834 matches
-
Călătoarea Elena Marin Alexe De ce în fața încercării mă simt tot mai debusolată și parcă-i tot mai greu pe cale, iar viața-mi pare așa ingrată? Amarul curge fără preget, de dimineață până-n noapte, iar dinspre Tine drag Isuse, aud tot mai puține șoapte. Deși mă lamentez în taină cu greu îmi plec genunchii Doamne, observ că umăru-mi coboară spre-a bătrâneței grele toamne. Pe fruntea mea
C?l?toarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83382_a_84707]
-
El e-n lipsă, Păcatu-i pe suhat, Un soare sub eclipsă Și negură pe hat. Și când vine sorocul Pe care nu îl știi Se stinge iute focul, În van îl mai îmbii. Atunci eterna noapte S-așterne peste tot, Amaruri îți vin coapte Și cel mai drastic vot. 18 mai 2004 TIMPII TOȚI TOTUNA SUNT Trecutul vine în prezent Spre a muri în viitor; Prezentu-n rol de repetent Departe-i de ce-i priitor. Prezentul - fals plenipotent - În grabă fuge în
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
-s deschise”; Intră-iese doar cu vise Cine nu vede în coșciug Icoana proprie sub jug. 6 aprilie 2005 Unii au, prea au; alții n-au, prea n-au - Paradox ciudat, ce îl spun pe șleau. Eu sunt la mijloc cu amarul meu, Nu mă plâng deloc, deși-mi este greu. * Iar guvernul ne lansează Noi scumpiri ca mari torpile, De mă întreb cin’ ne pansează Rănile din aste zile? * Unde merge mia, mergea, ieri, și suta Mia, azi, e slabă, suta
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
știi cum să mă toci că vrei să pleci în State cu marșrutista ta! Înafară de buci, crezi că mai are ceva în capul ei? Și cum nu vrei să plâng, să mă gândesc la tine și să m-apuce amarul când văd ce gândesc. Ce-am vrut și eu, și tac-tu de s-a dus să moară la revoluție să iasă din tine, și uite unde ai ajuns. Să umbli după răzbunare și să pleci în State cu bărzăuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Nici o scînteie-ntrînsul nu-i candidă și plină, Murdară este raza-i ca globul cel de tină, Asupra cărui dânsul domnește pe deplin. Spuneți-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră Cu-averea și mărirea în cercul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de față, Dovedite de minciună Cer să sting a lor vieață. Dulcea lor zădărnicie Nu mă-ndur s-o pun pe foc, De și-mi stau atât de triste Că nu pot muri pe loc. {EminescuOpI 126} Voiu păstra întreg amarul Și norocul ăstor foi, În durerea vechii pierderi Recitindu-mă-napoi; Numai vestea blînd-a morții, Foaia tristă le-am adaos: Moartea vindec-orice rană Dând la patime repaos. {EminescuOpI 127} DESPĂRȚIRE Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
apucă fiorii la gândul că aș fi nevoită să experimentez singurătatea patului (n-am de gând să-l însoțesc pe Liam în alcovul lui de burlac) și n-aș face altceva decât să scrâșnesc din dinți și să-mi înec amarul în alcool. Nu, mulțumesc! Distrează-te singur! O tipă dă buzna în încăpere. E blondă și arată foarte bine, mi se pare cunoscută, e îmbrăcată în așa fel încât ai impresia că e suficient să tragi un șnur al rochiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
supărat-o pe Charlotte. —Și eu, recunoaște Daisy. Aproape că și eu, mă văd obligată să precizez la rândul meu. Ca de obicei, Jim se uită în pământ, așa că îl chestionăm pe Finn din priviri. —Eu nu mi-am vărsat amarul în felul ăsta. Parcă aș fi constipat. Sunteți mulțumiți? Dar n-am vrut... începe Jennifer. Glumește, Jennifer! o liniștesc eu. —Bine. E în regulă, atunci. Jennifer îi zâmbește lui Finn. Cred că Charlotte tocmai a trecut prin Pasul Patru, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la două amice cam de aceeași vârstă cu ea, de soțul ei, care, cum se exprimă ea cu o mare durere în glas, este un ”farfallone” (fluture, fluturatec). Degeaba încearcă să o consoleze prietenele ei; ea continuă să-și verse amarul, repetând aceeași expresie ”un grande farfallone”. Mă întreb, care suferă mai mult, fratele călugăr din biserică care așteaptă ore și ore și nu intră ”un'anima viva” (un suflet viu) în casa Domnului, sau nefericita aceasta de soție care are
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
