844 matches
-
durată mare, datorită unui efect convergent exercitat de catabolismul acut, precum și stimulării secreției cortizonice (cu efect diuretic), crește volumul urinar și potasemia. Polipneea și sudorația contribuie suplimentar la creșterea volumului pierderilor hidrosaline; această depleție extracelulară minerală determină secreția compensatoare de aldosteron, ceea ce indică instalarea oboselii sau un travaliu intens (antrenați). II.1. Pierderile de apă Nu reprezintă un fenomen specific efortului fizic. La un anumit grad de deshidratare (transpirație, diureză, ventilație pulmonară), restabilirea organismului devine mai puțin facilă, în sensul că
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
nervos-centrală a reacțiilor comportamentale și emoționale asociate diverselor tipuri de efort, complexul hipotalamo-hipofizocortico-suprarenal, împreună cu hormonii tiroidieni și gonadali, asigură substratul energetic necesar eforturilor prelungite și intense, mărind rezistența nespecifică la hipoxie și stres, în general. La rândul lor vasopresina și aldosteronul contribuie prin ajustările volemice la menținerea homeostaziei cardiovasculare și hidroelectrolitice în efort și repaus. Un rol important revine și sistemului reninăangiotensină, ca punte de legătură între veriga simpatico-adrenală imediată și cea suprarenală și gonadală de lungă durată. Mușchiul în activitate
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
prezintă ATP-aza Na, K dependentă. Celulele distale exprimă moleculele CD24 și EMA. Ele sintetizează uromucoid, glicoproteină care este, în mare măsură, responsabilă pentru impermeabilitatea față de apă. Principalele integrine de ancorare sunt a2b1 și a3b1. Funcțional, tubul distal este sub controlul aldosteronului care activează ATP-aza Na, K dependentă, în vederea reabsorbției de Na și excreției de K. Există, de asemenea, excreție de H+, NH 4 +, activități importante în menținerea echilibrului acidobazic. F) TUBUL COLECTOR Este format din celule principale, majoritare, cu o citoplasmă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Goldblatt tip un rinichi (6). Rinichiul cu polichistoză este considerat ca suferind difuz, uniform, și în întregime în urma ischemiei determinate de chiști, generând HTA ca și stenoza de arteră renală bilaterală. în acest tip de hipertensiune, dozarea reninei, angiotensinei și aldosteronului sunt normale. Explicație: creșterea concentrației acestora a existat în perioada de inițiere a HTA, când ischemia a determinat stimularea sintezei de renină. Intrarea în acțiune a axului menționat a determinat retenția de sare și apă, care au crescut volumul extracelular
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
depășirea obstacolului la nivelul rinichiului mai afectat. S-a demonstrat că pacienții cu mase renale foarte mari și care încă nu sunt hipertensivi vor face hipertensiune cu certitudine. La aceștia s-a decelat o creștere mai importantă a reninei și aldosteronului, ca răspuns la manevrele de stimulare (de exemplu ridicarea în picioare), decât la pacienții fără polichistoză renală. Capacitatea aceasta de reacție suplimentară ar corespunde preinițierii HTA (6). Sinteza reninei depinde nu numai de ischemia renală, ci, prin intermediul feedbackului tubuloglomerular, este
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
deriva probabil din faptul că o mică parte dintre ei se încadrează în grupul celor cu hipertensiune arterială nonmodulatoare. Se consideră demonstrat faptul că la pacienții cu ADPKD și HTA există o hiperactivitate a sistemului renină-angiotensină. La unii pacienți, însă, aldosteronul plasmatic, în loc să fie crescut, a fost găsit redus (!) (3). Explicația acestui fapt a fost lipsa de sensibilitate a suprarenalei la acțiunea AGII. Anomalia aceasta a fost descrisă, de asemenea, ca existând în cadrul unui tip de HTA esențială numită nonmodulatoare (sau
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
