3,081 matches
-
este păstrată cu fidelitate în toate formele de artă ulterioare: pisanii, pietre de mormânt, pictură murală, broderii, orfevrărie, lemn. Gavril Uric reprezintă apogeul scrierii moldave, cercetarea ulterioară va trebui să descopere scrierea copiștilor anteriori. Și tocmai de aceea constata cu amărăciune Sorin Ullea că bulgarii au scos o ediție de lux, tipărită în străinătate, a Tetraevanghelului lui Ivan Alexandru din 1356 iar noi românii n-am fost în stare să avem o astfel de reproducere a atât de importantului Tetraevanghel al
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
a ocupat în mod special de istoria Transilvaniei, deplânge că „mulțimea” lucrărilor în maghiară „este mai mult citată decât citită” la noi din necunoașterea limbii maghiare! Lipsa de interes pentru susținerea cauzei românești în Transilvania din partea specialiștilor români este cu amărăciune exprimată și de marele patriot David Prodan, academician, care în Cuvântul înainte din 1991 la cartea Transilvania și iar Transilvania publicată în 2002 mărturisește: „Am scris însumi în tinerețe o replică istorică la teoriile revizioniste, în 1944, sub titlul Teoria
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
alte scrieri, realități mai puțin plăcute ce se petrec în societatea românească. La prima vedere, acestea ne oripilează, însă, constatându-le, din păcate, în imediata noastră apropiere, zi de zi, nu putem decât să le acceptăm ca atare, deși cu amărăciune în suflet. Lumea din jurul nostru este supusă, din punct de vedere al moralității, unor prefaceri negative generate de răsturnarea valorilor, de existența corupției despre care atât de mult se vorbește, de influențe nu tocmai ortodoxe venite din afara granițelor, pe care
RECENZIE, AUTOR PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383212_a_384541]
-
în: Ediția nr. 1086 din 21 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Moș Crăciun cu plete dalbe Și din ce în ce mai rare, De la noi primești doar jalbe Milioane, și-o-ntrebare: Nouă ce ne-aduci, bătrâne? Cum domnia ta ne uită Ori, cumva, de-amărăciune, Ți-e memoria prea scurtă? Cum, pe noi românii, sfinte, Ne tot ocolești la daruri, Cum doar trista noastră ginte Să se stingă valuri-valuri? Cum lași, moșule, de-o vreme, După vremuri mult durate, Neamul ăsta care geme De dureri
MOŞULE, NE-AI CAM UITAT... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383248_a_384577]
-
Din spate, glasul lui Bargello, alterat de spaimă, părea să vină de la mari depărtări. Neîndoielnic, durerea era cea care Îi modifica percepțiile. Nu Întotdeauna un suflet Întărit de virtute și cunoaștere poate supune fragilitatea trupului umil, se gândi el cu amărăciune. Parcursese vreo douăzeci de pași când, din nou, glasul Îl chemă. — Așteaptă, oprește-te! Dar, de astă dată, sunetul părea diferit, de parcă i s-ar fi adăugat un ecou. Mai făcu vreo câțiva pași, clătinându-se, pradă amețelii. Încerca senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
crescător, pe măsură ce se Înaintează către occident. Bătrânul avea sarcina de a măsura acea deviație, pentru fiecare grad de longitudine. Acum, rezultatul muncii sale zace În arhivele Serenissimei, Încă o armă În războiul Împotriva necredincioșilor, răspunse Veniero cu o cută de amărăciune pe buze, ca și când amintirea acelei aventuri i-ar fi deșteptat o emoție dureroasă. Sau poate că numele patriei pierdute era cel care Îl chinuia. — Zile și nopți de trudă și de jale, consumate pentru o căutare nesăbuită, adăugă el după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dansat, au cântat și au stropit totul cu apă din puțul Ajamuk. În zorii zilei următoare umplură un burduf cu apă, ca să ude mormântul celui ce-și dăduse viața în acea aventură. Acum, în sfârșit, după atâtea nenorociri, greutăți și amărăciuni, familia neîmblânzitului Gacel Sayah avea o casă. Casa lor erau nesfârșite întindere a deșertului, un masiv stâncos, trei palmieri și un puț. Pentru majoritatea oamenilor, era puțin. Pentru tuaregi, era mult. Au adus de la poalele munților cel mai bun pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
