883 matches
-
fac cu toții intrarea în foaier ― Majestatea Sa Regele Mihai, Majestatea Sa Regina Ana, Alteța Sa Regală Principesa Margareta și Alteța Sa Principele Radu de Hohenzollern-Veringen ― însoțiți de patru gărzi de corp. Am învățat bine titlurile și sânt deosebit de atent la diferența dintre "Alteță Regală" și "Alteță", care "în cazul nostru" este cu atât mai importantă cu cât moștenitorul tronului este de speță feminină. "Alteța" e doar consortul "Alteței Regale" și cred că nu poate niciodată urca pe tron. Trebuie oricum să verific. Când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în foaier ― Majestatea Sa Regele Mihai, Majestatea Sa Regina Ana, Alteța Sa Regală Principesa Margareta și Alteța Sa Principele Radu de Hohenzollern-Veringen ― însoțiți de patru gărzi de corp. Am învățat bine titlurile și sânt deosebit de atent la diferența dintre "Alteță Regală" și "Alteță", care "în cazul nostru" este cu atât mai importantă cu cât moștenitorul tronului este de speță feminină. "Alteța" e doar consortul "Alteței Regale" și cred că nu poate niciodată urca pe tron. Trebuie oricum să verific. Când simt că sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de Hohenzollern-Veringen ― însoțiți de patru gărzi de corp. Am învățat bine titlurile și sânt deosebit de atent la diferența dintre "Alteță Regală" și "Alteță", care "în cazul nostru" este cu atât mai importantă cu cât moștenitorul tronului este de speță feminină. "Alteța" e doar consortul "Alteței Regale" și cred că nu poate niciodată urca pe tron. Trebuie oricum să verific. Când simt că sânt în pericol să uit diferența dintre "Alteță Regală" și "Alteță", mă gândesc repede la romanul lui Thomas Mann
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
patru gărzi de corp. Am învățat bine titlurile și sânt deosebit de atent la diferența dintre "Alteță Regală" și "Alteță", care "în cazul nostru" este cu atât mai importantă cu cât moștenitorul tronului este de speță feminină. "Alteța" e doar consortul "Alteței Regale" și cred că nu poate niciodată urca pe tron. Trebuie oricum să verific. Când simt că sânt în pericol să uit diferența dintre "Alteță Regală" și "Alteță", mă gândesc repede la romanul lui Thomas Mann și lucrurile reintră de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atât mai importantă cu cât moștenitorul tronului este de speță feminină. "Alteța" e doar consortul "Alteței Regale" și cred că nu poate niciodată urca pe tron. Trebuie oricum să verific. Când simt că sânt în pericol să uit diferența dintre "Alteță Regală" și "Alteță", mă gândesc repede la romanul lui Thomas Mann și lucrurile reintră de îndată în ordine. Îmi place de asemenea să observ că titlurile se complică pe măsură ce poziția ierarhică scade. Regele are cel mai scurt și mai simplu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu cât moștenitorul tronului este de speță feminină. "Alteța" e doar consortul "Alteței Regale" și cred că nu poate niciodată urca pe tron. Trebuie oricum să verific. Când simt că sânt în pericol să uit diferența dintre "Alteță Regală" și "Alteță", mă gândesc repede la romanul lui Thomas Mann și lucrurile reintră de îndată în ordine. Îmi place de asemenea să observ că titlurile se complică pe măsură ce poziția ierarhică scade. Regele are cel mai scurt și mai simplu nume: "Majestate" sau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
același timp și vom începe, cu aceleași mișcări din mâini, cap și picioare, un dans nervos și bine ritmat. De fapt, de sculat de pe scaun se scoală numai Othello, de îndată ce aplauzele s-au încheiat, le salută pe majestățile și pe altețele lor și îmi dă cuvântul. În timp ce vorbesc, mă gândesc dacă am voce de bariton sau de bas. Trebuie să verific și asta. Urmează Alteța Sa. E înalt, brunet și își potrivește, ridicîndu-l mult, microfonul. I se adresează de fapt Regelui. Noi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
drept în ochi pentru a savura surpriza din privirea mea, care, desigur, nu întîrzie să apară. "O! ― spun. În cer! Ce vrea Alteța Voastră să spună?" ― Ei bine, da. În cer, la propriu!" Uluirea mea este totală. "În cer la propriu, Alteță?" ― "În cer la propriu!" Și simțind că mă sufoc de uimire, se înclină complice către mine: "În avion..." ― "În avion... Paginile acestea în a-vi-on, Alteță?" ― "Ei da, în avion, pentru că am aflat în ultima clipă că trebuie să vorbesc și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ei bine, da. În cer, la propriu!" Uluirea mea este totală. "În cer la propriu, Alteță?" ― "În cer la propriu!" Și simțind că mă sufoc de uimire, se înclină complice către mine: "În avion..." ― "În avion... Paginile acestea în a-vi-on, Alteță?" ― "Ei da, în avion, pentru că am aflat în ultima clipă că trebuie să vorbesc și a trebuit să le scriu pe drum, în avion." Uimirea mea ia acum chipul unei tăceri pioase. Par că mai vreau să spun ceva, că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