fel însă ca la cei cu HTA esențială nonmodulatoare. Aceasta explică la acești pacienți cu ADPKD insuficiențele renale acute de cauza prerenală, atunci când în tratamentul HTA secundară se folosește asocierea IEC + diuretice. Această situație se corelează cu concentrația redusă de aldosteron, care, chiar în prezența unei sinteze crescute de renină, nu mai determină retenția recuperatorie de sare la nivelul tubului contort distal. Deci la unii pacienți cu ADPKD și HTA există, se pare, o dereglare complexă a a relației renină-angiotensină-aldosteron-volum extracelular-aport
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
și a filtrării glomerulare + insensibilitatea suprarenalei la acțiunea AGII; AGII menține presiunea de filtrare; IEC determină dispariția acestei acțiuni; diureticul forțează pierderea sării economisite; volemia este redusă pentru că s-a pierdut sodiu, deci presiunea hidrostatică de la nivelul glomerulului este mică; aldosteronul este redus, deci nu are efect eficient de redresare volemică prin retenția de sodiu în tubul distal. Numărul bolnavilor cu ADPKD, hipertensiune și acest tip de dezechilibre care îi predispune la insuficiență renală acută atunci când se instituie terapie în asociere
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
mai agresive. Treapta I - Măsuri generale 1. Repausul la pat este suficient în 5% dintre ascite care se remit doar cu această măsură. În poziție de clinostatism perfuzia renală se ameliorează îmbunătățind funcția glomerulară, scade absorbția tubulară de sodiu, degradarea aldosteronului este crescută și este favorizat drenajul limfatic al lichidului de ascită. 2. Dieta hiposodată (mai puțin de 5-7 g/zi, de dorit sub 2 g/zi) este o măsură esențială pentru tratament, fiind urmată de succes în 10-15% din cazuri
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
fie urmat de complicații severe, înaintea instituirii trebuie să fie asigurate o serie de condiții: absența tulburărilor hidro-electrolitice sau acido-bazice, funcția renală corespunzătoare și evitarea folosirii antiinflamatoarelor nonsteroidiene (precipită insuficiența renală). Grupa 1 de diuretice - economizatoarele de K+ (antagoniști de aldosteron) Spironolactona este diureticul preferat, de primă linie în ascita din CH. Produce o diureză moderată, bogată în Na+. Doza inițială este de 100 mg/24 ore și dacă răspunsul este insuficient se crește treptat doza la 3 zile, până la 400
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
cursul căruia centrii salivari sunt excitați de sângele încărcat cu bioxid de carbon. Mecanismul intercentral este, de asemenea, prezent în diverse circumstanțe: greață însoțită de hipersalivație, emoțiile însoțite de uscăciunea gurii. Ca mecanisme umorale suplimentare de reglare a secreției salivare, aldosteronul stimulează reabsorbția de Na+ și eliminarea de K+ la nivelul ductelor salivare, iar hormonul antidiuretic diminuă pierderile de apă prin salivă. Secreția salivară bazală poate fi diminuată în efortul fizic și în stări emoționale (în special datorită reducerii irigației) și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
unor medicamente (barbiturice) sau a etanolului. Schimbarea structurii unor medicamente nu determină întotdeauna inactivarea lor; uneori are loc chiar potențarea activității acestora. De exemplu, prednisonul se transformă hepatic în prednisolon (compus mai activ). Dintre hormoni, ficatul inactivează insulina, glucagonul, cortizolul, aldosteronul, testosteronul, estrogenul, hormonii tiroidieni. Un rol important are și funcția ureogenetică a ficatului. Amoniacul rezultat din metabolismul proteic este toxic pentru organism. Hepatocitele sintetizează din amoniac ureea, substanță cu toxicitate redusă. Sinteza hepatică zilnică de uree depășește excreția urinară cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
angiotensinaze. Angiotensina II scade eliminarea urinară de apă și sodiu prin: efect direct asupra epiteliului tubilor uriniferi, scăderea ultrafiltrării glomerulare datorită vasoconstricției (reducerea presiunii efective de filtrare), creșterea reabsorbției (prin scăderea presiunii în vasele peritubulare), creșterea reabsorbției de sodiu prin intermediul aldosteronului. Angiotensina II este un puternic vasoconstrictor, cu acțiune directă asupra miocitelor netede vasculare și indirectă, prin stimularea eliberării de noradrenalină din terminațiile simpatice postganglionare de la nivelul peretelui arterial. De asemeni, angiotensina II stimulează centrul setei, ingestia crescută de apă fiind
