1,253 matches
-
cafteală în toată regula. Din câte mi s-a spus, ar fi ținut-o așa toată noaptea, dacă n-ar fi intervenit poliția. Sună de parc-am fi în Iugoslavia. Mda, știu. Orice idiot își apără parcela și vai de amărâtul de străin care nu face parte din trib. Al junior mai turuie un minut sau două, deplângând starea în care a ajuns statul pe un ton văicăreț și mirat, și mi-l închipui clătinând din cap în timp ce vorbele îi ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nici unul din ele nu e luat în serios. Cu toate astea, nu-mi place că o să zbor până la Boston alături de ea. Snakely, fiind șefa, desigur că va zbura la clasa întâi, împreună cu un alt membru cu vechime. Și un biet amărât va trebui să lucreze cu amândoi. Și sper că n-o să fiu eu. Un singur lucru e mai rău decât să zbori cu Snakely, și anume să zbori cu ea când ești mahmur. Mă duc în sala de ședințe. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-mi trimită un mesaj sau așa ceva, dar nici un semn din partea lui. Probabil e foarte ocupat, îmi zic. Spunea ceva despre o întâlnire cu un mare producător. Adam vrea să facă filme. Mi-a spus-o. Nu vrea să fie un amărât de star TV toată viața. Nu vrea să fie distribuit în același fel de roluri. Are visurile lui. Îmi place să mă plimb singură. Mă ajută să gândesc. Sunt sigură că Amy e încă în pat, cu telecomanda, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
diagonală lungul mesaj, fără să Înțeleg nimic din ce scrie, până ajung la numele iscălit În partea de jos. Jack. Simt un cuțit drept În inimă. După tot ce mi-a făcut, crede că e destul să-mi trimită un amărât de buchet de flori și gata, eu am să șterg totul cu buretele ? OK, bine, un buchet de flori uriaș și scump. Dar n-are nici cea mai mică importanță. — Nu le vreau, mulțumesc, zic, Înălțându-mi bărbia. — Nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
adevărat. Nu? Un fior rece de dezamăgire mi se strecoară în suflet. OK, poate am exagerat și eu o dată, pretinzând că mă urmărește cineva. Ceea ce n‑ar fi trebuit să fac. Dar zău, doar pentru că inventezi și tu o dată un amărât de urmăritor, nu înseamnă că ești complet țicnit, nu? — Și problema e că nici unul din noi... nu te‑a văzut niciodată efectiv cu el, așa‑i? continuă mama, băgând perna în sacul transparent. În carne și oase. Pe urmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
următoare să descrie un fier de călcat manual pe care-l folosea în Yunan. Firele se rupeau fără nici un motiv, râde ea. Mă gândeam în sinea mea: Ce mai revoluționară de birou sunt și eu, dacă nu pot învinge un amărât de fier de călcat! Așa că am stat trează toată noaptea și l-am făcut să meargă. Da, așa sunt eu. Încăpățânată precum un catâr. Ei, gata cu glumele. Sunt emoționată, după cum vă puteți da seama cu toții. Despre ce discutam? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Jâdanul nostru”, Însă la târg: „Ovreiul”... - Iar cuvântul „jidan” nu era deloc ofensator... - Deloc! Când s-a Înființat Teologia la Chișinău, am intrat și noi, Basarabenii, În rândul lumii, ca să zic așa, am aflat că Jâdanul-nostru și Ovreiul-de-la-Târg nu era amărâtul cu doisprezece copii, claie peste grămadă, Într-o magherniță Împuțită - era... jidovimea-mondială! Sionul și Kahalul! Capitalul internațional! Încă o dată: noi veneam din sat, ne făcusem Normala, În sat ne Întorsesem. Cuzismul, legionarismul nu ne-au atins - ce ce: programul cuziștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ai ars? - Nu le-am azvârlit pe fereastră, În curte? - Dar nu le-ai dat foc, tu. - Ei și? A fost ca și cum! Biblioteca școlii era alcătuită, pe trei sferturi, din cărți cumpărate de noi, maică-ta și cu mine, din amărâtul nostru de salariu. Fiind puține, fiecare volumaș avea istoria lui, alta decât cea din text... Eram țărani, țăranul nu cumpără orice, el cântărește, prețăluiește, el trebuie să știe că acel ceva pe care a dat banul merită cumpărat... Sigur: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că te urmăresc oamenii și acum adevărul iese la iveală - tu îi urmărești pe alții. Și cu asta basta, îi spusese. Să nu mi te aduni cu vânzătorii de înghețată. Un nenorocit de vânzător! De fapt, nici măcar un vânzător! Un