1,201 matches
-
și tainică fibră a constituției lor maladive -, ar fi apelat de urgență la serviciile de specialitate ale preotului paroh autohton, sprijinit de forța duhovnicească a imbatabilului protopop, pentru citirea aghezmei celei mari, într-o slujbă specială, de justificată amploare, pentru alungarea duhurilor satanice și purificarea spațiului, contaminat și profanat de maleficele mesagere ale ÎMPĂRATULUI NEGRU... Ptiu! Ducă-se pe pustii...! Vade retro, Satana! Mergi înapoia mea, satano! (Marcu, 8:33) În ciuda straielor "nemțești", de mireni, pictorii trăiau într-o isihie completă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nici unui lider al comunității concentraționare: ' Fenomenul a reușit, probabil, la marginea acestei comunități, dar nici acolo definitiv și complet', făcând apoi o interesantă paralelă: 'Este de notat că sistemul hedonist occidental și sistemul totalitar răsăritean au avut o țintă comună: alungarea religiei din om, anihilarea lui homo religiosus. Nu a reușit nici unul, nici celălalt'. În ceea ce privește originea acțiunii, ei opinează că 'laboratoarele Cominternului' sunt cele responsabile. Într-o singulară apreciere, Eugen Măgirescu spune că se urmărea 'un supliment de anchetă polițienească', dar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
doua zi, deși emisiunea a fost dată la 12 noaptea, a venit un punct de vedere, un drept la replică din partea FSN-ului, semnat de Adrian NĂstase, care era purtătorul de cuvânt al FSN-ului, și în care acesta cerea alungarea mea. După câteva luni am fost dat afară din Televiziune. De data aceasta nu mai eram disperat, cum fusesem în iunie 1983, acum aveam unde să-mi practic profesia. Am scris de la 10 mai 1991 la Cotidianul lui Ion Rațiu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
un mozaic de informații: calendar bisericesc, cu toate cele ale sale, răspunsuri la „Ce e calendarul?” - calendarul lunar întrebuințat numai de mahomedani, calendarul solar folosit de egipteni și perși, calendarul lunisolar utilizat de creștini, budiști și de israeliți, îndemnuri pentru alungarea sectelor și păstrarea credinței strămoșești, date istorice și literare, proză și versuri, vorbe înțelepte, proverbe și zicători, strigăte de joc etc., toate trecute prin filtrul autorului Ierimia Nechita, Cernăuți. Indiferent că era literatură, poezie folclorică, articole de știință, sfaturi medicale
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
literaturii care, prin ravagiile provocate, a mutilat întreaga cultură și literatură română din 1947 încoace. Și sub Dej, și sub Ceaușescu. Cine poate uita cenzura sălbatică, stalinistă, interzicerea și masacrarea clasicilor, aruncarea altor scriitori în închisoare, normativele și propaganda primitivă, alungarea în exil și multe, multe alte orori? Practic, totalitarismul și dictatura comunistă au urmărit deznaționalizarea și distrugerea vechilor rădăcini, și apoi remodelarea stalinisto-ceaușistă a întregii culturi române! Așa descrie Adrian Marino efectele realismului socialist, teoretizat de Ov. S. Crohmălniceanu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
A P I T O L U L I 1 Vorbim cu toții despre exil - eu Însumi Întrun volum anterior relativizam acest concept - uitând că, În conștiința noastră, aproape În subconștientul nostru, el, exilul, Înseamnă altceva decât la Greci: nu o alungare, ci o fugă. De fapt, de ce am fugit noi de propria noastră matrice, de comunitatea În sânul căreia ne născuserăm, ce ne dăruise limba - primul instrument și de fapt prima meserie pe care ne-o dăruiește Mama, orice mamă, deoarece
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de tiranie! Din dorul de libertate! Dar, la Greci - ca să vorbim doar despre ei, ei sunt acel prim „cristal” În jurul căruia s-a format Europa creștină, Europa luminilor, și-apoi a noastră, cea numită cu un termen Încăpător modernă! -, orice alungare din Polys, din comunitatea natală, indiferent că era o formă a democrației - acea democrație a elitelor! - sau ceea ce numim azi tiranie, Sparta, se chema tot pedeapsă, dezavuare, declasare, confiscarea, chiar și simbolică, a acelor drepturi pe care cel care se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nucleu și pavăză a forței și demnității umane?! O „amintire” speculată și pervertită, a unor epoci, sociale, militare și mai ales psihologice, când toate „lucrurile” se aflau la locul lor - chiar și conceptele. Exilul Însemna ceea ce era de fapt - o alungare! Da, acesta e adevărul gol, crud, aproape inavuabil: cu toții, cei care am fugit de tiranie, cu furie, dezgust sau amărăciune infinită, „parțial” sau definitiv, poate cu speranța re-Întoarcerii „odată”, Într-un viitor social care părea din ce În ce mai iluzoriu sau nu, am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-a văzut În penibila guvernare a Convenției, unii carieriști lacomi și incompetenți. Astăzi, cum o spuneam, regret că nu m-am apropiat de cercurile P.N.Ț.-iste, Înainte de ’96, și mai ales de Ion Rațiu. Am făcut-o după alungarea lor din parlament, vrând, la cererea lor, să-i ajut să reintre În viața politică activă, părându-mi-se, atunci, În anul 2000 - cum mi se pare și acum! -, că nu e firesc și nu este conform echilibrului și marii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
