839 matches
-
de tinichea ruginită, are caracter oracular, anticipând tragismul destinelor personajelor. Destinul tragic este prefigurat și de atmosfera înăbușitoare, de impresia de ”sat mort”: ”Satul parcă e mort. Zăpușeala ce plutește în văzduh țese o tăcere năbușitoare. Doar în răstimpuri fâșie alene frunzele adormite prin copaci. Un fuior de fum albăstrui se opintește să se înalțe dintre crengile pomilor, se bălăbănește ca o matahală amețită și se prăvale peste grădinile prăfuite, învăluindu-le într-o ceață cenușie”. Drumul cedează locul descrierii caselor
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
cu întregul oraș, deopotrivă cu întreaga Sicilie. Nimic nu se mișcă la orele de amiază în La Graziella 20 și nicăieri altundeva. Parcă nici vântul nu adie, nu se aude decât cel mult un fâșâit de Corriere della sera21, întors alene, la umbră. Magazine închise, restaurante închise sau aproape închise, pentru că poți cel mult să iei ceva, așa, de sete, căci, bineînțeles, bucătăria e închisă. Nu știu de ce mai întrebi dacă nu cumva poți să primești și ceva de mâncare și
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
în cale. Te aștept cu toată dragostea și tot dorul ce ți port, ca fiind ceea ce am mai scump în viață. Vino! Vino! Vino! Dragostea mea te cheamă și te cere ca pe un drept natural! Vino și-mi coboară alene în suflet și inimă. Te aștept, scrie-mi când vii. Poate vin în gară să te iau. Trenul cel mai potrivit ar fi acel care e la Ploești seara pe la ora 9 și ajunge în Focșani la ora 1 noaptea
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
E cald, curat, excelent, atmosferă pioasă, de Crăciun. Strada noastră e plină de zăpadă care a rezistat, se pare, destul de bine, tentației soarelui. Satul e aproape pustiu. Nu e soare, dar e bine, exclam și eu precum poetul. Ies fumuri alene prin vecini. Mă gândesc la dumneavoastră. Unde veți fi în această zi? Ce veți fi făcând? Mariana o fi la Bârlad? Mi-e dor de Mariana. Sunt ani de când nu ne-am mai văzut! Tot zăpadă e în Bârladul nostru
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și satisfacții cu totul nesperate. Seara, la hotel ca de obicei, ne-am adunat cu toții la mine în cameră, încercând să izgonim plictiseala orelor moarte, împărtășindu-ne impresiile zilei. Trei bătăi șovăielnice în ușă au întrerupt conversația care se desfășura alene. A intrat, oprindu-se în prag, unul dintre funcționarii hotelului. Acesta, pe un ton de politețe ezitantă, m-a întrebat dacă nu am nimic împotrivă să vin la o întâlnire cu directorul Societății "Inturist" din Gruzia, "tovarășul Abramovici", în biroul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ochii. Treabă multă la avere multă. Zorii te prindeau la o mulțime de îndatoriri și cînd răsărea Soarele erai deja sleit de puteri. Cînd Soarele era sus, cocoțat pe dealul dinspre Răsărit, atunci se trezea Natașa. Se freca la ochi alene și striga alintată: Băietu', ce-i dai fetei să pape? Surpriză, spunea vesel Dorel. Dar mai întîi băița. Nu, băița după masă, gîngurea gingaș Natașa. Abia după ce servea masa, Natașa făcea băița. Nu-ți speli copila pe spate? Ba da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de Malaga. Apoi așteptăm. Pînă la ora 14. Pe panoul uriaș nu-i nici un avion spre Bruxelles. Întreb și mi se spune că de fapt este la ora 16. Așteptăm și în sfîrșit apare. Terminal B, poarta 31. Ne deplasăm alene, avem timp destul. Mai casc gura la vitrine să treacă timpul. Privesc tabloul și... surpriză. Zborul este la terminalul A, poarta 42. Micul nostru grup se amestecă cu celălalt care avea locurile rezervate pentru acel zbor. Din nou șoc. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
atelierul ar putea merge fără Ramón. Tocmai primise o sticlă de whisky prezentată într-un fel de tub metalic, frumos pictat și cu capac. Cum Ramón privea cu jind cadoul, șeful îl întreabă: Dorești o dușcă? Altceva doresc, șefu', răspunde alene Ramón. Ce, ce dorești? Tubul ăsta, dacă nu te superi, șefu'. Primește tubul și pleacă fericit în atelier. Domnul Espinosa Osvaldo Ramón lucra și acasă, la vecini, la prieteni și pe la toți de prin cartier, că i se dusese vestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ernestina, țipa Zenaida. Ernestina apărea într-o ținută transparentă, leneșă, căscînd de mama focului. Ce vrei? Vreau să dorm... Domnul vrea să vadă... diferența. Blegul ăsta?! Ce, eu îs capră?! Ptiu, Satană! După remarcile făcute, mai cască o dată și pleacă alene. Cînd să închidă ușa, mai aruncă cîteva cuvinte: Auzi, ce maimuțoi scîrbos! Doritorul de amor se pleoștea ca o plantă fără apă și devenea mai bleg decît era. Vezi ce proastă este? Bătrînă și proastă. N-are ochi să vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