amărât care vede de căruț-de-înghețată. Numele familiei noastre va fi distrus. Trebuie să țintești mai sus decât ești tu, nu mai jos. Ce nemulțumit ar fi fost să afle că și familia vânzătorului de înghețată făcea remarci similare despre familia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-l convinsese să ia drogul. — Cine e prietenul ăsta? a vrut ea să știe. —De ce? —De ce? Fiindc-ar trebui să fie reclamat la poliție pentru distribuție de droguri, de-asta! Numai Dumnezeu știe ce i s-ar putea întâmpla următorului amărât căruia îi mai dă droguri! Jake părea îngrozit. —Nu pot să-ți spun, Fiona. Dacă ți-aș spune, tipul mi-ar face zile negre. Vorbesc serios. Femeia n-a mai insistat momentan, deși era hotărâtă ca mai târziu să reia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o ambulanță, iar cel care a sunat le-a spus să se ducă pe o alee din spatele cinematografului. Acolo m-au găsit zăcând într-o baltă de vomă. Fionei i s-au umplut ochii de lacrimi. —Vai, Jake, e îngrozitor! Amărâtul de tine! Femeia s-a simțit inundată de un val de afecțiune maternă, așa că i-a luat mâna băiatului și i-a strâns-o cu putere. —Slavă Domnului c-ai scăpat cu bine! Da, a răspuns el zâmbind nesigur. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
unor cauciucuri, urmat apoi de o bufnitură îngrozitoare. După câteva secunde, au izbucnit claxoanele celorlalți șoferi care probabil că se treziseră prinși în mijlocul haosului. Toată lumea se grăbește zilele astea, s-a gândit mâhnită Fiona. Iar acum se pare că un amărât s-a trezit cu mașina pocnită de vreun băiat sau vreo fată, pusă pe gonit. Fiona a părăsit locul unde parcase și s-a îndreptat încet către ieșirea din parcare, acolo unde, o altă mașină aflată în fața ei, se chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se auzea o persoană care plângea. A ridicat ochii și-a văzut un tânăr - probabil c-avea în jur de douăzeci de ani - care era susținut de câțiva trecători. —Ăla e șoferul, i-a explicat fizioterapeutul care-i urmărise privirea. Amărâtul! A tras de volan ca să evite un puști pe bicicletă și-n loc a lovit-o pe prietena ta. E șocat. Fiona și-a coborât fața lângă urechea lui Susan. —Susan? Eu sunt, Fiona. Mă auzi? Din nou, nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
scaun, de partea cealaltă a patului. —Nick, n-a fost vina ta. A fost doar un accident groaznic. Nici tu, nici eu, nici nimeni altcineva n-ar fi putut să facă nimic. Bărbatul a ridicat capul și s-a uitat amărât la tubul de oxigen care ajungea în nasul lui Susan. Mai existau încă două tuburi: unul introdus în dosul palmei și altul care i se înfigea în piept, chiar sub umărul stâng. —Știu. Nu din cauza asta mă simt vinovat. Fiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
umplut paharul lui Alison și i l-a întins. — Aș vrea, dar cine știe? Apoi femeia a luat o gură de vin pentru curaj. Doar la gândul ăsta și se îngrozea. Dac-o să mai cunosc vreodată un alt bărbat, atunci amărâtul o să fie nevoit să răspundă la un chestionar detaliat chiar la prima întâlnire. Întrebarea unu: „Ai vreo fostă nevastă, nebună de legat, care bântuie prin viața ta?“ Alison a ridicat un deget. —Întrebarea doi: „Îți dorești copii? Dacă răspunsul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îl urma ascultător, dar după patru metri, instinctul îl preveni probabil de pericol, căci se opri nehotărât și mugi nemulțumit, deși mugetul său putea fi considerat un protest în fața acelei nesfârșite întinderi de sare unde nu se zărea nici măcar un amărât de tufiș. — Hai, prostănacule! mormăi. Nu te opri! îi răspunse un nou muget, dar o smucitură bruscă și două înjurături îl făcură să se hotărască. înaintă zece metri și părea mai liniștit pe măsură ce crusta de sare era mai dură, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de afacerile lui Mărgărit cu cei doi. Îi sunteți datori! Răzvănel îi amintește lui taică-său: — Ați dat în el, bă, îi sunteți datori pentru alea două palme. Tu și Adrian. Io unu nu m-am mânjit să dau în amărâtu’ ăsta. Sobolul bătrân se izbește cu palma peste frunte. — Uitasem, Mărgărite, mânca-ne-ai... Datoria-i datorie. Acuma, două palme n-ar fi cine știe ce. — Ar fi-ncăput și zece, nea Ghețule, îl liniștește Mărgărit. Știi că io nu mă supăr, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lipită de perete. Brațele și le ținea Încrucișate pe piept. Atitudinea ei era amenințătoare, iar eu nu știam ce să zic. Din câte pricepusem, ea era cea care voia să-mi vorbească. Dintr-un motiv oarecare, mă simțeam ca un amărât de subaltern pe care căzuse măgăreața să interogheze un bătrân general maior suferind de gută. În cele din urmă, Fliss rosti scurt: — Brian ți-a explicat? — Nu mi-a spus decât că vrei să vorbești cu mine. Am accentuat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
