1,200 matches
-
ar putea exista un altruism „normal”. El insistă cu vehemență asupra caracterului injust, aberant și nociv al altruismului, ilustrat, în opinia lui, de acest precept al religiei iudaice (preluat mai apoi de creștinism): „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Altruismul este injust pentru că-i privează pe apropiații subiectului, pe cei dragi lui, de dreptul de a avea o preferință. Este aberant, căci de ce să-l iubești pe străin, căruia „i se cuvine mai degrabă ostilitatea, ba chiar ura mea? El
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dreptul de a avea o preferință. Este aberant, căci de ce să-l iubești pe străin, căruia „i se cuvine mai degrabă ostilitatea, ba chiar ura mea? El nu pare să aibă nici cea mai mică iubire pentru mine”. În sfârșit, altruismul este nociv, cel puțin pentru individ, întrucât îi cere prea mult, ducându-l la revoltă sau la nevroză. Altruismul merită deci o revoltă vehementă, tocmai pentru că este irealizabil, de vreme ce „omul nu e o ființă blândă, care are nevoie de dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai degrabă ostilitatea, ba chiar ura mea? El nu pare să aibă nici cea mai mică iubire pentru mine”. În sfârșit, altruismul este nociv, cel puțin pentru individ, întrucât îi cere prea mult, ducându-l la revoltă sau la nevroză. Altruismul merită deci o revoltă vehementă, tocmai pentru că este irealizabil, de vreme ce „omul nu e o ființă blândă, care are nevoie de dragoste (...), el numărând pe bună dreptate printre atitudinile sale pulsionale și o parte însemnată de înclinație spre agresiune” (Freud, 1930
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
e o ființă blândă, care are nevoie de dragoste (...), el numărând pe bună dreptate printre atitudinile sale pulsionale și o parte însemnată de înclinație spre agresiune” (Freud, 1930/1995). Freud nu recunoaște că ar poseda el însuși vreo formă de altruism, afirmând, de altfel, cu franchețe: „În adâncul meu, sunt întru totul convins că dragii mei semeni, cu câteva mici excepții, sunt niște neisprăviți” (Jones, 1957/1975). El admite totuși că, fără influența civilizației, care-l obligă pe om să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
surori” (Freud, 1908a/1974). Această rivalitate poate duce la o altă trăsătură de caracter: simțul dreptății. Constatând că el nu poate fi cel privilegiat, fostul invidios cere ca nimeni să nu se bucure de favoruri speciale (Freud, 1921/1981). Astfel, altruismul este văzut de Freud ca o formațiune reacțională, întrucât se înregistrează o transformare a egoismului în altruism și a cruzimii în compasiune (1915/1981). Dar acest lucru nu este decât o iluzie, ne avertizează Freud. Într-adevăr, vom vedea că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că el nu poate fi cel privilegiat, fostul invidios cere ca nimeni să nu se bucure de favoruri speciale (Freud, 1921/1981). Astfel, altruismul este văzut de Freud ca o formațiune reacțională, întrucât se înregistrează o transformare a egoismului în altruism și a cruzimii în compasiune (1915/1981). Dar acest lucru nu este decât o iluzie, ne avertizează Freud. Într-adevăr, vom vedea că în formațiunea reacțională încape o bună parte de ambivalență, iar pulsiunea transformată nu dispare în întregime. În
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de nenumărate ori aspectul frustrant și deci patogen al civilizației, el recunoaște că umanitatea trage foloase de pe urma reprimării instinctelor pe care o impune membrilor săi. Ce-ar fi devenit societatea umană fără transformarea (adesea fragilă și limitată) a egoismului în altruism și a cruzimii în compasiune? Atunci când e rigidă, formațiunea reacțională poate fi extrem de dăunătoare. În nevroza obsesională, ea ocupă un loc deosebit de important, întrucât joacă un rol hotărâtor în modificarea eului (1926/1995). Unele dintre exemplele de mai sus demonstrează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
toate piețele publice să-i fie ridicată o statuie. Pe scurt, spune regele: „Să nu mai fiu decât eu în conștiințe”; - afilierea: „Vorbiți. Înconjurați-mă, rețineți-mă. Să fiu sprijinit. Nu se plânge destul în jurul meu, nu sunt plâns îndeajuns”; - altruismul: pentru prima dată, regele se interesează de menajeră și de viața ei grea. Alte exemple, alese din viața cotidiană și nu din ficțiune, ne permit să percepem rolul intelectualizării în situații dramatice. Numeroși părinți, confruntați cu moartea apropiată a copilului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei activități de diversiune (aici, sublimarea). În timp ce ne dedicăm întrajutorării semenilor, căutăm sprijinul sau prietenia celorlalți, ne privim pe noi înșine cu umor, creăm o operă de artă sau facem o muncă intelectuală (recunoaștem, succesiv, patru asigurări de nivel ridicat: altruismul, afilierea, umorul și sublimarea), înlăturarea nu intervine direct, ci se realizează ca un plus. În domeniul voinței conștiente, ne aflăm în fața unui fenomen comparabil cu cuplul refulare/contrainvestire, care funcționează ca o asociere a două mecanisme de apărare inconștiente. Relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