planetă. — Nu-i vorba că am fost duși pe altă planetă, spuse Laila, surprinzător de serioasă, ci că această altă planetă ne-a invadat dintr-odată. — Poate că nu ei sunt vinovați, îi răspunse fiul său, fără nici o urmă de amărăciune în glas. Poate că o parte de vină o avem noi, pentru că n-am știut să progresăm. În ultimii ani, în loc să mergem înainte, n-am făcut decât să dăm înapoi... Turki Al-Aidieri așteptă ca nepoata sa să iasă din încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nimeni nu pusese atâta zel ca francezul ce încearcă să salveze prestigiul unei simple competiții sportive. Nené Dupré înțelegea că, pentru prietenul său, succesul înregistrat nu era nicidecum un motiv de mândrie, ci un prilej de reflecție și chiar de amărăciune. Yves Clos păru să-și dea seama deodată că își irosise cei mai frumoși ani făcând o muncă fără sens, într-o lume ce inversa toate valorile și unde ceea ce era superfluu devenea esențial, în timp ce esențialul rămânea întotdeauna în plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
loc și în alte împrejurări. Cu fiecare zi ce trecea se simțea mai sărac - dar nu era vorba de o sărăcie materială, cu care era obișnuit dintotdeauna, ci o sărăcie intelectuală; și asta devenise un nou motiv de neputință și amărăciune. — E rău să nu ai... - murmură ca pentru sine. Dar să nu știi e și mai rău. Când, în sfârșit, italianul deconectă complicatul aparat și veni să se așeze alături de el, îl întrebă fără să-l privească: — Ce a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ziua. Dar mergea al dracului de greu! Ca și cum un demon încerca să-l ademenească, luându-l în răspăr tot timpul. Pentru a-și înviora puțin simțurile, obișnuia să răsfoiască reviste cu femei goale. Dar, constata el de fiecare dată cu amărăciune, aceste frumoase nerușinate nu mai puteau să aprindă nici o scânteie de plăcere în el. Înainte își găsea plăcerea cu ajutorul acestor „fete păcătoase“ și, sub flamura obișnuinței, navigase mult timp hai-hui, plin de mulțumire, dus de o briză plăcută. Cam pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se întâmplă la Bruxelles. Ca și cum Stockholm și Bruxelles ar fi două jumătăți de sferă bine sudate, într-o perspectivă cosmică. Socrul meu, Noah, se trezea în fiecare dimineață la ora șase, numai și numai să constate încă o dată, cu vădită amărăciune, că eșuase cu tot ce făcuse în viață. Avea nouăzeci de ani bătuți pe muchie, dar se simțea plin de jar sărind cele câteva trepte care duceau la camera lui de lucru, exact ca un băiețel sprinten pus pe șotii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
urmă l-am apucat, simțindu-i inima bătând în palma mea, și l-am băgat cu forța în colivie. Înainte de a sări pe unul din balansoare a lăsat în mâna mea câteva pene viu colorate. Erau ca niște lacrimi de amărăciune. Un refuz net - că niciodată nu va schimba o închisoare cu alta. Eram tristă și îmi lipsea deodată acea bună dispoziție pentru a prepara de mâncare. Mă plimbam în sufragerie de la masa de scris până la fereastră și înapoi, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în apartament, Sucki a început să cânte și atmosfera s-a schimbat complet. Am fost rugată să stau în camera mea, dar puteam să aud de acolo ce se petrecea la masa noastră, a „magicienilor“ care aveau calitatea să transforme amărăciunea în dulceață și invers. La început toți vorbeau liniștit, dar mai târziu au schimbat tonul, prezentând cifre concrete. Cifrele lor nu corespundeau cu cifrele soțului meu, care sub magia lumânărilor se transformau ușor în păsări și pești. Cifrele lor semănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
toți dracii. Hoțul, hoțul!!! Prindeți-l, mi-a furat pula!!! Sacrilegiu! Câțiva se repeziră după el. Era prea târziu, însă. Câteva ore mai târziu, un telefon misterios îl chemă pe Luca-cel-fără-de-pulă la sediul Gallimard. Noul posesor și autor al Silogismelor amărăciunii intrase deja pe fir. Și tot așa. PAGINĂ NOUĂ MOȘ ABDULAH III climax/final push După dispariția din grădina raiului, Abdulah se pomeni materializându-se într-un loc care depășea orice imaginație. De urâțenie, după cum i se părea lui. Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
plină de sine și nerușinată cu care mă adresam lumii în închipuirea mea, stând tolănit pe divan, ci vocea liniștită și plină de bunătate cu care-mi vorbeam mie însumi) începu să răsune în mine. „Eh, tu, spuse glasul cu amărăciune, ai distrus fata. Uite-o, uite-o cum pleacă. E încă un copil. Îți amintești cum îți șoptea «Ah, dragul meu?» Și de ce ai distrus-o? Ce ți-a făcut? Eh, tu, tu!“ Uimitor lucru e o spinare de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
