIN P. POPESCU de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354831_a_356160]
-
Dunărea cu lacrima albastră și Bărăganul îngălbenit de soare, sunt vântul adiat al florii din fereastră balada pământului cântată pe-nserare. sunt răsăritul spulberat din delta stufului, și strigătul de păsări brodat în lumina amurgului. sunt geamătul de piatră din albia fluviului și pasul Chiralinei la marginea târgului . sunt strigăt rătăcit ca punctele-n eter, și florile uscate-n câmp și iarba scorojită , parfumul salcâmului pecat în aer și spre cer . sunt floarea neiubită ciulin pur în Bărăgan de tine-ndrăgostită
ELEGIA IV de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355299_a_356628]
-
și armonia erau primordiale iar oamenii erau mai înțelepți și mai fideli semănătorul știa să semene sămânța ținea la glia lui nu o trăda la pâinea coaptă în cuptor pe vatră a mielului sacrificat nu se despărțea ca râul de albie atunci când grijile îl inundau acum se simte albia deformată de apa timpului prezent ne scăldăm în vremuri tulburi deocheate vânăm anotimpuri furăm bucurii ne ascundem fiecare de răspunderi când vom pleca definitiv luăm cu noi decât o mâna de țărână
RETROSPECŢIUNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355454_a_356783]
-
înțelepți și mai fideli semănătorul știa să semene sămânța ținea la glia lui nu o trăda la pâinea coaptă în cuptor pe vatră a mielului sacrificat nu se despărțea ca râul de albie atunci când grijile îl inundau acum se simte albia deformată de apa timpului prezent ne scăldăm în vremuri tulburi deocheate vânăm anotimpuri furăm bucurii ne ascundem fiecare de răspunderi când vom pleca definitiv luăm cu noi decât o mâna de țărână dacă mai are cine s-o arunce peste
RETROSPECŢIUNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355454_a_356783]
-
să se matolească, pentru că ce altă bucurie aveau de la viață?! Cînd dispăruse Mancuse nu observase nimeni, era un loc liber în plus în înghesuiala aia, asta este urma lăsată de dispariția cuiva dintre noi, mergea spre casă, o luase prin albia uscată a rîului, pe scurtătură, crengile copacilor se clătinau pe cer, pietrele i se rostogoleau sub tălpi, of, Estero, n-am revoluționat eu cunoașterea, fredona el, da' de iubire sînt matol, cum e rîulețul gol, n-are apă, nu se-
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
conturate în câmpia ce ți-a crescut sub unghii cu verdele ei îmi nălucești privirea nu atârna zădărnicia în urcatul treptelor povara ta naște risipire de glas mă vrei crucificat în mijlocul apei sculptând cioburi în drum sfârșit de soartă sunt albia în ocean de frică ce-l porți în glezne cu mândria învingătorului respiri în picioare țipăt de lumini rotunde ... Citește mai mult hai să ne amăgim pașii cu șoaptepoezia are numele tău o simtblestem curge din mânacare mângâie și țâșnește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
sugrumat sub tăișul pumnaluluiurna viitorului are rădăcini conturateîn câmpia ce ți-a crescut sub unghiicu verdele ei îmi nălucești privireanu atârna zădărnicia în urcatul treptelorpovara ta naște risipire de glasmă vrei crucificat în mijlocul apeisculptând cioburi în drum sfârșit de soartăsunt albia în ocean de fricăce-l porți în glezne cu mândria învingătorului respiri în picioare țipăt de lumini rotunde... XXVI. AM EXISTAT ÎN TINE, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 286 din 13 octombrie 2011. nu mai știu a trăi dincolo de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
un nor cenușiu, menuet suspendat. Ia, iubito, duminicile mele în tine și le alintă cu suflet de dor lasă lumină s-ajungă la mine, în ochiu-mi rănit unde visele-mi mor. Iubito, tu știi? munții mei mor în soare și albii secate mai trec printre ei; dă-mi lacrima ta și le fă sărbătoare fă-le duminici...duminici de vrei . Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu: „Imaginarele iubiri” Referință Bibliografică: fă-le duminici / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FĂ-LE DUMINICI de LEONID IACOB în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356627_a_357956]
-
cu romanii. O sută de ani, romanii au extras de la Roșia Montană trei tone de aur pur pe an, deci trei sute de tone de aur în total. Popoarele migratoare, fiind în marș migrator, s-au mulțumit doar cu aurul din albiile râurilor din Munții Apuseni și au plecat mai departe. Ungurii care nu s-au priceput la minerit, au adus mineri din imperiul de apus cărora le-au dat toate privilegiile posibile numai să scoată aur pentru ei. Dar habsburgii i-
