KorAP: Find »[drukola/base=alelă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...68 >

1,684 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

ar afecta direct acțiunea oncogenelor. Paradoxul este că atât oncogenele cât și genele supresoare de tumori apar a funcționa într-o manieră dominantă, atunci când sunt analizate în hibrizi de celule somatice, precum linia celulară fibrosarcomatoasă umană HT1080. Aceasta conține o alelă activată a genei N-ras, iar revertanții netumorigeni ai acestor celule exprimă im nivel ceva mai redus (de până la două ori) al proteinei activate N-ras p21, comparativ cu partenerii lor tumorigenici. Sunt și alte exemple prin care autorul argumentează

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Suppressor = supresor al creșterii încetinite) de la drojdia de bere și cu produsul genei WRN, de la om, al cărei simbol derivă de la sindromul Werner, cu indicativul McKusick 277700. În gena BLM sunt frecvente mutațiile nonsens alozigote (două mutații distincte în două alele ale aceleiași gene, una în alela de origine maternă, cealaltă în alela de origine paternă). La persoane din populația de evrei Ashkenazi s-au descris o deleție de 5 perechi de nucleotide și o inserție de 7 perechi de nucleotide

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
drojdia de bere și cu produsul genei WRN, de la om, al cărei simbol derivă de la sindromul Werner, cu indicativul McKusick 277700. În gena BLM sunt frecvente mutațiile nonsens alozigote (două mutații distincte în două alele ale aceleiași gene, una în alela de origine maternă, cealaltă în alela de origine paternă). La persoane din populația de evrei Ashkenazi s-au descris o deleție de 5 perechi de nucleotide și o inserție de 7 perechi de nucleotide în poziția 2281 a secvenței genice

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
genei WRN, de la om, al cărei simbol derivă de la sindromul Werner, cu indicativul McKusick 277700. În gena BLM sunt frecvente mutațiile nonsens alozigote (două mutații distincte în două alele ale aceleiași gene, una în alela de origine maternă, cealaltă în alela de origine paternă). La persoane din populația de evrei Ashkenazi s-au descris o deleție de 5 perechi de nucleotide și o inserție de 7 perechi de nucleotide în poziția 2281 a secvenței genice care se mențin în populație în virtutea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
datorită deleției secvențelor normale reglatoare transcripțional c-myc, fie datorită alterărilor în stabilitatea ARNm purtător al mesajului genetic pentru c-myc. În toate aceste cazuri, se instalează expresia constitutivă, anormală, a genei c-myc, deși ea rămâne neschimbată ca succesiune de nucleotide față de alela sa normală, neimplicată în translocație. Experiențe de transfer cu genă c-myc, supusă rearanjării de translocație, au dovedit că expresia dereglată a proteinei MYC normale este suficientă pentru ca protooncogena c-myc să apară ca fiind exprimată constitutiv și astfel să se comporte

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
50 de ani (Ramus și colab., 1997). Majoritatea mutațiilor identificate în genele supresoare de tumori, care cresc riscul de malignizare, sunt de tip recesiv. Din această cauză, pentru a condiționa transformarea neoplazică a celulelor, este necesară apariția mutației în ambele alele ale genei supresoare de tumori dintr-o celulă normală. Mutațiile determină trunchierea sau abolirea sintezei proteinei codificate de gena normală sau inactivarea funcțiilor sale. Mutația moștenită prin linia germinală este adesea de dimensiuni mici și implică o singură alelă. Alela

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
ambele alele ale genei supresoare de tumori dintr-o celulă normală. Mutațiile determină trunchierea sau abolirea sintezei proteinei codificate de gena normală sau inactivarea funcțiilor sale. Mutația moștenită prin linia germinală este adesea de dimensiuni mici și implică o singură alelă. Alela de tip sălbatic moștenită de la părintele normal este de obicei alterată/pierdută din celulele tumorale. Acest eveniment poate fi evidențiat prin pierderea stării heterozigote (LOH) a markerilor polimorfici din regiunea genei brca în țesuturile tumorale. Ipoteza oncogenei recesive/gena