21 martie! Să mă caute, atâta tot. Vă implor, domnule Liiceanu, dați-i biletul!" joi 20 decembrie Lansarea de astăzi era prevăzută pentru ora 16, la Teatrul de Stat din Arad. Ajung la 1530 și, cu toate acestea, majestățile și altețele lor sosiseră deja, pentru că ceremonia de înmînare a cheii orașului Majestății Sale Regelui, la primărie, se sfârșise mai devreme, îi găsesc pe toți, inclusiv pe consilierul primăriei și pe arhiepiscopul de Arad, Hălmagiu și Hunedoara, Prea Sfinția Sa Timotei. Seviciu, în biroul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cea mai frivolă contesă În boudoir, nici nelegiuitul care așteaptă la pârnaie sosirea zorilor, care Îl va pune pe scaunul electric, nu pot ocoli această lege. O petite histoire ne șoptește la ureche că a fost suficientă o sugestie a Alteței Sale pentru ca Verdussen să mai adauge două elemente: pragul și scara. Edificiul care ilustrează aceste norme ocupă un teren rectangular, măsurând șase metri În față și ceva mai puțin de optsprezece În fund. Fiecare dintre cele șase uși care epuizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru că auzi vocea calmă, bine timbrată a prințului. ― În cazul acesta, nici nu mai trebuie să-l căutați. Vă ofer cu plăcere orice șoim doriți, la alegere, și chiar prilejul de a vâna. Sper să acceptați. ― Mă simt prea onorată, Alteță! Și surpriza este cu atât mai plăcută cu cât eu, personal, vă consider un Benjamin Franklin din sud-estul Europei. Prințul tocmai ducea paharul cu vin roșu la gură, dar răsuci încet capul spre ea și o privi în tăcere, așteptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
întoarse capul și, pentru o clipă, prințul se simți luat, dus de apele negre și adânci ale ochilor ei. Doar privirea primei sale soții, Avet, reușea să îl poarte atât de departe. ― Aș spune că nu numai eu cred asta, Alteță. Peste tot se vorbește că ați reușit imposibilul. Or, cam cu așa ceva se ocupă și doctorul Franklin. Și, spre surprinderea prințului și a celorlalți invitați, Marioritza continuă în armeană. Deși, date fiind condițiile din această parte a Europei, mă îndoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
șuviță rebelă pe liniștea castă a obrazului. Un cârcel de viță sălbatică pe o tulpină de viță nobilă. Ce idee! zâmbi Marioritza, intuind că singura strategie prin care i-ar fi putut câștiga încrederea era sinceritatea. ― Tocmai vă admiram soțul, Alteță! Și vă mărturisesc că o făceam cu deosebit respect. ― Te rog, spune-mi pe nume! Cât despre admirație, mi se pare un lucru atât de firesc. Și eu fac asta aproape zilnic. Mariam nu cucerea din primul moment, nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
simțeau că erau incluși într-un spațiu aparte. Nu avea importanță ce spuneau, ci doar ce reușeau să vadă în celălalt, dincolo de cuvinte. Un fel de dialog în dialog. Aș fi mai mult decât onorat să vă fac un portret, Alteță. Un colț de ochi tresări. Încordare. Prudență. Prințul era totuși omul cel mai vânat la acea oră. Evită un răspuns direct, folosind cu abilitate înfloriturile limbii italiene. Ceva cu totul fermecător. Mă gândesc la un portret în costum tradițional armenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
limbii italiene. Ceva cu totul fermecător. Mă gândesc la un portret în costum tradițional armenesc. Credeți că s-ar putea? O sclipire de interes. Desigur, după ce vom avea, poate, prilejul de a ne cunoaște mai bine. Amâna răspunsul. Cum doriți, Alteță. Eu vă aștept oricând în modestul meu atelier. Senzația prințului că pictorul era mai mult decât un simplu pictor. Și acel ciudat reflex de feminitate din adâncul ochiului neacoperit... Convingerea celuilalt că prințul intenționa să afle mai multe lucruri despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Negro. În așteptarea lui vă pot servi cu o gustare, dacă doriți. Poate o cafea, ceva răcoritor... Prințul refuză. Cum doriți! Vă pot asigura că totul este pregătit, continuă Luciano. A mai rămas doar un mic amănunt: fundalul pentru portretul Alteței Voastre. Bătu din palme și imediat apărură doi servitori