9,188 matches
-
prea încet, fără spor, bătând pasul pe loc. Ea căuta mereu cărările care s-o conducă spre un drum larg deschis pe care să pășească fără nici o temere. Nici o clipă nu abdica de la gândurile ce încolțiseră cândva în mintea ei, alungând cu bună știință, departe de ea, bănuiala că acestea ar putea fi țesute pe o canava iluzorie. Se culca seara cu aceste planuri pe care le punea sub perna ei plină de vise, ca dimineața, când se scula, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu setea celor veniți din deșertul iernii. Erau atât de apetisante, încât le-ar fi putut pune în prăjituri, în cozonaci... În dimineața ce urma, Simona se aștepta să i se facă externarea. Erau semne evidente că boala ei fusese alungată dincolo de porțile spitalului. De unsprezece zile, doctorul Teodoru nu mai deschisese ușa rezervei sale. În afara consultului de dimineață, unde pătrundeau în rezervă un grup de medici, asistente și surori, și a contravizitei de la ora cinci după amiază, în restul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întocmit. Întâlnirea nupțială se desfășoară într-un rit unde scenele de tandrețe îi transportă pe cei doi într-o lume a fantasmelor. Ajunsă la finalul ei, această întâlnire, în care dragostea se declanșează la cea mai înaltă temperatură, Bikirikipiripiki își alungă cu violență partenerul bătându-l cu aripile, smulgându-i penele, lovindu-l cu ciocul. După această altercație, culcușul sărbătoresc, scăldat în lumină și muiat în căldura și culoarea celor mai frumoase flori, întocmit cu trudă, cu migală și artă, arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și în spatele unui zâmbet, apăru doctorul. Deci scăpăm de spital, de medicamente, de singurătate?... formulă el vesel cele câteva cuvinte, în loc de bună seara. Așa se pare. Nu mai există nici un dubiu. Mâine pe la prânz am chemat zugravii, igieniștii, vreau să alungăm orice urmă de boală din această rezervă. Parcă spuneai că boala mea nu e contagioasă. Nu e, acesta e adevărul, dar în practica de spital se cer întotdeauna măsuri de precauție. Pe seară voi instala aici o mamă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pentru câteva clipe, după aceea poți să-ți aparții ție, Doinei, cui vei dori. Mie n-o să-mi mai pese. O dată cu pronunțarea acestor cuvinte, prin mintea ei zburase acea pasăre cu nume ciudat din Australia care, după întâlnirea nupțială, își alungase cu violență partenerul. Și adăugă: Eu voi fi fericită! Nu-și mai putu stăpâni pornirile. Dorințele ei o luaseră la galop ca niște cai sălbatici în stepe. L-a înlănțuit, l-a dus în talazurile ei venite din adâncurile unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mătură prin grădiniță. Ce ți-a spus? Dacă iezii aveau un tătic al lor, lupul n-ar fi îndrăznit să intre în casa caprei, pentru că i-ar fi fost frică de bătaie... Răducule, asta e o poveste, căută Simona să alunge acest gând care probabil avea în mintea copilului alte adâncimi, putând să se transforme cu timpul într-o obsesie. E o poveste, dragule, întări ea și încercă să citească mai departe, dar gândurile ei călătoreau deja pe coordonatele creionate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care putea să semnifice: ,,Fii atent pe viitor, băiete!", sau ,,Ai merita o bătaie!"... Duse mașina la garaj și o săptămână nu mai lucră, o ținu într-o beție continuă. Nu știa nici el de ce bea, de necaz, pentru a alunga spectrul ce îl urmărea de a se vedea la ușile miliției, de bucurie că scăpase și el și copilul nevătămați. E greu de spus. * Simona abia deschise ușa garsonierei și, încărcată nervos, explodă. Începu să-l lovească pe Radu unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Deocamdată, între cei doi soți se menținea o distanță ce putea fi apreciată ca relativă însă era plantat un semn de întrebare, întocmai unui marcator, rămas amenințător la răscruce de drumuri. Priveau amândoi ca niște îndoliați spre apus dorind să alunge toate gândurile negre, ca apoi să-și îndrepte privirile spre răsărit, spre izvorul de lumină, de la care așteptau un semn purtător de nădejde. Erau momente când li se părea că două păsări diferite, Spaima și Speranța zburau împreună deasupra casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dădea în permanență o luptă aprigă între prefăcătorie și adevăr, adică între ceea ce-i răcnea mintea și ceea ce-i șoptea inima, iar, din vălmășagul mare de idei, cu niciun chip nu putea desprinde o soluție atinsă de claritate, care să alunge zbuciumul și neastâmpărul neplăcut din ființa sa. Însă el nu scăpă nicidecum, căci fantomele împotrivirii, părăsindu-l doar pentru o scurtă perioadă de vreme, nu după mult timp, îl cuprinseră din nou din toate părțile, strecurându ise-n suflet una câte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