frecvența mecanismelor de apărare și evoluția lor în funcție de vârstă, el notează că acest mecanism - atât la copii, cât și la adulți - se situează pe locul al doilea, imediat după activism, și cu mult în fața unor mecanisme mai adaptate, cum sunt altruismul, sublimarea, anticiparea și umorul (în Amiel-Lebigre și Gognalons-Nicolet, 1993). Că reveria este un refugiu e lucru cert. Dar oare e numai atât și nimic mai mult? Da, răspunde Freud (1908b/1985), care afirmă că omul fericit nu cade niciodată în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
va trata cu o tandrețe excesivă, fără „a deveni totuși, în ansamblu, mai iubitoare decât celelalte femei și nici măcar mai tandră cu alți copii”. Această transformare nu a devenit încă „o dispoziție generală a eului” cum ar fi, de pildă, altruismul. Identificarea cu agresorul este și ea o transformare a pulsiunii în contrariul său: simțindu-te agresat, agresezi la rândul tău. A. Freud (în Sandler, 1985/1989) dă exemplul unui copil care, după ce a fost la un cabinet stomatologic, se joacă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de défense familiaux, teză de doctorat ciclul 3, Université des sciences sociales de Grenoble, Grenoble. Bachelard G. (1957), La Poétique de l’espace, PUF, Paris. Bachelard G. (1960), La Poétique de la rêverie, Quadrige-PUF, Paris. Badcock C.R. (1986), The Problem of Altruism. Freudian-Darwinian Solutions, Basil Blackwell, Oxford. Balier C. (1988), Psychanalyse des comportements violents, PUF, Paris. Balint M. (1968/1971), Le Défaut fondamental, Payot, Paris. Barnes M. și Berke J. (1971/1973), Mary Barnes, un voyage à travers la folie, Seuil, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Și birocrație, în dauna obiectivului inițial (Holmes et al., 2010: 257; Weaver, 2006: 47). Există chiar autori care ridică semne de întrebare Și cu privire la motivația turiștilor. Nu vom putea fi siguri dacă motivația unui asemenea sejur va fi empatia Și altruismul sau, pur Și simplu, îmbunătățirea imaginii personale Și a CV-ului (Higgins-Desbiolles, 2009: 335; Coghlan, Fennel, 2009: 377-378). 3.3.3. Turismul pentru eradicarea sărăciei (Pro-poor tourism) Această formă de turism a apărut în Marea Britanie, la inițiativa Institutului pentru Dezvoltarea
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
teorii amplu prezentate de autorul acestui compendiu. Problemele de grup, precum identitatea de grup, out-grupul și in-grupul, comportamentul agresiv, comportatmentul prosocial sunt găzduite de capitolul intitulat: „Conflict și cooperare”. Explicațiile teoretice oferite de autor asupra unor procese umane precum: frustrarea, altruismul, empatia, dezumanizarea, dezinhibiția sunt susținute de exemple practice. Ipoteza empatie-altruism a lui C.D. Batson și modelul eliberării stării negative a lui Robert Cialdini reprezintă două teorii prezentate de autor care fac referire la un comportament uman foarte apreciat, altruismul. Autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
frustrarea, altruismul, empatia, dezumanizarea, dezinhibiția sunt susținute de exemple practice. Ipoteza empatie-altruism a lui C.D. Batson și modelul eliberării stării negative a lui Robert Cialdini reprezintă două teorii prezentate de autor care fac referire la un comportament uman foarte apreciat, altruismul. Autorul oferă o bază teoretică asupra diferitelor forme ale agresivității și evidențiază factorii sociali, individuali și de mediu care pot avea influențe asupra acestui comportament negativ. Atitudinile și schimbarea atitudinilor reprezintă subiectul dezbătut în penultimul capitol al acestei lucrări. Definiția
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
paginilor de față. O tentație spre complinire, fără a nega însă caracteristicile firii umane, limitele și impulsurile care o stăpânesc. Atenție însă! Nu în egoismul ei se vor regăsi vreodată speranțele de bine și frumos, ci în autodepășirea condiției, în altruismul de care e capabilă, în transcomuniunea dintre societăți, popoare și credințe. Religiile n-au înțeles acest fenomen. Același lucru se petrece și cu tendințele gândirii laice, incapabilă să se accepte. Prin urmare, omul european, omul universal semnifică dintotdeauna un avertisment
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
șvab”. Zaharia Herdelea este un copil de țărani din Zagra, ajuns învățător, are o familie mare, cu două fete de măritat, fără zestre, un fiu, Titu, care nu are nicio ocupație, îi redactează jalba lui Ion dintr-un gest de altruism, din milă. Deși numele de familie este de origine ungurească, el îi urăște pe unguri, fiind un naționalist convins. Preotul Belciug Ioan. Porecla Belgiug a fost dată preotului de către soția învățătorului Herdelea datorită aspectului său fizic precar: barbă ascuțită, deasă
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