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
alele ale genei supresoare de tumori dintr-o celulă normală. Mutațiile determină trunchierea sau abolirea sintezei proteinei codificate de gena normală sau inactivarea funcțiilor sale. Mutația moștenită prin linia germinală este adesea de dimensiuni mici și implică o singură alelă. Alela de tip sălbatic moștenită de la părintele normal este de obicei alterată/pierdută din celulele tumorale. Acest eveniment poate fi evidențiat prin pierderea stării heterozigote (LOH) a markerilor polimorfici din regiunea genei brca în țesuturile tumorale. Ipoteza oncogenei recesive/gena supresoare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
gene manifestă multe dintre caracteristicile oncogenelor recesive. Mutațiile care predispun la neoplazie mamară par să determine pierderea funcției proteinei. La majoritatea neoplaziilor care apar la purtătorii de mutații brca1 și brca2, mutația transmisă pe linie germinală devine manifestă prin pierderea alelei de tip sălbatic. Se estimează că mutațiile somatice în genele brca1 și brca2, evidențiate prin pierderea stării heterozigote (LOH) a markerilor localizați în regiunile 17q12-q21 sau 13q12-q13, sunt prezente la 50-75% și respectiv 30-40% dintre pacientele cu neoplazii sporadice mamare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
o genă cu impact semnificativ în apariția canerului de sân și mai multe gene care au efect modulator asupra riscului de boală. Mutațiile brca1 și brca2 sunt rare în populația generală. Se estimează o prevalență de 0,0033 pentru toate alelele care determină un risc crescut de neoplazie de sân. Analiza unui număr mare de evrei Ashkenazi a revelat că 1% din populație sunt heterozigoți pentru brca1 185 del AG, 0,13% pentru brca1 5382 ins C și 1,5% pentru

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
genă modificatoare a riscului de neoplazie. Unele studii arată că polimorfismul de tip număr variabil de repetiții în tandem (VNTR) din gena Hras I poate fi considerat un marker al predispoziției genetice pentru multe tipuri de neoplazie. Se presupune că alelele rare ale Hras I ar putea modifica riscul de neoplazie la purtătorii de mutații în genele brca. Purtătoarele uneia dintre aceste alelele rare prezintă un risc dublu de a face neoplazie ovariană comparativ cu purtătoarele alelelor comune ale Hras I.

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Hras I poate fi considerat un marker al predispoziției genetice pentru multe tipuri de neoplazie. Se presupune că alelele rare ale Hras I ar putea modifica riscul de neoplazie la purtătorii de mutații în genele brca. Purtătoarele uneia dintre aceste alelele rare prezintă un risc dublu de a face neoplazie ovariană comparativ cu purtătoarele alelelor comune ale Hras I. Aceste alele rare se pare că nu modifică riscul apariției neoplazie de sân. O altă genă care poate modifica susceptibilitatea la neoplazia

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
neoplazie. Se presupune că alelele rare ale Hras I ar putea modifica riscul de neoplazie la purtătorii de mutații în genele brca. Purtătoarele uneia dintre aceste alelele rare prezintă un risc dublu de a face neoplazie ovariană comparativ cu purtătoarele alelelor comune ale Hras I. Aceste alele rare se pare că nu modifică riscul apariției neoplazie de sân. O altă genă care poate modifica susceptibilitatea la neoplazia de sân este gena implicată în boala Cowden. Această afecțiune este caracterizată prin transmitere

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
ale Hras I ar putea modifica riscul de neoplazie la purtătorii de mutații în genele brca. Purtătoarele uneia dintre aceste alelele rare prezintă un risc dublu de a face neoplazie ovariană comparativ cu purtătoarele alelelor comune ale Hras I. Aceste alele rare se pare că nu modifică riscul apariției neoplazie de sân. O altă genă care poate modifica susceptibilitatea la neoplazia de sân este gena implicată în boala Cowden. Această afecțiune este caracterizată prin transmitere pe model autozomal dominant, apariția de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Greger și colab., 1989; 1994; Sakai și colab., 1991), la care insulele CpG, de la capătul 5’ al secvenței acestei gene sunt hipermetilate. Hipermetilarea insulelor CpG ale genei von Hippel-Lindau (vHL) din carcinoamele renale este frecvent întâlnită, uneori fiind hipermetilate ambele alele ale acestei gene. Un caz interesant de metilare progresivă a insulelor CpG s-a descris pentru promotorul Pa al locusului bcr-abl, din leucemia mielogenă cronică umană (LMC) (Zion și colab., 1994). Astfel, probele de ADN de la pacienții cu LMC care

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
inactivării genei p16, într-o diversitate de linii celulare derivate din neoplazii umane, dar și în tumorile primare (Gonzalez - Zuleta și colab., 1995; Herman și colab., 1995; Little și Wainwright, 1995; Merlo și colab., 1995). Tratamentul liniilor celulare ce poartă alelele hipermetilate ale genei p16, cu medicamentul hipometilant 5-azadeoxicitidina, restabilește rata transcrierii acestei gene în toate cazurile (Herman și colab., 1995; Merlo și colab., 1995). În glioame primare și în leucemii, această genă prezintă promotorul hipermetilat (Herman și colab., 1994). Semnificația

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
o varietate de alterări genetice determinate fie de mutații ereditare sau somatice, fie de modificări epigenetice precum imprinting-ul genetic, metilarea ADN și modificarea histonelor. Imprinting-ul genetic (denumit și imprinting-ul genomic) este definit ca expresia genică dependentă de originea parentală a alelelor (fig.31.1). În ultimele decade, imprintingul a fost asociat cu diferite maladii umane, inclusiv cancerul. Contribuția inegală a celor două genomuri, matern și patern, în dezvoltarea unui organism nou, a fost descoperită în anii ’80 prin studii de transfer