PAMFLET: CIANURA DIN CEAŞCA DE CAFEA de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356720_a_358049]
-
feți-frumoși, elene-cosânzene, zmei și harapi-albi. mă întristez și mi-e teamă că majoritatea copiilor de astăzi, într-o zi, vor muri asfixiați de realitatea crudă în care se scaldă și mă întreb: cine este oare de vină? Legendă: - copaie*= covată, albie - bostană = pepenărie Referință Bibliografică: o poveste nemuritoare / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 566, Anul II, 19 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
O POVESTE NEMURITOARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355075_a_356404]
-
în moduri diferite). (Pe pragul criticii - Mircea Braga) Poeta Curelciuc Bombonica este o adeptă a ideii poetice, a exprimării limpezi și rafinate, folosind procedee stilistice de profunzime, cu deosebite rezonanțe estetice. Guvernată de sensibilitate, poezia curge lin, fără sincope, spre albia care concentrează “viața” gândului exprimat. “ Alerg precum o ciută prin roua dimineții,/ sărut cu talpa-mi fină pământu-n amorțire.../ e binecuvântare, minune când scaieții / mă-nvăluie în flăcări, în rug înalt - simțire; / ( Punți vindecătoare) Poemele sunt creionate în culori blânde, scoțând
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
învăluid-o într-un alt nor gros de praf și parcă auzise bătrânica ceva odată cu zgomotul motorului și al roților pe prundiș: „Babo, te caută moartea p-acasă!” Acum asuda mult și mergea și mai greu. Două lacrimi subțiri își săpau albia pe pielea ei bătucită de vânt și praf. „Floriță, Floriță, nu-i sorgă la nimeni de tine. Pruncii, alduiască-i Domnul, n-au nici ei timp de mine. Ce le-o fost sorgă să margă pân' țări? Casa me ș-
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
ce-ai văzut, că alții ... Marele Canion, Grand Canyon, cum îl știu americanii, este o “articulație” fizică a pământului - o crestătură uriașă în învelișul terestru săpată cu migală zeci de milioane de ani la suprafață, de către factorul principal de eroziune - albia năvalnică a fluviului Colorado, lungă de peste 400 de km, adâncă în punctual ei cel mai de jos de 1,3 km și având o lățime de 15 km. Cu “sculpturi” naturale în piatră și alte tipuri de roci, cele mai multe sedimentare
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
de tone de oțel și vreo 90 de tone de sticlă. Jos, undeva, abia zărit printre stâncile abrupte și stratificate în pante inegale și suprapuse, se târă o “curelușă” care șerpuiește molcom și firav, cu siguranță cea mai rămas din albia fluviului Colorado. Toate “asperitățile” reliefului acestei fantastice întinderi “extraterestre” sunt botezate, denumiri cu rezonanțe de “topos și etnos”, vârfuri, văi, punți, platouri, podețe naturale”: Lipan, Yavapai, Hopi, Navajo, triburi sau elemente ale mediului înconjurător pe care spaniolii le-au găsit
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
Eu te privesc și-mi umplu un alt pahar cu vin Tu strălucești suav` pe ceruri că o stea Eu îți admir splendoarea și-n fața ta mă-nclin Mai trece o secundă, o, timpul tot s-a scurs Pe albia secata a vietii mele triste Pe mine azi mă plimba de zgarda că pe-un urs Și-mi șterge amintirea cu jad și ametiste Hai, încă o secundă, imperiile pier A ruginit de-acuma și balamaua porții Mai scîrțîie-ntr-o doară
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
Eu te privesc și-mi umplu un alt pahar cu vin Tu strălucești suava pe ceruri că o stea Eu îți admir splendoarea și-n fața ta mă-nclin Mai trece o secundă, o, timpul tot s-a scurs Pe albia secata a vietii mele triste Pe mine azi mă plimba de zgarda că pe-un urs Și-mi șterge amintirea cu jad și ametiste Hai, încă o secundă, imperiile pier A ruginit de-acuma și balamaua porții Mai scîrțîie-ntr-o doară
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
saci, stai liniștit! - Da’ce-o să-mi faci, o să mă propui la avansare? - O să te propun. - O să-mi dai prima ta de miel? - O să ți-o dau. - Da! Să te beștelească după aia matracuca de nevastă-ta, să te facă albie de porci și să vină la mine să-mi ceară mielu’. Halal! - N-o să vină să-ți ceară mielul. - De ce, n-are mielul meu nas de dânsa, sau ce? - Bine, Jeane, dacă tu vrei, o să-ți ceară și mielul. - Ba