repet, cer iertare! - exilul era o formă a unei ciudate victorii, a capacității unor indivizi de a scăpa din „lagărul tiraniei”, roșu sau negru, fascist. Nu discut aici cine are dreptate, Grecii, care făceau din fuga de polys sau din alungarea cuiva o nenorocire, sau noi, care ne apărăm azi dreptul la liberul arbitru și demnitate umană. De altfel, am specificat mai sus, pare-mi-se că există Întrebări la care nu se poate răspunde pe loc, oricât am fi de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atâția romani puri În lumea romană cosmopolită din secolele II-III?). Pentru a scăpa de daci, istoricii fie Îi anihilau pur și simplu (războaiele ar fi fost de o brutalitate neînchipuită, adevărate războaie de exterminare), fie luau În considerare fuga ori alungarea lor de pe teritoriul Daciei. În Istoria pentru Începutul românilor În Dacia (1812), Petru Maior propunea o demonstrație — prin reducere la absurd — nu lipsită astăzi de savoare. <endnote id="2"/> Întrebarea era dacă unii romani nu s ar fi căsătorit totuși
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
unde au fost slavizați, lăsând doar numele lor bulgarilor de astăzi). La Începutul secolului al XI-lea, bizantinii distrug acest prim stat bulgar și revin la Dunăre. La 1185, o răscoală condusă de frații Petru și Asan se Încheie prin alungarea bizantinilor și constituirea celui de-al doilea țarat bulgar, cunoscut În istoriografia românească sub titulatura de „imperiu româno-bulgar“. Și aceasta este o dispută istorică interesantă. A fost cândva „România“ stăpânită de bulgari, sau dimpotrivă, Bulgaria Însăși a fost creată de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
că populațiile de pe ambii versanți ai Carpaților, până la Dunăre și Nistru, fac și trebuie să facă parte dintr-o unică națiune! Comuniștii - și cei ruși, și cei români - știau foarte bine că simpla ocupare a terenului și a „obiectivelor fixe”, alungarea și decimarea vechii elite nu înseamnă cu adevărat o „ocupație istorică”, o „revoluție”; ei aveau nevoie de „omul nou”, cel care-și renega și blasfemia strămoșii fondatori și instituțiile lor, cel pregătit de a fi, de fapt, „noul sclav”, la îndemâna
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care făcuseră parte din sfatul lui Petru Aron. A trimis salv-conducte celor ce pribegiseră ca să vină în țară. Pornind de la textul lui Ureche am fost tentați să considerăm că „Închinarea țării” s-a făcut pe un câmp, al dreptății, prin alungarea asasinului tatălui său făcându-se o dreptate istorică. Cercetări din ultima vreme consideră că locul Dereptate este un toponim, după numele unui stăpân pe care-l chema Direptate. Adevărata ceremonie a închinării și ungerii domnului de către mitropolit nu s-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai plătea nici un ban Porții, pentru răscumpărarea acesteia. Ștefan cel Mare era conștient, așa cum reiese din discursul lui Țamblac în fața Senatului venețian, că sultanul nu va renunța la cucerirea Moldovei, nici după ce turcii ar fi ocupat Chilia și Cetatea Albă. Alungarea turcilor din Moldova reprezintă un succes, care depășea ca interes hotarele Moldovei, afectând o vastă arie geografică. Sultanul pornise campania din 1476 cu scopul de a cuceri Moldova. Odată ocupată, Moldova ar fi devenit o bază de operații pentru oștile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
va trece prin Buda-Viena. Cu arme mai bune, europenii au rezistat ofensivei otomane, oprind cele două campanii organizate de Soliman Magnificul sub zidurile Vienei. Cea de-a patra campanie sultanală, condusă de același sultan, împotriva Moldovei se va încheia cu alungarea lui Petru Rareș (1538), cu sporirea haraciului și cu întărirea suzeranității sultanului, ceea ce a însemnat o diminuare a independenței Moldovei, dar nu și lichidarea instituțiilor statului, fapt care a îngăduit continuarea unei vieți spirituale, a unei culturi naționale. Lupta pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu sporirea haraciului și cu întărirea suzeranității sultanului, ceea ce a însemnat o diminuare a independenței Moldovei, dar nu și lichidarea instituțiilor statului, fapt care a îngăduit continuarea unei vieți spirituale, a