idei, Au fost...în fine, Semnate de mine, Prin... reprezentanți valoroși, Străbunici, mătușe și moși ! Ascultând a hârlețului pană, Care muncise o sută de ani, Cu trei generații de țărani, Ca o simplă...șicană, Întrebă insolent: Dar...în prezent, După amarul acesta de ani, Dă cineva pe tine...doi bani? Morala: Când nu ești bun la nimic, Nu pretinde cinste și onoare, Fiindc-ai avut un ...stră...străbunic, Om de mare valoare?! DOUĂ PLUGURI Un nenorocit de plug, Ara... aiurea și
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
o rază? vrei tu să fii noapte smolită iar eu să te albesc, să te desferec de piei? vrei tu să fii tăcere de piatră iar eu să te umplu cu goluri și nituri de râs? vrei tu să fii amarul din sânge, să-mi descleiezi prea dulcile herghelii ce mă-nneacă în praf? dă-mi un semn, născocește o slovă, smulge o unghie balaurului ce stă între noi neclintit ca o stâncă. prea târziul a sunat din penultimul gong. noaptea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
urletele și peste toată această hărmălaie! Cel mai agresiv era În nopțile când venea acasă pe mai multe cărări, nu pentru că rătăcise drumulmotivul era cu totul altul. Nu putea scăpa de câțiva prieteni insistenți care l invitau să-și Înece amarul În câteva pahare, la cârciuma din colț. Mama se ascundea repede sub pat, lăsându-ne pe noi În voia sorții! Creaturi mici, dar instinctul de conservare ne avertiza că e mai bine să păstrăm țipetele pentru o ocazie mai potrivită
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ei vagabonzi. Cei care intră, cei care ies au păreri împărțite atâtea rele mă-nțeapă c-un stres a foarte multor cuțite ascuțite. 2013 Poeții sunt îndrăgostiți Iubirea este ca nectarul și-ambrozia, ne dă vigoare; și trecem repede de-amarul atâtor semne de ntrebare... înaintăm senini în timp vedem ce-i plin și îndeajuns suntem ca zeii în Olimp avem la toate un răspuns. În vale oamenii cu rarele lor bucurii și cu oftaturi... noi peste tot depășim haturi și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
bătrân cu lotrul, un brad de bărbat tânăr? ― Ce nu face omul la mânie? - a vorbit același bărbat. ― Hangiul își știa puterile și interesul, așa că a înghițit în sec și de această dată... Lotrul l-a lăsat să-și rumege amarul și în cele din urmă l-a întrebat: „Ce mai știi de negustorii plecați spre Galați acum trei zile?” Fără să ridice privirea, hangiul a răspuns cu greu: „Apoiii... drumul lor dus și întorsss... durează cam o săptămână și jumătate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
chip. ― Cred că ai priceput. Eu sunt cu comanda, iar tu ești cu plata. ― Am înțeles. Parcă așa se spune în armată - a răspuns Todiriță, cu gândul plecat spre concentrarea din care abia s-au întors de puțină vreme și amarul care îi măcina sufletul de atunci încoace. ― Hai, să-i pășim pragul - a răspuns Dumitru. Au intrat. Înăuntru... Nimeni, afară de crâșmar! ― Bună ziua, jupâne - a rostit Dumitru cu voce moale. Aizic, cu șapca lui slinoasă trasă pe ochi, i-a întâmpinat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gândesc. Dacă ea „greșea” - cum gândesc neamurile ei - când tu erai acasă, d-apoi în cele șase luni cât noi am stat sub arme? N-a fi rămas cumva și borțoasă în vremea asta? ― N-o mai rămas, bat-o amarul, că s-ar vedea... ― Da’ ce, se vede din primele zile? He hei! Mai încolo, pe la vreo patru-cinci luni abia. Măi vere... Dacă eu aș fi în locul tău, mai că aș primi-o. Și știi de ce? Numai pentru a crește
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
parcă-parcă ai dreptate. Da’ nu pot să-mi calc așa ușor pe inimă. Nu am în fața ochilor decât ceea ce am văzut atunci, în dimineața când am venit din concentrare... ― Gândește-te că pentru aceea ți-ai vărsat destul furia și amarul pe al lui Cocostârc. Iar pe ea... Pe ea s-o pui la treabă în gospodărie, ca să nu mai aibă timp de... Iar tu... Tu ai grijă să nu-i lipsească... ― Adică ce să nu-i lipsească, vere? ― Măi Todiriță
