13,186 matches
-
erau decât niște nume scrise pe tăblițe mici și în inimile celor rămași. Se apropie cu strângere de inimă, evitase cât putuse, de-a lungul vieții, contactul cu astfel de locuri, doar evenimentele din familie obligând-o să pășească pe aleile tăcute ale cimitirelor. - Bună dimineața, vă pot ajuta cu ceva? Tresări. Probabil părea debusolată, de vreme ce paznicul de la intrare o întâmpină cu o asemenea amabilitate. Nu putu să articuleze niciun cuvânt, arătându-i doar un nume scris pe spatele unei fotografii
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
absență, în ochi și am avut senzația că te-am atins pentru o clipă: Răsăritul meu. Timpul alunecă peste noi ca un râu liniștit, furând câte puțin din existențele noastre, deseori paralele. Zâmbesc: Răsăritului meu, viselor, pașilor noștri suprapuși pe alei în Orașul Gri. Fericirea nu încape într-o definiție. Nu poate fi înghesuită în câteva cuvinte. E o stare. Fericire poate fi simplul fapt de a fi respirat, pentru un timp, același aer într-o zi de primăvară... Punct. Și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mai greu de suportat decât boala Însăși. Puterea credinței Eram În vara anului 2009 În concediu la Techirghiol. Ocolisem o parte bună, din lacul plin de mătasea broaștei pe la mal și străjuit de niște pietre mari, ce Întăreau probabil malurile. Aleea de plimbare destul de Îngustă, era Încadrată de iarba Înaltă, Încă necosită, de multă cicoare Înflorită și alte flori apărute spontan. Din iarbă a iesit o șopârlă, cu pielea verzuie, s-a oprit un moment să mă studieze, apoi a dispărut
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
alte flori apărute spontan. Din iarbă a iesit o șopârlă, cu pielea verzuie, s-a oprit un moment să mă studieze, apoi a dispărut Înapoi de unde venise. Recunosc că nu mi-au plăcut niciodată, animalele de acest fel. Am schimbat aleea de plimbare, trecând pe cea de alături de șosea. Acolo tronau frumos Îngrijite niște tufe de trandafiri, de toate culorile, iar În briza dimineții se amestecau miresmele lor cu cele ale lacului. Metoda noastră de a face aerosoli În natură. În dreptul
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
că Încăpea capul unui om. Pe una din băncile din apropiere, stătea o femeie Înveșmântată În negru, puțin adusă de spate la cei 55 ani, cât am aflat ulterior că avea. Obosise de drumul făcut de la hotel până acolo, pe aleea pe care mersesem și eu până la apariția șopârlei. Era așa de mult soare și răcoarea de dimineață, te Îmbia să părăsești În grabă camera de hotel. Am Început un schimb de cuvinte banale, cu femeia de pe bancă. Era dintr-un
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ce și l-au putut permite, biletele fiind luate prin sindicat, iar după puțin timp erau deja instalate Într-o cămăruță cu două paturi, destul de cochetă și cu toate utilitățile. Chiar dacă nu era cu fereastra spre mare, puteau să vadă aleile din jur și parcul. După despachetarea bagajelor s-au pregătit pentru masă, apoi program lejer, fiecare putea face ce-i place. În timp ce fiecare Își așeza vestimentația de vară, pe umerașe În dulapul pentru haine, Andreea descoperise o rochiță pe care
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
nostru veghează în asfințit. Noi nu mai stăm la pândă, am obosit ca un vânător blestemat, împietrit în nemișcarea sumbră, săgeata noastră are vârful în umbră. Când murim de tot? Când nu mai avem amintiri! Mormintele sunt mărunte stau pe alei, ca niște soldați, surori și frați fără arme, în cazarmă claustrați. Azi în cimitir sub un imens patrafir s-au adunat viii cu cei morți! Era un miros de colaci și de vin. Era sărbătoarea lor, sub cerul de smochin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
să amenajăm mormântul. Părinții au cumpărat niște copăcei frumoși. La cap - a observat tata - era un alun. N-am subliniat până acum, dar a venit timpul să spun că cimitirul arată ca un mare parc - putem spune chiar pădure - cu alei curate, pe marginea cărora sunt intrânduri sub formă de boscheți unde vezi câteva pietre sau cruci, într-un cuvânt o bucată de rai unde te poți plimba în liniște și unde păsările cântă cât e ziua de lungă. S-a
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
10 unități, din care: 1hotel, cu 51 locuri; 1 motel, cu 55 de locuri; 1 mini-hotel, cu 14 locuri; 6 pensiuni, cu 58 de locuri; 1 camping, cu 12 locuri și complexul turistic de agrement “Lac de Verde”. Complexul hotelier “Aleea Nucilor”are două stele și este situat în partea centrală a orașului iar motelul “Belvedere”este situat în cartierul Nistorești, pe malul stâng al Prahovei în cartierul Nistorești. Pensiunile turistice private-adevărate bijuterii arhitectonice-vin să completeze într-un mod fericit posibilitățile
