2,259 matches
-
atât, spuse ea, încercând să își dea seama de propria durere. Simt tristețe în legătură cu întreaga lume. Îl privi pe Jack. Oare o considera nebună? — Continuă, o rugă el. Nu văd decât lucruri triste. Și sunt peste tot. Suntem niște răniți ambulanți, întreaga rasă umană. —Weltschmerz, spuse el. —Sănătate! replică ea, absentă. Nu, râse el ușor. Weltschmerz. Înseamnă „tristețe globală“ în germană. Există un cuvânt pentru asta? Știa că nu este prima persoană care se simte așa. Știa că și mama ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spuse el. Era brunet și avea ochii spălăciți, ca ai fetei din fotografia de cazier, dar aici se termina orice asemănare între tată și fiică. Elizabeth Short era o femeie care te făcea praf. El părea făcut praf: un schelet ambulant în pantaloni bufanți maro și un maiou soios. Avea umerii plini de alunițe și chipul ridat, spuzit de coșuri. Ne făcu semn să intrăm și ne anunță: — Am un alibi, în caz că vă trece prin cap că eu am ucis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
peisaj era scăldat În culoarea chihlimbarului albul strălucitor al luminilor festive. Era aproape frumos. Câteodată, orașul Îi reamintea de ce mai locuia Încă aici. Cumpără un pahar de suc de portocale și ceva de ronțăit, apoi un ziar de la un vânzător ambulant și se grăbi să intre În sediul poliției prin ușa din spate. Ofițerul de serviciu Îl privi pe Logan În timp ce acesta mergea legănându-se către lifturi. Neața, Lazăre. Logan se prefăcu a nu-l auzi. Sala de ședințe mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mătase, meșă fără păr, amprente false și alte articole de latex. Poate arăta de orice vârstă, rasă sau sex Capitolul IX Începuse deja să se simtă amestecul de mirosuri caracteristice pentru acest tip de locuri: liliac înflorit, fum de la patiserii ambulanți, carne friptă de la grătarele celor sosiți de mai demult, creme de protecție împotriva radiațiilor solare... Sachs și Kara se îndreptau cu pași hotărâți spre imensul cort de culoare albă ce aparținea Cirque Fantastique și care temporar era amplasat pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spre ieșiri și ar muri striviți cu sutele. Edward Kadersky intră grăbit în cort și văzu 2500 de oameni așteptând nerăbdători începerea spectacolului. Spectacolul său. La asta se gândea el acum. La propria lui creație. Kadesky fusese pe rând vânzător ambulant, responsabil cu cortina în teatre de mâna a doua din orașe de mâna a treia, responsabil cu salarizarea și vânzător de bilete în circuri locale. Se zbătuse cu anii să scoată din anonimat diferite trupe de circ, să le facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să se strice iar vremea. Ruby și Sam se plimbau de-a lungul străzii, ferindu-se de pietonii amețiți, de cicliști și de rollerii În maieu. Din când În când se opreau să vadă câte un magician sau un artist ambulant sau să caște gura prin vreun magazin New Age, unde se vindeau cristale și reproduceri kitsch cu Buddha și În care vânzători erau niște tineri mai-catolici-ca-Papa, cu urechile ciuruite de cercei și cu codițe rasta groase cât castraveții murați marca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
încercat să și-l țină nemișcat. Alcoolul începea să-și facă efectul. — Stinge lumina, a zis, amețesc. Ce ai băut? — Acid muriatic. Râdea din nou, dar nu a vomat. Vorbea, ținându-și în continuare capul. — Îți aduci aminte de vânzătorul ambulant, acela cu rochia? Era tatăl meu. O făceam cu el. Mă culcam cu tata. Nu l-ai denunțat? — De ce? Nu era un monstru, era un nenorocit, unul care nu putea să deosebească pietricelele de măsline. Dădu din cap, oprind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sau Înconjurându-ți umerii cu brațul sau odihnindu-și pe genunchiul tău mâna enormă, plină de pistrui. Dacă era binedispus, putea să-i facă pe cei din jur să râdă cu lacrimi, imitând felul de-a vorbi al vreunui negustor ambulant din piața Mahane Yehuda, jucând rolul lui Abba Eban1 adresându-se unui public format din imigranți Într-o tabără de tranzit, la Beit Lid, sau analizând Întâmplător impactul unui articol al lui Fima despre Albert Camus. Uneori Își deschidea inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