care duceau în cârcă mai multe suluri de covoare. La indicația lui Luciano, cei doi lăsară sulurile jos și, sub privirile prințului, desfășurară, pe rând, covoarele. Manuc trăi un al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acolo... cărarea aceea bătută de turme... sau aceste flori culcate... Nu mă pricep deloc la pictură. Credeți că s-ar putea face așa ceva? ― Iată o idee excelentă! Nu-i așa, Luciano? Dante Negro veni până în dreptul prințului și se înclină. Alteță, fiți bine venit! Mă simt... Se opri vizibil încurcat și se grăbi să închidă ușa care rămăsese deschisă. Jena și graba lui îi întăriră prințului convingerea că pictorul avea într-adevăr o iubită de taină. Sau cam așa ceva. Va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în aer ca să plesnească, mai devreme sau mai târziu, cu un zgomot asurzitor. Ca să nu îi intre în nas colțurile gulerului tare al cămășii, personajul își ținea bărbia ridicată, cu o expresie de dispreț suveran pentru restul lumii. ― Îngăduiți-mi, Alteță, să vi-l prezint pe monsieur... ― D’Autrey-Lès-Gray, interveni personajul cu o voce baritonală, marcat insinuantă. Sunt încântat să vă cunosc personal, Alteță. ― Monsieur D’Autrey s-a născut în Franța, dar în prezent e nevoit să locuiască la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cămășii, personajul își ținea bărbia ridicată, cu o expresie de dispreț suveran pentru restul lumii. ― Îngăduiți-mi, Alteță, să vi-l prezint pe monsieur... ― D’Autrey-Lès-Gray, interveni personajul cu o voce baritonală, marcat insinuantă. Sunt încântat să vă cunosc personal, Alteță. ― Monsieur D’Autrey s-a născut în Franța, dar în prezent e nevoit să locuiască la Londra și... aiurea. Și-a păstrat însă spiritul francez, fidelitatea față de rege și încrederea în monarhie. Cred că acum ar fi potrivit să bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
față de rege și încrederea în monarhie. Cred că acum ar fi potrivit să bem un pahar cu vin. Sau o cafea, desigur. Prințul refuză din nou. Pictorul schimbă o privire rapidă cu D’Autrey și acesta interveni: ― Ar fi păcat, Alteță, să nu gustați măcar cafeaua. Sunt în măsură să vă asigur că nu o veți uita niciodată. O aromă divină, o savoare... Prințul îi ignoră insistența și ricoșă spre un alt subiect: ― N-am înțeles prea bine cu ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să se înalțe. Și nu s-ar fi mirat nimeni dacă l-ar fi văzut, la un moment dat, plutind ușor spre tavanul atelierului. Zborul cu balonul era la modă. ― Văd că Luciano și-a terminat treaba. Cu îngăduința dumneavoastră, Alteță, o să vă rog să urcați pe podium. Așa!... Mâna asta sprijinită pe șold, dacă-mi permiteți... Așa!... Acum priviți în direcția asta... cumva peste umăr... Și, în timp ce Dante Negro și Luciano se apucară să facă primele schițe, D’Autrey se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Așa!... Acum priviți în direcția asta... cumva peste umăr... Și, în timp ce Dante Negro și Luciano se apucară să facă primele schițe, D’Autrey se lansă într-o veritabilă disertație despre ceea ce considera el că reprezintă un mare secret al omenirii: ― Alteță, mă aflu la București pentru că doar acest oraș, singurul din toată Europa, are nouă porți ale timpului. Nici una în plus, nici una în minus. Vă dați seama ce rețea considerabilă de tuneluri energetice există aici? Probabil că vă întrebați ce legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sub diverse înfățișări și purtând diverse nume: contele Bellaman, marchizul de Montferrat, cavalerul Schvening sau nobilul Jozsef Rakoczi, prinț de Transilvania. Și încă multe altele, desigur, dar mi-ar lua prea mult timp să le înșir pe toate. Important este, Alteță, că eu am avut fericirea și marele noroc să-l aud povestind despre viața de la curtea lui Francisc I-ul, despre Babilon sau Cirus cel Mare, fondatorul Imperiului Persan. Și vă pot spune că el nu povestea din ceea ce citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
La propria mea inițiere, l-am invocat numindu-l Hierophant și a apărut înfășurat în aripile de lumină ale unui înger uriaș. D’Autrey se opri în fața podiumului și i se adresă prințului, vorbindu-i aproape în șoaptă: ― Ei bine, Alteță, a venit timpul să vă mărturisesc că nu mă aflu aici întâmplător. Maestrul meu ocult mi-a încredințat unele însărcinări privind noua ordine mondială. Istoria va fi scrisă numai de oameni cu adevărat puternici, inteligenți și foarte, foarte bogați, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]