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fure meșteșugul! Eu nu știu meserie? rosti amenințător tânărul, sumețindu-și mânecile cămășii albe de borangic. Eu care socot lemnele scoase din pădure, încalic harmasari, vânez mistreți? Astea-s lucruri de noi știute, băiete, hai mai bine să dau și eu amarul de grâu și să ne întoarcem acasă! Bine zici, bade, cum m-am gândit că eu voi sta închis într-o dugheană sau atelier?! Porniră amândoi spre dugheana lui Ițic, descărcară marfa, socotiră banii și, după ce târguiră lucrurile însemnate de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dădeam dreptate. Cu fetele mă purtam ca un laș, fiincă de un singur lucru îmi era teamă; să nu fiu ridicol. Nu știam să mă port, să vorbesc, să spun tot ce gândesc. Mă ascundeam după un zâmbet, îmi înghițeam amarul cu noduri în gât și mă lăsam purtat de valul sorții fără să mă gândesc unde ajung. Poate că numai Creața avea puterea să mă schimbe și chiar dacă nu eram băiatul de care să se îndrăgostească, simțea ca și mine
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
despre ce este, mai limpede, vorba. Curând de tot, toată lumea, cu mic, cu mare, află că este vraiște în familia N.; de o foarte bună bucată de timp, necazurile se ținură lanț la membrii familiei, iar Victoria, nemaiputând îndura tot amarul de pelin, pe care era nevoită să-l înghită zi de zi, se hotărî să-l împărtășească unei singure persoane - doar uneia! -, o persoană pe care o credea apropiată ei, dar care, în cele din urmă, realitatea o dovedi a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și să spun: — Ce caută aici? De unde să știu eu? spuse Selina. Doar e apartamentul lui Ossie. Întreabă-l pe el. Întreab-o pe ea. Am băut în parcul agitat de jos douăsprezece pahare de whisky - da, asta e, îți iei amarul - și am format numărul Martinei până când degetul meu crăpat a început să sângereze. Nici un răspuns. Nici un răspuns. Ocupat. Ocupat. Sunetul ăla ticălos. Ocupat, ocupat, ocupat. Și în timp ce zăceam mototolit la bar, scotocind după ultimii bani, așa cum fac bețivanii de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
neîncredere. Am ajuns să consider „încrederea“ o stare psihopată. Încrederea e un țipăt după ajutor. Cu alte cuvinte, te uiți în jurul tău, și ceea ce simți e încrederea? Fat Vince și cu mine am stat față în față. Ne-am plâns amarul până la ultima lacrimă în camera din fund, de lângă salonul de biliard. „Ar fi trebuit să-mi spui, Vince“, am spus eu. „Nu era de datoria mea să-ți spun, fiule.“ „Dar când ai văzut că nimeni n-are de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din vreme-n vreme”vorba poetului. În întreaga lor viață unii întreabă, alții răspund... Ciudat e că pe unii îi interesează doar întrebările, pe alții doar răspunsurile... Sunt scriitori mai sensibili la critici decât la laude. Sunt oameni pentru care „amarul” are un gust... dulce! O cauză pentru care luptă cineva este cu adevărat mare, în măsura în care acel cineva gândește și la binele celorlalți! Când cineva ne dă târcoale, o face nu pentru că ne vrea neapărat răul, dar pentru că, pesemne, s-a
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
târzii, o amprentă a suferinței în ram de pelin așezată pe doruri și visuri albastre se pogoară printre îndepărtatele astre o lume pierdută între iluzii și fantasme deșarte. Tu care-ți picuri veninul de moarte pe sufletele înstrăinate, oprește-ți amarul, îneacă-l într-un suspin înainte ca speranța să moară înainte ca trecerea ta, prea tare să doară. Ești departe... Dimineața își prelinge, razele de lumină pe trupul înfiorat, al zilei, ploaia de rouă, spală norii de zgură, iar stelele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
veche? Să fug de ea ca de o streche? Înmoi condeiul înciudată, M-apuc să scriu unde nu-i pată! Dar ochii-mi fug, Pereche-tăvălug, În stânga, sus, magnet... S-o folosesc antet? M-apuc iarăși de scris, Să-mi ostoiesc amarul... O, Doamne, roșu paraclis Pe foaia-mi de abis! Povestea-mi curge-ușor în timp, Suișuri, coborâșuri, Nu mai zăresc al petei chip Și nu-mi mai fac reproșuri... E foaia plină-aproape, E ora patru-n noapte, Străluce pata-ntre hârtoape
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]