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
lizinei are consecințe diferite: metilarea H3 la K4 este asociată cu activarea transcripțională, iar metilarea H3 la K9 și K27 și a H4 la K20 sunt asociate cu silențierea. Genele amprentate prezintă diferențe specific tisulare ale paternului de metilare între alelele parentale, iar regiunile metilate diferențiat (DMRs) pot avea proprietăți diferite (Ferguson și colab., 1993; Reik și Walter, 2001). ADN din regiunile amprentate se replică asincron în faza S a ciclului celular: în cazul celor mai multe gene amprentate, copia paternă se replică

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
diviziunilor din timpul dezvoltării post-zigotice și în cadrul celulelor diferențiate (fig. 31.4). Existența unor erori într-unul din cele trei stadii determină apariția mutațiilor de tip LOI (Loss of Imprinting). Identificarea cu acuratețe a expresiei diferențiate în funcție de originea parentală a alelelor genelor amprentate a condus la concluzia că în reglarea imprintingului pot fi implicate mecanisme diferite, în funcție de stadiul de dezvoltare al organismului: - la nivelul gametului matern: cromozomul X se reactivează înainte de meioză, metilarea de novo și resetarea imprinting-ului (posibil incompletă) apare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
REPLICARE AL GENELOR AMPRENTATE Majoritatea studiilor realizate pe gene amprentate au indicat faptul că imprinting-ul genetic implică și elemente de control regional. Astfel, analiza pattern-ului temporal de replicare a genelor amprentate H19 și Igf2 de la șoarece, a demonstrat că alelele paterne se replică mai devreme decât cele materne, în cadrul fiecărui ciclu celular (Kitsberg și colab., 1993). Rezultatele sugerează faptul că există o legătură strânsă între imprinting-ul genetic și compartimentarea fizică a regiunilor cromozomale amprentate. Aceste date au fost confirmate și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
unui cluster de gene amprentate, cu organizare și expresie monoalelică bine conservate la șoarece și om. La șoarece, acest cluster este situat în partea distală a cromozomului 7, în timp ce la om este amplasat în regiunea 11p15.5. În ambele cazuri, alela paternă inactivă a genei H19 este metilată, iar alela maternă activă este nemetilată (Bartolomei și colab., 1993; Ferguson și colab., 1993). Pentru gena Igf2/IGF2, alela paternă este activă. Ambele gene sunt exprimate în timpul dezvoltării fetale și postnatale timpurii și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
monoalelică bine conservate la șoarece și om. La șoarece, acest cluster este situat în partea distală a cromozomului 7, în timp ce la om este amplasat în regiunea 11p15.5. În ambele cazuri, alela paternă inactivă a genei H19 este metilată, iar alela maternă activă este nemetilată (Bartolomei și colab., 1993; Ferguson și colab., 1993). Pentru gena Igf2/IGF2, alela paternă este activă. Ambele gene sunt exprimate în timpul dezvoltării fetale și postnatale timpurii și sunt strâns relaționate, fiind amprentate reciproc. Astfel, pierderea imprintingului

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cromozomului 7, în timp ce la om este amplasat în regiunea 11p15.5. În ambele cazuri, alela paternă inactivă a genei H19 este metilată, iar alela maternă activă este nemetilată (Bartolomei și colab., 1993; Ferguson și colab., 1993). Pentru gena Igf2/IGF2, alela paternă este activă. Ambele gene sunt exprimate în timpul dezvoltării fetale și postnatale timpurii și sunt strâns relaționate, fiind amprentate reciproc. Astfel, pierderea imprintingului pentru gena IGF2 este relaționată cu pierderea expresiei H19 (Webber și colab., 1998). În urma experimentelor efectuate de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
sunt strâns relaționate, fiind amprentate reciproc. Astfel, pierderea imprintingului pentru gena IGF2 este relaționată cu pierderea expresiei H19 (Webber și colab., 1998). În urma experimentelor efectuate de Li și colaboratorii săi (1992), s-a constatat că reducerea activității metiltransferazei determină expresia alelei paterne H19 normal silențiată și inactivarea alelei paterne IGF2 normal activă. Ambele gene prezintă enhaceri localizați în regiunea situată în aval de H19, enhancerii mezodermici (M) fiind situați mai departe decât cei endodermici (E) (fig. 31.5). În cromozomul patern

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
pierderea imprintingului pentru gena IGF2 este relaționată cu pierderea expresiei H19 (Webber și colab., 1998). În urma experimentelor efectuate de Li și colaboratorii săi (1992), s-a constatat că reducerea activității metiltransferazei determină expresia alelei paterne H19 normal silențiată și inactivarea alelei paterne IGF2 normal activă. Ambele gene prezintă enhaceri localizați în regiunea situată în aval de H19, enhancerii mezodermici (M) fiind situați mai departe decât cei endodermici (E) (fig. 31.5). În cromozomul patern, IGF2 interacțonează cu enhancerii și astfel este

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]