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
apă fiind încă un mecanism ce favorizează creșterea presiunii arteriale. Acțiunile majore ale angiotensinei II sunt mediate de receptori specifici de tip AT1. In ultimul timp s-au acumulat numeroase date noi privind metabolismul angiotensinelor și mecanismul lor de acțiune. Aldosteronul este un hormon clasic, din categoria steroizilor, fiind secretat de glandele corticosuprarenale sub controlul angiotensinei II. Aldosteronul acționează la nivelul tubilor uriniferi, unde stimulează reabsorbția sodiului la schimb cu potasiul. Secreția de aldosteron este reglată prin mecanisme de feedback negativ
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
de receptori specifici de tip AT1. In ultimul timp s-au acumulat numeroase date noi privind metabolismul angiotensinelor și mecanismul lor de acțiune. Aldosteronul este un hormon clasic, din categoria steroizilor, fiind secretat de glandele corticosuprarenale sub controlul angiotensinei II. Aldosteronul acționează la nivelul tubilor uriniferi, unde stimulează reabsorbția sodiului la schimb cu potasiul. Secreția de aldosteron este reglată prin mecanisme de feedback negativ de către natremie și kaliemie. Excesul de aldosteron poate fi un factor important în mecanismul de producere al
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
metabolismul angiotensinelor și mecanismul lor de acțiune. Aldosteronul este un hormon clasic, din categoria steroizilor, fiind secretat de glandele corticosuprarenale sub controlul angiotensinei II. Aldosteronul acționează la nivelul tubilor uriniferi, unde stimulează reabsorbția sodiului la schimb cu potasiul. Secreția de aldosteron este reglată prin mecanisme de feedback negativ de către natremie și kaliemie. Excesul de aldosteron poate fi un factor important în mecanismul de producere al hipertensiunii arteriale. Factorul atrial natriuretic, eliberat la nivelului endocardului atrial ca răspuns la creșterea cronică a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
steroizilor, fiind secretat de glandele corticosuprarenale sub controlul angiotensinei II. Aldosteronul acționează la nivelul tubilor uriniferi, unde stimulează reabsorbția sodiului la schimb cu potasiul. Secreția de aldosteron este reglată prin mecanisme de feedback negativ de către natremie și kaliemie. Excesul de aldosteron poate fi un factor important în mecanismul de producere al hipertensiunii arteriale. Factorul atrial natriuretic, eliberat la nivelului endocardului atrial ca răspuns la creșterea cronică a presiunii atriale, este un vasodilatator și un diuretic endogen important, care poate media natriureza
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
poate fi un factor important în mecanismul de producere al hipertensiunii arteriale. Factorul atrial natriuretic, eliberat la nivelului endocardului atrial ca răspuns la creșterea cronică a presiunii atriale, este un vasodilatator și un diuretic endogen important, care poate media natriureza aldosteron independentă de compensare a hipervolemiei. 13.3.4. Hipertensiunea arterială Hipertensiunea arterială ca situație patologică a suferit numeroase redefiniri de-a lungul timpului, în prezent fiind stabilite repere diagnostice detaliate, acceptate internațional, care sunt subiect de permanentă analiză critică în funcție de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
de la nivelul membranei bazolaterale. Această pompă menține o concentrație scăzută a sodiului în celulă și o concentrație mare a potasiului, care face ca acesta să iasă din celulă în lumen în virtutea gradientului de concentrație. Celulele principale sunt supuse reglării prin intermediul aldosteronului, ale cărui efecte genomice stimulează sinteza de ATP-aze de la acest nivel și activează schimbul Na-K, având efecte antidiuretice. Aceste celule principale sunt ținta diureticelor „economizatoare de potasiu” de tip spironolactonă, eplerenonă, amilorid și triamteren. Antagoniștii de aldosteron de tip spironolactonă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