adăpa / apă proaspătă le da / cumpăna fântâni-ncet se legăna. Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și cu el mândru pocnea / Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea / Carul alene scârțâia./ Toamna când plugul ara / Ce mai brazdă răsturna / Cu grâu de aur tata pământul săruta /Grâul după ploaie răsărea / Și creștea, mări creștea / Creștea cum crește primăvara Dunărea ./ Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ploaie răsărea / Și creștea, mări creștea / Creștea cum crește primăvara Dunărea ./ Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și mândru el pocnea./ Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea / Carul alene scârțâia./ Toamna grâul secera / Snopi pe arie punea/ Boii spice frământa/ Muma grâu în vânt dădea / Vântul pleava vântura/ Bobul curat rămânea. / Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și mândru din el
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
urcat în automotor. De la geam mi-a făcut cu mâna. Avea să fie ultimul gest pe care îl vedeam. M-am urcat în căruță și am dat bici cailor. În timp ce seara se lăsa peste pădurea Băceștilor, Cazac și Rândunica pășeau alene în sus spre culmea dealului. Când am început să coborâm spre Gârceni, căiuții au trecut la un trap ușor. Se grăbeau și ei spre casă. Când am intrat pe poartă, în ogradă, noaptea își intrase demult în drepturi. Am deshămat
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
roșcate moțăind elegant ca adevărați monarhi ai animalelor pădurii, maimuțe sprințare, cu acrobații uimitoare de pe o creangă pe alta a arborilor seculari, drăgălașii koala ronțăind În neștire frunze de eucalipt sau dormitând, indiferenți la mersul zilei, vărgate zebre ce pasc alene iarba grasă și fragedă, ca și căprioare grațioase ce-și ciulesc urechile la orice zgomot amenințător, girafe ce-și plimbă alene gâtul telescopic În căutarea mugurilor și tulpinilor tinere, zeci de papagali viu colorați și gălăgioși, canguri de diferite specii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
seculari, drăgălașii koala ronțăind În neștire frunze de eucalipt sau dormitând, indiferenți la mersul zilei, vărgate zebre ce pasc alene iarba grasă și fragedă, ca și căprioare grațioase ce-și ciulesc urechile la orice zgomot amenințător, girafe ce-și plimbă alene gâtul telescopic În căutarea mugurilor și tulpinilor tinere, zeci de papagali viu colorați și gălăgioși, canguri de diferite specii și mărimi de la cel mai mic asemenea unui iepure, canguru șobolan de 30 cm lungime, la cangurii cenușii sau cangurii roșii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
treptată a gazdei, orhidee liliachii sau albe, ce se revarsă grațios ca un policandru, de pe scoarța unor arbori, ferigi uriașe ca În timpuri preistorice, eucalipți drepți cu Înălțimi de peste 20 m, palmieri cu frunze dantelate, bananieri, bambuși ce-și leagănă alene suplele tulpini, parcă șoptind povești nemuritoare, etc. Dincolo de prima impresie, Întreaga atmosferă este sufocantă, lupta pentru supraviețuire fiind acerbă, fiecare plantă Încercând să străbată hățișul Întunecos pentru o rază de soare, de lumină care Înseamnă vitalitate. Revenim la telegondolă și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
numeroase obstacole, cu cele două membre posterioare și coada greoaie. Ne-am apropiat de canguri și Întinzându-le câteva semințe din palmă, i-am ademenit să vină pentru a-i filma În habitatul lor natural. Un cazuar ne taie calea alene, scuturându-și penajul și apoi se Îndreaptă spre zona Împădurită, fără să ne bage În seamă. Pare Înrudit cu kipara (curcanul sălbatic), dar mai mare, cu creasta zimțată, penajul de o mare frumusețe, predominând culorile violet, roșu și vernil, și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pe care-l străbatem ne oferă imagini de neuitat: răsărituri și apusuri de soare inegalabile, cer senin sau bulbucat de nori, ploi musonice, furtuni satanice ce rupeau din „Corabia nebunilor” de-i simțeam mușcătura În adâncul ființei noastre, valuri clipocind alene În imensitatea sidefie a oceanului, sau valuri uriașe, de câțiva metri care se rostogolesc sud: gazela, antilopa, argalul, culanul, cămila, ursul din Gobi ș.a. (H.Matei,S.Negruț, I.Nicolae, op. cit, p. 340). 577 pe puntea navei, de-ți
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