gravității rănilor și traumatismelor suferite, continuau să trăiască și astfel erau transportate la spitale, În sunetul sirenelor sfâșietoare ale ambulanțelor. Nici unul dintre aceștia nu avea să moară pe drum, ba chiat toți aveau să dezmintă cele mai pesimiste prognosticuri medicale, Amărâtul ăsta nu are nici o șansă, nici nu merită să-mi pierd timpul și să-l operez, Îi spunea chirurgul infirmierei În timp ce aceasta Îi potrivea masca pe față. Realmente, poate cu o zi Înainte n-ar fi existat salvare pentru amărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Amărâtul ăsta nu are nici o șansă, nici nu merită să-mi pierd timpul și să-l operez, Îi spunea chirurgul infirmierei În timp ce aceasta Îi potrivea masca pe față. Realmente, poate cu o zi Înainte n-ar fi existat salvare pentru amărât, dar era limpede că victima refuza să moară În acea zi. Și ceea ce se Întâmpla aici, se Întâmpla În toată țara. Până noaptea la ora douăsprezece fix, În ultima zi a anului, Încă mai erau oameni care acceptaseră să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lovitură de cea mai joasă retorică, iar apărarea, bineînțeles, nu avu prezența de spirit să găsească un răspuns la Înălțimea momentului, nici ea nu avea habar unde s-ar ajunge. Să sperăm că cel puțin nu-i vor Împușca pe amărâți. Atunci s-ar putea spune că se duseseră după lână și se Întorseseră de acolo buni de tuns. Să schimbăm subiectul. Apropo de bănuielile sergenților și ale aliaților lor sublocotenenți și căpitani În legătură cu o posibilă responsabilitate directă a maphiei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
băgat de seamă. Mai erau Încă În cameră când a intrat bătrânul? Cine știe, el n-a stat acolo decât un minut, și nu s-a uitat nici În chicinetă, nici În baie. Poate că au ieșit pe când cei doi amărâți se duceau să cheme ajutor, și Încă luând cu ei un cadavru? N-ar fi imposibil, pentru că există o scară exterioară care duce În curte și ar fi putut să iasă pe poarta mare de la intrare, care dă pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
după cât de gros ai brandu’ și portofelu’, bă! Ia uite - 50 în braț la rece. - Ăla-i braț sau bulan de porc? - Bă, mânca-mi-ai bulanu’, uite boxeri de la Botezatu și tricou Armani. Tu, Inspectore, iar cu tricoul ăla amărât de la alegeri? votați cu Băsescu! Stripăre, hai, vii să băgăm brațe? Ieșirea din vestiar se face cu izbirea ușii în sens invers și cu răcnet mare: bibanii și așchilopații să elibereze aparatele! a venit artileria grea! Se fac fandări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
băbește. A ridicat geamul de la portieră și a izbucnit într-o cascadă de înjurături la adresa minerilor - împuțiții ăia care fac legea în țară și poliția asta care n-are coaie și umblă doar după șpagă să ne belească pe noi, amărâții de taximetriști, în loc să facă ordine unde trebuie, ptiu, că nu mai văd să conduc de la gazele astea lacrimogene și doar încăierările s-au terminat de acu’ două zile, ce naiba?! Cu geamurile închise era și mai rău. Mă umfla râsul văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am întocmit actele de înfiere, s-au ridicat niște probleme și Ismail Ciurdaru a tot fost rechemat și întrebat. Probabil cu greu a dovedit că ești fata lui. — Deci tu cu Alexandru sunteți frați. De aceea este el atât de amărât, săracu’. Era pregătit pentru însurătoare și când colo, nu se poate. — Mama Zina, el va depăși mai greu această situație. Pe mine viața m-a făcut mai aspră și voi trece mai ușor peste orice obstacol. Alexandru, pe cât îl vezi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]