în realitate. 1. În acest context, intenția sau cel puțin încercarea de a nu face rău poate fi considerată ca un reper moral esențial în stabilirea unui cadru de referință, cu un impact și o aplicabilitate semnificativ mai importante decât altruismul sau empatia, de exemplu. Un comportament moral este rezultatul amprentelor noastre genetice, modificate prin prisma raționamentelor și emoțiilor umane, așa cum sunt ele influențate de un anumit context fizic și cultural. Abilitățile noastre aparente de a ne disciplina și controla impulsurile
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
și dorințele generale ale societății cu autonomia fiecărui membru al său, aceasta cu atât mai mult în vederea obținerii binelui comun. Abia dintr-o astfel de perspectivă, mai ales în context medical, ar trebui ca o atitudine caracterizată de empatie și altruism să-și demonstreze eficiența. Este un deziderat greu de obținut în societatea contemporană, însă nu imposibil, mai ales atunci când se întrevede și o finalitate pozitivă, ușor egoistă, în plan personal. 4. Tot din dorința universală de a evita producerea unui
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
unor modalități descentralizate, moderne, de gestionare a conflictelor, situate la marginea sferei juridice. În această variantă, pentru a fi fezabilă, comunicarea părților în conflict face apel la valori etice și teorii specifice, bazate pe respectul față de ceilalți, pe responsabilizare socială, altruism, solidaritate, demnitate și generozitate. ALTERNATIVE 207 În general, legislațiile europene nu prevăd modalități specifice de desfășurare a medierii în mediul sanitar, pe fondul conflictelor ocazionate de acordarea îngrijirilor medicale în mod necorespunzător. Prevederile dreptului comun precum și legile speciale în materie
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
avea încredere în el. Părinții trebuie să fie ei înșiși un model pentru copil . Trăsăturile de caracter care se dorește să fie cultivate la propriul copil este bine să fie clare pentru părinte respect față de ceilalți, prietenie, onestitate, toleranță, bunătate, altruism și să fie armonizate cu un comportament identic celui promovat (copilul înregistrează foarte ușor comportamentul celor din jur, îl copie, îl folosește și apoi devine obișnuință). Un părinte responsabil, corect va induce și copilului aceleași trăsături pozitive de caracter. Stima
Arta de a fi părinte by Milica Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1420]
-
este solipsism, căci el nu a reușit să demonstreze existența celorlalte euri și nici faptul că ele comunică.Însă ca motivație lăuntrică, personală și ca finalitate de ansamblu, este o metafizică pentru umanitate, prin care, dincolo de concepte, se deschide un altruism special. CAPITOLUL III. ÎNDOIALA III.1. Îndoiala ca asceză Metafizica lui Descartes este înainte de toate o speculație dezinteresată. În acest sens ea nu trebuie să depindă de morală: ) De altfel, această gîndire speculativă nu consideră a priori, cel puțin așa
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
treia caracteristică este reciprocitatea. Termenul semnifică aici o serie de aranjamente, relații și schimburi, incluzând ajutorul mutual, anumite forme de cooperare și diverse forme de a împărți cu ceilalți. Într-un sistem de reciprocitate, fiecare act implică o combinație de altruism pe termen scurt și interes propriu pe termen lung. Relațiilor comunitare li se atașează deseori diverse adjective, cum ar fi apropiat, emoțional sau intens. Or, dacă ar trebui ca toate persoanele dintr-o comunitate să aibă cu toate celelalte astfel
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
atitudinilor fiind un câmp de cercetare privilegiat al acestei discipline. În structura caracterului se pot distinge trei grupe fundamentale de atitudini: atitudinea față de sine însuși (modestie, orgoliu, demnitate, dar și sentimente de inferioritate, culpabilitate etc.), atitudinea față de ceilalți, față de societate (altruism, umanism, patriotism, atitudini politice etc.) și atitudinea față de muncă. Trăsăturile de personalitate, diagnosticate cu ajutorul chestionarelor și care intră în structura caracterului pot fi considerate, într-o anumită măsură, expresia atitudinilor pe care persoana le are fată de ea însăși (Bromberg
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
tendințele europene" ale acelor vremuri" (Buzducea, 2005, pp. 41-42). Pentru România, începuturile asistenței sociale au o legătură cu relația voievod/voievodat Biserică. Asistența socială din trecut avea o nuanță creștină în majoritatea manifestării ei. Sigur că nu doar mila sau altruismul în general erau cauzele dezvoltării unor instituții cu caracter social în spațiul românesc, ci chiar dorința de a efectua anumite servicii pentru ameliorarea, pentru scoaterea efectivă din situațiile am zice astăzi de criză sau de dificultate în care au ajuns
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]