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
apropiere. De asemenea, turiștii veniți la odihnă pot face drumeții pe trei trasee marcate cu sprijinul elevilor de la Colegiul Militar ”Dimitrie Cantemir”. Acestea sunt următoarele: -Punct galben: Parcul Brâncoveanu- str. Ocineistr.Caraiman- sanatoriul Eden- clubul de golf ”Lac de Verde”- Aleea Caraiman- Monumentul Eroilor de pe Dl. Gurga (deal numit si “Micul Caraiman”-743mă- str.Moldovei- str.SunătoriiCasa Pensionarilor- Biserica Sf. Gheorghe- Biserica Sf. Nicolae- Parc (durata medie-2h30mină -Punct rosu: Parcul Brâncoveanustr.Vasile Alecsandri- str. Miron Caproiu (panorama spre valea râului Prahovaă-
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
Republicii, în care extinderea părții carosabile implică sacrificii:Circulația pietonală insuficient organizată, cu atât mai mult cu cât profilul dominant al orașului este de stațiune de odihnă. - Lipsa amenajării intersecțiilor principale de străzi. 92 - Număr insuficient de parcaje. - Lipsa unor alei, străzi pietonale, piață publică, spații de manifestații în aer liberEchiparea tehnico-edilitară nu asigură în totalitate necesitățile de racordare la toate tipurile de rețele ale teritoriului. 8. 3 POSIBILITĂȚI DE DEZVOLTARE A STAȚIUNII Având în vedere situația existentă precum și disfuncționalitățile create
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
acolo, se veștejiseră toate. Se trecuseră brusc. Parcă nici n-ar fi fost. Casa de la numărul 14 dormita într-o curte obișnuită, cu tomberon ruginit la intrare. Bălți fără pești. Un furtun spart, sugrumat de pietriș în spatele casei, clipocea pe lângă aleea care ducea la ușa din față. Pereți crăpați, zgrunțuroși, terni, asediați de un răsad firav de gura-leului. Nu mirosea a nimic. Într-o dimineață, Ivan se trezi cu senzația bine definită că aude Neva. Se ridică într-un cot, dădu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
anesteziate în cotloanele memoriei, s-a păstrat în mod cu totul neașteptat tocmai acel zvâcnet al spiralei temporale care face obiectul șușanelelor-de-viță-nobilă. Anna, mai frumoasă chiar decât fusese imaginată și mai pasională decât sperase însuși autorul, își făcu apariția pe aleea conacului. Aceeași ținută, aceeași privire, aceleași gesturi, dincolo de ceea ce suportă însăși femi nitatea, lucruri care îl tulburaseră, de bună seamă, și pe Vronski. Lui Lev Nicolaevici Tolstoi îi scăpă pipa și mâna îi alunecă olimpian pe lângă piciorul șezlongului. — Dumneata aici
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
împăcarea. Mioritică. Șoferul mașinii de gunoi, șoferul George, George Pașcanu, alintat Georgică atunci când plătea consumația, vechi amic încă din anii studenției și bună companie la berărie când, într-un acces beletristic, recita versuri din Nichita, cla xona insistent în capul aleii, sprijinit cu un gest regal de geamul mașinii, și fuma. Până să se lămurească gunoierul Vasile în ce direcție ar fi fost potrivit să o apuce cu pantalonii suflecați feciorelnic până sub genunchi, juna Andreea, care se mutase la etajul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu se înnegrească), urlase ca un apucat din te miri ce, plânsese ca un copil, se scărpinase ca un drac, se rugase pălit de o religiozitate remarcabilă și zăcuse fără să scoată o vorbă lipit de geamul ce dădea în aleea din față. Nu-și amintea cum s-a făcut de-a ajuns la spital. Nici nu mai avea de altfel vreo importanță. Îl durea în coșul pieptului și se simțea tot o arsură și mai mult mort decât viu. Și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
efecte speciale, că din clipă în clipă o să apară un fel de combinație între Stalone și Schwartzenegger, combinație care o să-i zboare cre ierii făcându-i, de altfel, un mare serviciu. Își vărsă toată fierea pe trotuar și porni în josul aleii încercând să recunoască ceva care să-l conducă spre casă. Ajunse înspre dimineață în fața blocului. Poarta verde de vizavi scârțâia lovindu-se de rama gardului. Ceva i se zbătu lui Gigi Pătrunjel sub tâmpla înfundată, ca un fel de amintire
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de ea, se prăvăli în genunchi, își acoperi pentru o secundă ochii cu podul palmelor, le lăsă să alunece pe lângă corp și, într-un final, își luă inima în dinți: — Dragă domnișoară, sunt Gigi Pătrunjel... AMINTIRI DIN CASA SCĂRII Pe aleea Muzelor, treci de parcarea de pe dreapta, apoi de fostul loc viran, acum un loc de joacă destul de cochet, zis și spațiu verde ținclusiv iarna), și dai de blocuri. Grație primarului sectorului 5 și, mai precis, lipsei lui de școală, chestiune