jar a deșertului. S-a făcut ziuă, mă reîntorc În cabină printre ai mei, fără ca nimeni să știe de mica mea aventură nocturnă, când mintea-mi slobodă s-a jucat cu luna și stelele! Deschid, aiurea, internetul și mâinile lunecă alene pe clape, formând un sigur cuvânt: Oceania! Continent pierdut În apele Marelui Pacific! Insulele Oceaniei se Împart din punct de vedere geografic, În trei mari grupuri: la est Polinezia („Multe Insule”), la vest Melanezia („Insulele Negre”), iar la nord Micronezia
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
este foarte animată: crabi târându-se Încet, calmari trecând cu iuțeala săgeții, peștișori colorați de la un albastru aprins, alții irizați, În toate culorile curcubeului, galbeni cu dungi negre, ori roșii cu pete albastre, unii staționează pentru „o poză”, alții Înoată alene În bancuri și apoi speriați de ceva dispar Într-o clipită. Dintr-o dată, pe fundul de corali puternic luminat, se cască o văgăună adâncă și Întunecoasă, după care se Înalță din nou, În piscuri colțuroase, reciful de corali, apar din
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la baraca mea, am pus ochiul pe careva, am găsit și un pretext plauzibil, și l-am rugat să-mi Îndeplinească cererea pe loc. Blocurile cu selectații Închiși erau la o distanță de două-trei sute de metri. Băiatul a pornit alene, fără grabă, cu bunăvoință, să facă un serviciu camaraderesc. Eram În efervescență, În Încordare mintală, nervoasă și fizică maximă. N-au trecut, cred, două-trei minute și am fugit după băiat: l-am trântit la pământ, am scos bucățica de pâine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ar fi dat voie. În timp ce scriu toate astea, mă aflu pe peticul de iarbă din spatele casei, unde am așezat un scaun, perne, și niște scoarțe. E seară. Nori pântecoși, greoi, de culoarea ardeziei, ceva mai luminoși către contururile bulbucate, plutesc alene, pe un cer de aur noroios și totuși radiant, creînd un efect de luciu mat. La orizont s-a tras o linie argintie, zimțuită, licărind ca o bijuterie modernă. Sub ea, marea schimbă nuanțe arzătoare, lirice, brun-aurii, săltându-și stropii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atunci am văzut foarte clar ceva important, despre care mai târziu nu mi-am putut da seama dacă a fost o halucinație sau o imagine săpată în memorie. Mi s-a înfățișat, dintr-o dată, ca o amintire. Mă gândisem vag, alene, la căderea aceea în puțul cu ape clocotitoare, la „cunoașterea“ faptului că mor, la verdele apei de peste creștetul meu, vizibil chiar în lumina tulbure. Și atunci mi-am amintit că numai cu o frântură de secundă înainte de a mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
important factor de risc în circulația urbană, și nu numai, datorită prostului obicei al pietonilor, de a se angaja în traversare fară o minimă asigurare, considerând trecerea de pietoni un fel de "proprietate personală" pe care îi vom vedea mergând "alene" sau purtând discuții cu prietenii. Așteptați-vă la asta și nu vă enervați! Presemnalizare intersecție cu sens giratoriu, se instalează înaintea intersecțiilor dirijate cu sens giratoriu, avertizându-ne de faptul că trebuie să dăm prioritate vehiculelor care circulă prin interiorul
CONDUCEREA AUTOTURISMELOR by CRISTINEL MIHĂIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/666_a_1316]
-
neliber, mic, Să vezi marile aspirații că-s reduse la nimic.” (M. Eminescu) „Și mă credeam în mucenicie.” (L. Blaga) Când se întrebuințează la diateza reciprocă, verbul își poate limita câmpul semantico-sintactic la relația subiect-predicat: „Prin frunze aiurează șoptirile-i alene Când gurile-nsetate în sărutări se-mpreun.” (M. Eminescu) „Cum ei mergând alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață.” (M. Eminescu) sau îl poate extinde, facultativ și, într-o măsură însemnată redundant, prin dezvoltarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circumstanțiale c. adverbe de modalitate a. Adverbele calificative caracterizează acțiunea verbului regent, sub aspectul calității sau al cantității. Sensul acestor adverbe este anterior actului lingvistic și este independent de cadrul situațional, al desfășurării comunicării. Se disting: • adverbe de calitate: agale, alene, altfel, bine, rău, cu de-a sila, încet, repede, târâș, în zadar, sigur, fără îndoială, călugărește, literalmente etc. • adverbe de cantitate: mult, puțin, destul, cât de cât, îndoit, întreit, de două ori, de cinci ori etc. • adverbe de frecvență: din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]