adevăr, atunci când faci curte nu poți să nu minți. Poate că tocmai atunci te încearcă un sentiment de pândă dușmănoasă pe care trebuie să-l îndulcești. Este ceea ce simțeam eu cu maximă acuitate și, de aceea, o jignire plină de amărăciune mă îndepărta de Sonia cea vie imediat ce mă încerca gândul că trebuie să-i câștig iubirea. Nu puteam să-mi explic prea bine acest simțământ, dar știam că, dacă fata iubită m-ar fi bănuit de furt pe mine, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
esență tare“. Ai privit în jur, te-ai uitat la patul nefăcut, la patul aflat în dezordine la ora nouă seara și ai înțeles. Știu: în clipele acelea, în dormitorul nostru, ai trăit sentimentul de gelozie, de durere și de amărăciune pentru iubirea noastră umilită și înjosită. Am priceput pe loc prin ce treci. Dar numai după scena aceea mi-am dat seama că umilirea iubirii tale a fost aceea care ți-a trezit dorința. Ce rău îmi pare că prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îngrozitor cuvânt într-o șoaptă clară, și nici măcar nu a clipit când, din nevoia exterioară de a face ceva, mi-am luat vânt și, îngrozit, am lovit-o peste față. - Fiul meu este un hoț, șopti mama liniștit și cu amărăciune, de parcă ar fi discutat cu sine însăși. După ce-și clătină capul înfricoșată, mai rămase un timp în așteptarea unei noi lovituri, apoi o porni spre ușă încet, cu mâinile atârnând și cu umerii prăvăliți neputincioși. Sub pervazul de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
acestui fapt? Această capacitate a cocainei de a stimula senzația fizică de fericire, fără nici o legătură psihică cu evenimentele exterioare mie, ba chiar în pofida faptului că reflectarea acestor fapte în conștiință ar fi trebuit să-mi provoace tristețe, disperare și amărăciune, deci, tocmai această capacitate a cocainei era forța de atracție cumplită cu care nu numai că nu puteam, dar nici nu voiam să lupt. Ar fi fost posibil să lupt cu cocaina, să mă opun ei doar într-un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
altă parte. Mda, n-avem ce face, ridică Cristian din umeri, acesta e mersul lucrurilor. Afacerile se dezvoltă și mor, mai ales în domeniul industriei extractive. Odată ce resursele se epuizează, ele se mută în alte locuri. Știu, oftă ea cu amărăciune, și înțeleg foarte bine legea economică care guvernează acest fenomen dar tot nu mă pot împăca cu ideea. Nici unul dintre cei doi nu mai spunea nimic. Cristian fuma tăcut urmărind fumul care se strecura printre frunzele acoperișului pergolei, dispărând apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
agresorul nu își ucidea victimele pe loc. Probabil că le răpea și le ducea undeva, într-un loc sigur. Acolo le ținea sechestrate, ori le omora, ferit de priviri indiscrete. Din păcate nu știa unde. Privi în jur oftând cu amărăciune. În munții aceștia un asemenea loc putea fi oriunde, iar a-l găsi de unul singur, era, cu adevărat, o misiune imposibilă. Poate că dacă Pop l-ar asculta lăsându-și încăpățânarea deoparte ar fi avut ceva șanse de succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
într-o crăpătură dintre stânci. Desigur că așa se petrecuseră lucrurile, altă explicație logică nu exista. Acum era mult mai liniștit. Satisfacția pe care o simțea ca urmare a găsirii modului în care acționase moșneagul nu era umbrită decât de amărăciunea că se lăsase păcălit. Timp de o zi întreagă, fusese înspăimântat ca un copil. Se lăsase furat de basmele cu care îi împuiaseră capul minerii pe care îi angajase. Frustrarea îl măcina, dar odată ce reușise să se smulgă din mrejele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care arăta bine, avea o Înfățișare delicată și Îngrijită și, după cîte știam eu, mai multe femei din cartier Îl vedeau cu ochi buni. — Ție ți-a fost foarte ușor să găsești o Înlocuitoare pentru mama ta, replică el cu amărăciune. Însă pentru mine nu există așa ceva și n-am nici un interes să caut. Pe măsură ce vremea trecea, insinuările tatei și ale Bernardei, și chiar ale lui Barceló, Începură să-mi producă pagube interne. Ceva În sinea mea Îmi spunea că Înaintam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Înșelăciuni, de delăsare, de vinovăție. Nu-l iubea pe bărbatul pe care Îl slujea, dar simțea că Îi aparține, iar posibilitatea de a-l părăsi și de a-și duce copilul altundeva Îi părea de neconceput. Și-l amintea cu amărăciune pe adevăratul tată al lui Julián și, cu timpul, se deprinse să-l urască și să deteste tot ce reprezenta el, ceea ce era de fapt tot ce Își dorea ea. În lipsă de conversații, cuplul Începu să schimbe strigăte. Ocări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]