unei culturi naționale. Lupta pentru refacerea frontului dunărean După alungarea turcilor de pe pământul Moldovei, voievodul socotește potrivit să desăvârșească victoria morală și militară, pe care o obținuse asupra turcilor. Apropiindu-se toamna, era limpede că turcii, cel puțin pentru moment, nu vor avea nici răgazul, nici mijloacele să organizeze o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ne putem înțelege împreună”. Matei Corvin a dat dispoziții ca oastea Transilvaniei să treacă în Muntenia. În același timp, a trimis o solie lui Ștefan, prin care-1 îndemna să meargă împreună cu Ștefan Bathory, să-l pună domn pe Vlad Țepeș. Alungarea lui Laiotă din scaunul Țării Românești era o operă dificilă. Mahomed al II-lea, retrăgându-se din Moldova, n-a mai apucat drumul scurt prin Dobrogea spre Constantinopol. Oastea lui flămândă avea nevoie de hrană multă, pe care n-o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de iarnă, de hotarele maghiare, a distrus întăriturile de lemn ridicate de Matei Corvin în fața cetății Semendria și a devastat sudul regatului ungar. În momentul în care Ștefan cel Mare a aflat hotărârea lui Matei Corvin de a participa la alungarea lui Laiotă, voievodul moldovean a chemat oastea călare a țării, 15.000 de oameni, și a pătruns în Muntenia. Laiotă, cu tot sprijinul turcesc, a fost înfrânt și a trebuit să părăsească Târgoviștea, de unde, la 8 noiembrie, Vlad Țepeș anunța
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Moldova, din anul 1476 și repunerea lui Vlad Țepeș în scaunul Țării Românești. Greul campaniei din 1476 1-a suportat Moldova singură. Căci, spune Ștefan venețienilor: „Dar m-au lăsat singur și s-a întâmplat cum am spus mai sus”. Alungarea turcilor din Muntenia și felul cum a fost reînscăunat Vlad Țepeș sunt relatate în fața Senatului venețian de Țamblac, așa cum Ștefan însuși i-a dictat: „Am înduplecat chiar la acest lucru pe Măria Sa Craiul unguresc, ca să se îngrijească și el, din partea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-l voi face niciodată, vrând mai bine de o sută de mii de ori moartea decât aceasta”. Discursul lui Țamblac din 8 mai 1477 este un document excepțional. Avem o analiză a evenimentelor din 1476 și a situației create după alungarea turcilor din Moldova. Devenea evident un lucru: creștinii nu erau interesați să organizeze o acțiune comună antiotomană. Nici Ungaria, amenințată direct, nici Polonia nu găseau resursele, nu pentru a se bate direct cu turcii, dar nici nu erau în stare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
omorând pe cei mai mulți, și după ce așeză în ea un prefect, pe numele Țepeluș, și-o supuse sieși”. Așezându-l în scaunul Țării Românești pe Basarab cel Tânăr (Țepeluș), Laiotă se refugiază în Transilvania, unde moare nu peste multă vreme. După alungarea lui Laiotă, Ștefan s-a intitulat: „domn a toată țara Moldovlahiei”, formulă pe care o întâlnim pentru prima dată în diplomatica medievală a Moldovei, formulă ce va reveni abia peste un secol, cu voievozi care vor domni pe rând în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înarmați, „ai noștri ușor i-au înfrânt, scrie Bielski, iar apoi moldovenii, cum sunt ei iuți, i-au zdrobit”. Cronicile moldovenești vorbesc de o luptă care s-a dat la Cătlăbuga, la 16 noiembrie. După cronicarul turc Sa’adeddin, după alungarea lui Ali pașa și a trupelor sale din Moldova, Ștefan cel Mare a încercat și un atac pentru a recupera Chilia și Cetatea Albă. Ceea ce l-a determinat pe sultan să îl trimită pe Bali Bei Malcocioglu, sangeacul de Silistra
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să pătrundă în Moldova cu cea mai mare putere (pro futura estate in persona propria Walachiam intraturum maximis potenciis”). Bali Bei Malcocioglu și frații Mihaloglu Ali bei și Iskender bei, împreună cu oastea Țării Românești, au atacat Moldova, scopul campaniei fiind alungarea lui Ștefan și înscăunarea lui Petru cel Șchiop sau cel Slab, același Hroiot (Hronotă, Hronodă), care venise și în toamna trecută. Turcii au trecut Dunărea pe la Isaccea, în 19 februarie, iar în 24-25 februarie au trecut Prutul. Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ca să fie investit ca domn de către sultan. Între statul vasal și cel suzeran se instituia o stare de nonbeligeranță, condiție esențială a vasalității. În 1476, nu poate fi vorba de închinarea Moldovei, din moment ce starea de beligeranță se prelungește, deoarece, după alungarea turcilor din Moldova, Ștefan cel Mare l-a ajutat pe Vlad Țepeș să recâștige tronul. Încălcarea păcii de către vasal era echivalentă cu o declarație de război (cazul lui Ion Vodă cel Cumplit sau Mihai Viteazul). În anul 1486, Moldova se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]