CUM ŞI-A PLIMBAT SUFLEŢEL DEPRESIA PE LA PRIETENI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346205_a_347534]
-
interese, indiferență sau stând deoparte și nefăcând nimic le țineau încătușate puterea și ascuțimea minții dar și forța brațelor. Va trebui până atunci să mai treacă ceva apă pe Dunăre și pe Dâmbovița noastră, să curgă apă din belșug pe albiile lor și a multor ape curgătoare, ba chiar și de pe toate mările și oceanele Pământului pentru a născoci noi lucruri de acest fel... Ghemotocul de om se așeză cât mai bine între perne, își lipise ursulețul de pluș de corpșorul
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
cu cultura clasică rusească și cea ucraineană datorită cunoașterii acestor limbi care-mi servesc și până acum un suport vital prin care mă mențin ca artist în marea parte a imenselor spații geografice ale Rusiei . Dar pentru genii care e albia firească a creșterii lor, unde s-ar afla ? De unde poate ea răsării? Acolo unde a rămas pământul în care m-am născut e, acolo unde am primit primul sărut pe obrăjeii micuți ai mei ce s-au împlinit prin dragostea
MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU UN INTERVIU ! (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371018_a_372347]
-
de mama!”... citeam într-un ziar ce se publică la noi în Moldova în limba rusă. Da, sigur că da, dacă cumva tu nu ești de aici, dacă n-ai aprofundat structura poporului, cu rădăcini cu tot din această mare „albie” imensă de cultură, de istorie, de simțiri ale acestui trăi avut în acest loc ce ne-a primit aicea cu mare îngăduință. Și, chiar eu ca să mă simt bine ar trebui să am legătură cu acei oameni mari de aici
MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU UN INTERVIU ! (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371018_a_372347]
-
nu s-a potolit, Sunt locuri pe planeta vie, În care apa-i tot pentru profit Și omul într-o veșnică sclavie... Și-n alte locuri minunate, În care apa-i dulce armonie, Și-acolo cată s-o disloace Din albia-i de din vecie. Și chiar de-au trecut ere Peste a omului destin, Tor din a omului vrere, Apa-i tot sursă de venin. S-au inventat și surugiii Ce apă au vândut în cane S-au angajat chiar
APA! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370319_a_371648]
-
adolescenței... Când învățam să scriu și să desenez, frații fiind la școală, mama venea înfuriată la mine când plângeam, pentru că mă împotmoleam la vreo propoziție greu de scris sau la desen. Suflecată până la coate, avea mâinile pline de spuma din albia în care spăla rufe ori de aluat și făină din covata în care frământa aluatul pentru pâine sau cozonaci. Este adevărat că s-a întâmplat câteodată să-i simt palmele pline de săpun sau de aluat pe ceafă. Mă durea
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
Soare-Împărat nici până la sfârșitul vieții! Văd că ai uitat de ce am plecat de-acasă! - Ia mai tacă-ți fleanca! Și zise: Către râuri ne coboară, pană, penișoară! Pana îi ateriză pe malul unui râu secat. Totul în jur pârjolit, uscat. Albia râului era numai crăpături. Pe fund, pe la mijlocul albiei, abia dacă se zărea un fir subțire de apă mâloasă. Mărțișor, om milos din fire, zise: - Ce s-o fi-ntâmplat cu tine, râușorule, de ți-ai pierdut apa? Bietul de tine
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
uitat de ce am plecat de-acasă! - Ia mai tacă-ți fleanca! Și zise: Către râuri ne coboară, pană, penișoară! Pana îi ateriză pe malul unui râu secat. Totul în jur pârjolit, uscat. Albia râului era numai crăpături. Pe fund, pe la mijlocul albiei, abia dacă se zărea un fir subțire de apă mâloasă. Mărțișor, om milos din fire, zise: - Ce s-o fi-ntâmplat cu tine, râușorule, de ți-ai pierdut apa? Bietul de tine! Parcă auzi niște suspine, ca un plânset cu
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
vânt vagabond. Se întoarse vântul cu turma de nori, plesnind și fulgerând cu un bici de foc pe cei care o mai luau razna. Îi mulse pe toți umplând ulcioarele izvoarelor. Se umplură râurile de apă. Când se întoarse Mărțișor, albia râușorului era plină ochi. - Mulțumesc, voinice! Caută pe mal și vei găsi o piatră albăstruie prin care se vede ca prin sticlă. Vei mai găsi și o scoică sidefie. Când vei avea nevoie, să pui piatra pe cap. Ea se
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]