iubire. Sublim tezaur de mărinimie, ce să zic... Ei bine, greșit! Atâția ani numai asta am făcut, am stat în spital și am văzut cum suferința îl chinuie pe om, și am încercat, după puterea și priceperea mea, s-o alung sau s-o alin. Altfel spus, nam trăit ca alții să muncească pentru mine, ci ca eu să muncesc pentru alții. Însă acest lucru nu m-a înălțat și nu m-a purificat în niciun fel. Faust fusese mântuit de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fiecare „fir de praf” și după ce am așezat fiecare lucru În colțișorul lui, mi-am pregătit o listă minuțioasă și am plecat la piață. Știam prea bine că sunt simple amăgiri, tertipuri fără fond... sperând că astfel voi reuși să alung gândul insistent ce mă urmărea ca o umbră răutăcioasă. Revenind În camera unde Îmi petreceam majoritatea timpului, scriind și răsfoind tot felul de cărți, am realizat Într-o fulgerare de secundă că motivul real care a adunat În mine atâta
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dreaptă a unui creștin. O să vă bat până o să mă doară mâinile. Arză vă para focului să vă arză! Mi-ați transformat viața Într-un iad adevărat!” Dacă așa era Înfățișat purgatoriul, iadul trebuia să fie drastic, sângeros. Încercam să alung imaginea ce se chinuia să prindă contur, urmând să mă arunce Într-un coșmar de nedescris. Să revin asupra pozei; deasupra era desenat cerul senin și curat ca apa de izvor. Pe norii albi și pufoși dormitau câțiva Îngeri. Cei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Mă zvârcolesc În chinuri ... / sfârșește trista-mi soartă./ce-i arta? // ce-i scrisul? / o dulce și amară vină/ prin care / eu - umilul serv - / /mă nărui .../ Zadarnică mi-e truda / și stânca ce rostogolesc // spre vârfuri ecou În noapte - / ce alungă liniștea pădurii / crescută din/ iertări și lacrimi ,/ renunțări / și brațe-ntinse spre lumină .../ O! tu, divină minte / și mai presus de toate ...mă iartă de Întreb: / ce-i semnul ce-am lăsat / de bună voie Într-o carte? / ... amară-mi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
trece prin acest pustiu numit suflet, nimeni n-are o clipă răgaz , nimic nu se schimbă În această lume rămasă fără singurul ei dumnezeu Închipuit sau cioplit din lemnul verde al pădurii. De acolo vin sunetele ce Înfioară noaptea și alungă visul despre neprihănire. De acolo... Mândrie și suferință. Ard În focul aprins de propria mea mândrie. Ce simplu ar fi fost să-ți spun “te iubesc”, mi-e dor de tine, chiar dacă nu ți-am văzut chipul, dar realizez că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Trebuie să ajungem la ora 12.oo În fața Casei de Cultură.” Am repetat acest lucru de câteva ori, Încercând să dau vigoare și sonoritate vocii, mai mult să-mi astâmpăr emoția și să prind curaj ( și, lucru important, să le alung neliniștea și neîncrederea care se citeau pe fețele lor). Îndată ce am ieșit din curtea liceului, m-am instalat În fruntea plutonului și am Început să recit: „ De greul negrei vecinicii, / Părinte, mă dezleagă/ Și lăudat pe veci să fii / Pe-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mult sufletul, dar dacă dorești să ierți și ceri de la Dumnezeu să te ajute, El te ajută. Iertarea nu vine poate nici azi, nici mâine, poate întârzia, dar într-o zi ea va veni. Gândul rău să nu-l hrăniți, alungați-l imediat cu un gând bun și va fugi de la voi.” - „Părinții noștri - două candele”). De aici, avem trimiterile biblice, referirile la scrierile Sfinților Părinți, abundența de rostiri proverbiale, tenta generalizatoare cu substrat pedagogic, teologic și moralizator, cât și referirile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mult sufletul, dar dacă dorești să ierți și ceri de la Dumnezeu să te ajute, El te ajută. Iertarea nu vine poate nici azi, nici mâine, poate întârzia, dar într-o zi ea va veni. Gândul rău să nu-l hrăniți, alungați-l imediat cu un gând bun și va fugi de la voi.” Ne ruga să nu ne îndepărtăm de Sfânta Biserică. Ne ruga să fim atenți pentru a nu fi înșelați de învățături străine Bisericii lui Hristos, să deprindem și copilașii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