supuse reglării prin intermediul aldosteronului, ale cărui efecte genomice stimulează sinteza de ATP-aze de la acest nivel și activează schimbul Na-K, având efecte antidiuretice. Aceste celule principale sunt ținta diureticelor „economizatoare de potasiu” de tip spironolactonă, eplerenonă, amilorid și triamteren. Antagoniștii de aldosteron de tip spironolactonă și eplerenonă intră în competiție cu aldosteronul pentru siturile receptoare din celulele principale și astfel inhibă efectele antidiuretice ale acestuia. Inhibitorii de canale de Na de tip triamteren sau inhibitorul de antiport Na/H de tip amilorid
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
de ATP-aze de la acest nivel și activează schimbul Na-K, având efecte antidiuretice. Aceste celule principale sunt ținta diureticelor „economizatoare de potasiu” de tip spironolactonă, eplerenonă, amilorid și triamteren. Antagoniștii de aldosteron de tip spironolactonă și eplerenonă intră în competiție cu aldosteronul pentru siturile receptoare din celulele principale și astfel inhibă efectele antidiuretice ale acestuia. Inhibitorii de canale de Na de tip triamteren sau inhibitorul de antiport Na/H de tip amilorid reduc traficul sodiului prin canalele de sodiu și antiportul Na
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
la rândul lor vor stimula neuronii secretori de ADH din nucleii supraoptici și paraventriculari, care vor elibera ADH în circulație, reducând diureza. În condiții obișnuite, osmolaritatea plasmatică variază de la 280 la 295 mOsm/l, cu inhibiția maximală a secreției de aldosteron la 285 mOsm/l. Deși mecanismele ce controlează echilibrul Na+ sunt principalele modalități de protejare a volumului LEC, există și un control volumic al eliminărilor hidrice. Stimulii volumici sunt prioritari chiar față de stimulii osmotici. Datorită poziției cheie a Na+ în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
singur mecanism care a evoluat în controlul excreției acestui ion. Când volumul LEC scade, scade și presiunea arterială, producând scăderea presiunii hidrostatice glomerulare și scăderea GFR, deci și scăderea eliminărilor de Na+ . Reabsorbția tubulară crește, parțial datorită creșterii secreției de aldosteron, controlată de un sistem de feedback activat de scăderea presiunii arteriale medii, ce implică și sistemul renină-angiotensină. Pe lângă efectul pe care-l are asupra reabsorbției apei, creșterea importantă a concentrației ADH-ului produce și vasoconstricție periferică, prin acțiunea asupra unor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
fluxului tubular și scăderea vitezei de tranzit a fluidului tubular. Ca urmare, crește reabsorbția Na+ și apei și scade pierderile de apă - efect antidiuretic. Invers, creșterea presiunii arteriale prin retenție hidro-salină crește GFR și are efect de creștere a diurezei. Aldosteronul și Sistemul Renină-Angiotensină Secreția de aldosteron la nivelul zonei granuloase a corticosuprarenalei funcționează ca un sistem de acord fin al eliminărilor de sodiu, deoarece la nivelul tubului distal și colector cea mai mare parte a sodiului a fost deja reabsorbit
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
tranzit a fluidului tubular. Ca urmare, crește reabsorbția Na+ și apei și scade pierderile de apă - efect antidiuretic. Invers, creșterea presiunii arteriale prin retenție hidro-salină crește GFR și are efect de creștere a diurezei. Aldosteronul și Sistemul Renină-Angiotensină Secreția de aldosteron la nivelul zonei granuloase a corticosuprarenalei funcționează ca un sistem de acord fin al eliminărilor de sodiu, deoarece la nivelul tubului distal și colector cea mai mare parte a sodiului a fost deja reabsorbit. În absența totală a aldosteronului, cca
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]