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
unei diplome de bacalaureat, cât din discursurile lui - fapt care, se pare, îi crea domniei sale un soi de complex mascat sub acea stare de nerăbdare în ale rezolvării de-a valma a problemelor care presupun o semnătură -, stâlpii ce străjuiesc aleea aveau deja două întrebuințări, dacă nu esențiale, măcar de dorit: împrăștie lumină chiar de când se înserează și au agățate pe ele coșuri de gunoi. Roșii. Culoare aleasă inexplicabil, dar deloc supărătoare. Și-apoi, independentă de voința, preferințele și starea de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
gunoi. Roșii. Culoare aleasă inexplicabil, dar deloc supărătoare. Și-apoi, independentă de voința, preferințele și starea de spirit a primarului sectorului 5. După ce ochii îți zburdă absent pe toate aceste elemente ce compun imaginea, strada, care e în fapt o alee, după cum îi spune și numele, duce spre acele blocuri tip, de patru etaje, fără lift și cu balcoane din care lipsesc cu desăvârșire florile. Clădirile, cu spoiala lor scorojită de dinainte de cutremurul din ’77, sunt, de altfel, atât de apropiate
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nevoie de o așa intimitate cu ei și, în fond, aspect deloc de neglijat, nici nu ți-ai atinge scopul final al acțiunii. Spună ei occidentalii ce-or vrea despre aspectul citadin cenușiu al cartierelor mărginașe ale Bucureștilor, oamenii de pe aleea Muzelor refuză visceral și oarecum înciudat să împodobească fațadele cu mușcate în ghi vece. Așa că ideea de a mai sufoca spațiul și cu elemente decorative interpuse între liniile standard de arhitectură este ratată din start, atitudine de înțeles chiar și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
spațiul și cu elemente decorative interpuse între liniile standard de arhitectură este ratată din start, atitudine de înțeles chiar și numai prin faptul că oamenii sunt pur și simplu sastisiți de romantisme ieftine. Și asta, probabil, nu numai din cauza denumirii aleii. Tot ei spun, pe înserat, când se adună la o tablă și-o bere la doi litri în fața scării, că nu este cu nimic mai îmbucurător și nici mai liniștitor să primești facturi de telefon, de la lumină sau de la cablu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mai îmbucurător și nici mai liniștitor să primești facturi de telefon, de la lumină sau de la cablu pe o astfel de adresă, în comparație cu o stradă oarecare. Ba chiar este de-a dreptul revoltător și oribil. Cinic. Ironic și fără rost. Pe aleea Muzelor să trăiască boemii, poeții și compozitorii, nu plătitorii de facturi! Iată concluzia simplă la care ajunseseră locatarii din blocul 48A. Și, cum orice frustrare acumulată atinge după o vreme un punct maxim, mai ales dacă e și conjunctura de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
vreme un punct maxim, mai ales dacă e și conjunctura de acord și posesorul frustrării nu dă colțul prematur, la un moment dat, după Revoluție, cu muștarul sărit cât colo și cu terminațiile nervoase iritate la culme, locatarii blocului 48A, aleea Muzelor, s-au strâns de prin apartamente, au abandonat maiourile albe și capoatele înflorate în favoarea hainelor de duminică și s-au pus pe făcut gât. La început oral, în fața blocului, apoi în scris, la Primărie. Pe scurt, s-au dus
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
oral, în fața blocului, apoi în scris, la Primărie. Pe scurt, s-au dus cu jalba-n proțap și cu convingerea că este o problemă de care depinde demnitatea lor ca cetățeni și au depus o cerere de schimbare a denumirii aleii. Acțiune deloc pe înțelesul unora care au avut norocul de a locui pe bulevardul Dacia, de pildă. Primarul de atunci, un insensibil evident plictisit de veșnicul alb-gălbui al foilor pe care le semna sau nu zilnic, i-a ascultat exact
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
spună ceva. După ce primele rotocoale de abur subțire s-au împrăștiat în biroul neîncălzit al domnului primar, acesta a zâmbit cum numai portarii mai știu, adică așa, superior și profesoral, și le-a explicat de la obraz că dacă, să zicem, aleea domniilor lor s-ar fi numit măcar Alexandru Ioan Cuza, dacă nu de-a dreptul Sălăjan ori, și mai rău, 23 August, atunci lucrurile ar fi stat cu totul altfel. De bună seamă, el însuși s-ar fi sesizat și i-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]