stăpânei sale. Când au fost aduse năsăliile, pe care a fost pus sicriul cu stăpâna sa, Șurca s-a dus sub ele și, cu ochii plini de lacrimi, se uita la toți din jur, și cu toate că încercau unii s-o alunge, ea a stat acolo ca semn de ultimă RECUNOȘTINȚĂ către stăpâna sa, căreia i-a slujit optsprezece ani. A ieșit din ogradă și ea în urma sicriului, și în privirea ei se simțea o „neînțelegere” pe care o putea exprima cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
un picior. Se așează și-i mai spune o dată: "Bună ziua, bine-i să șezi când ești bătrână". Nu știe ce să răspundă, bătrâna miroase urât, s-ar ridica să plece. "Aștepți pe cineva?" Da", spune aproape mecanic, sperând să o alunge pe bătrână cu un asemenea răspuns. "Așteaptă, așteaptă, cine știe ce derbedeu o să aibă noroc cu tine". Face ochii mari. "E nepotul dumneavoastră?" încearcă să schimbe discuția. "E fetiță, a noru-mi, bat-o dumnezeu s-o bată, eu i-am spus copilului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-o pentru prima oară, nu s-a putut abține să exclame: "Ea e muma pădurii?" Nu uit zâmbetul senin al bunicii uitându-se cumva drăgăstos spre ea și spunând: Da, eu sunt muma pădurii". Aceste vorbe au avut darul să alunge spaima care mă cuprinsese și m-au asigurat de frumusețea nemăsurată a bunicii. Ea semăna cu acei copaci bătrâni împodobiți de scoarța aspră, de imensitatea coroanelor și de acel vuiet din interiorul copacului pe care nu-l poți auzi îmbrățișând
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să însămânțeze culturile de primăvară, ba, mai rău, ceea ce însămânțase cu atâta grijă în toamna dinaintea Marii Revoluții Mondiale se dusese pe apa sâmbetei. După Marea Revoluție Mondială a mai lucrat doar câteva luni, apoi moștenitorii cultivatorilor de rapiță au alungat-o din sat cu ciomege, spunându-i că nu au nevoie de un agronom, unealtă a comuniștilor, că ei știu ce trebuie să cultive și cum să cultive pământurile strămoșești, chiar dacă erau de meserie strungari, frezori și chelneri, instinctul strămoșesc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mâna la gură, prin năframă își simte buza enormă, în vârful degetelor simte o arsură, ar trebui să fugă de aici, cu toate acestea se lipește de gard, mâinile li se ating, știe că nu va pleca de aici decât alungată de el, au trecut ceasuri, ori poate veacuri, se uită unul la altul, nu au nevoie de cuvinte, e suficientă atingerea mâinilor, Sandei simte cum sângele lui îi zvâcnește în tâmplă, e trecut de miezul nopții, Sandei își simte ceasul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o scenă, și-a înghițit durerea, se sufoca, voia să iasă la aer, într-un fel se aștepta la asta, venind încoace i-a trecut prin cap că Alex va căuta iar un pretext să nu rămână cu ea, dar alungase gândul ca pe ceva imposibil, se sufoca, se sufoca, a deschis ușa de la intrare și cu privirile înfipte în pardoseală i-a spus: "dă-mi voie să te conduc", au coborât scările, s-au pierdut printre blocurile din jur, tăcuți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Alex a devenit bărbatul dorit, bărbatul sperat, mai întâi i-a scris ca să poată trăi mai departe, așa reușea să scape de presiunea din interiorul ei, de durerea surdă, de disperarea care o cuprindea aproape zilnic și pe care o alunga cu tot felul de pretexte, în fiecare dimineață când se trezea cu gândul că o mai întâmpină o zi fără rost, o zi în care nu schimbă lumea, nu contribuie la progresul universal, nu este de folos nimănui, toți trăiau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
concentra, pierdea mereu șirul rândurilor. Puse volumul pe noptieră și cu ochii țintă în tavan începu să mediteze privitor la situația lui Mihăiță. Era un copil nevinovat pe care hazardul îl adusese sub acoperișul casei lor. Nici o clipă nu îl alunga din mintea și sufletul ei. Și ea și Alex îl iubeau cu adevărat. Dar mai era și celălalt, și i se frângea inima nu pentru faptul că se afla într-o șatră țigănească, ci pentru că acesta nu știa nimic despre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]