emoționantă: o comună, un kibbutz urban, prietenia dintre trei bărbați, devotați unul altuia, plini de considerație, uniți prin legături de afecțiune și atenție reciprocă. Tot cartierul fremăta de pregătiri febrile pentru intrarea sâmbetei. Gospodinele cărau coșuri de piață pline, negustorii ambulanți Își strigau marfa cu glasuri guturale, o camionetă cu un far spart ca ochiul negru al unui huligan dădu Înapoi și-nainte de patru-cinci ori până reuși În mod miraculos să parcheze pe trotuar, aproape lipită de alte două camionete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cerceteze lucruri prea profunde pentru ei. Oameni care speră În mai bine, știu ce au de făcut, n-au nici o Îndoială că autoritățile știu și ele ce au de făcut și că fac totul cu Înțelepciune. Zarzavagii, prăvăliași, comercianți, negustori ambulanți, ucenici, mici funcționari la primărie sau la birouri guvernamentale, mici misiți, lucrători la poștă, agenți de vânzări, meseriași. Fima Încercă să-și imagineze rutina unei zile de lucru obișnuite În cartierul acesta și farmecul sâmbetelor și al sărbătorilor. Deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să Înveți, Yossel. Cu cât vei Învăța mai mult, cu atât vei Înțelege mai repede că lucrul cel mai bun pentru noi este să nu Întrebăm nimic. Fima Își aminti că În copilăria sa umbla pe străzile Ierusalimului un negustor ambulant bătrân, cu un sac În spate, Împingând un căruț hodorogit, care scârțâia, cumpărând și vânzând mobilă și haine vechi. Fima Își reaminti vocea bătrânului negustor ce suna ca un strigăt de disperare, care Îi pătrundea până În măduva oaselor: se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în vedere să se pensioneze, creșterea neîntreruptă și bunăstarea într-un avânt continuu își găsiseră sfârșitul. - Pipin, când ai să pricepi odată că asta nu înseamnă nimic, tu i-ai dat mașinile, dar cu așa ceva nu poți să faci comerț ambulant. Singurul lucru care contează pe lume este ceea ce poți vinde. Și știi ce-i de tot râsul în treaba asta? Că ești vânzător, fără să știi. Hans Saner nu i-ar fi răspuns niciodată prietenului său ca Charley în Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
curioasă să aflu de ce. Ed numără pe degete motivele. Pentru că locuiți aici, pentru că ați gătit și pentru că sunt de părere că ne veți fi de folos în echipa noastră când vom juca Trivial Pursuit. Am auzit că sunteți o enciclopedie ambulantă de cunoștințe despre științe și natură. În plus, sunteți mătușa lui Jenny și vreau să vă cunosc mai bine. Nu știu care dintre noi a fost mai surprinsă, Lynn sau eu, cert e că am impresia că și ea l-a îndrăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mult, cu cât l-am surprins odată la rampa du gunoaie, scormonind ca o cârtiță sub pământ. Acolo a înghemuit el, în noaptea aceea de groază, pe regele voiajorilor comerciali care cutreiera orașele pe două picioare neastâmpărate, ca un magazin ambulant, cu emblema „Casa Ramses”. Musafirul a înaintat, bățos, mai aproape de bătaia pâlpâită a lumânării. Acum nu mai putea să încapă nici un fel de îndoială. L-am recunoscut și după izmenele lungi și largi cu șireturi înnodate în fundulițe deasupra gleznelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de pâine. Îmi luai un corn cu zahăr. Așa m-ai privit și atunci, tată, când ai aflat unde sunt și ai venit să mă iei acasă. Tot galben ți-a fost chipul când te-ai oprit în fața micului negustor ambulant, cu lădița prinsă după gât, care vindea ciocolată în gară și-n elegantul orășel așezat între munți. „Sunt două luni împlinite, fiul meu, de când îți câștigi pâinea zilnică fără să mai furi”, ți-ai început discursul ticluit mai dinainte. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lungi, ca să nu i se vadă „icsul” picioarelor. Are, desigur, genunchii frecați unul de celălalt. Se vede asta, după cum își aruncă pașii, lateral, în mersul ei de boșoroagă. Am surprins-o, într-o noapte, șterpelind o gogoașă din coșul negustorului ambulant, ațipit pe bordura de piatră de lângă felinar. ...Trebuie să fie ora unu, după miezul nopții... Din gangul hotelului vine țipăt spart și ceartă. O matahală de muiere iese în prag cu o cârpă neagră în mână. „Zice că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
văzut-o Împreună, când era asta, În ’81? — Așa e. Aceasta a fost construită ca o imitație explicită a Columnei lui Traian. Metalul provine din o mie două sute de tunuri capturate la Austerlitz. — Doamne, Henry, ești un ghid de călătorie ambulant. — Locul acesta mă interesează În mod special. Imaginea lui reprezintă prima mea amintire. — Cât de veche? Întrebă ea. — Aveam mai puțin de doi ani. Nu se poate, Henry, probabil ai visat-o. — Nu, am o imagine mentală de la o vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Enery Jimes... cine-i ăsta? — Habar n-am, n-am auzit În viața mea de el. — Da’ Guy Domville cine-i? — Tre’ să fie erou’ principal, fi’ncă Alick joacă rolu’ - așa zice pă afiș. — Bravo lu’ Alick! Doi cântăreți ambulanți, În paltoane zdrențăroase, unul cântând la o vioară prăpădită, celălalt din gură și Întinzând șapca pentru a aduna monedele, trecură pe lângă coadă. Cel cu șapca interpreta cu glas tare, răgușit, o melodie dintr-un muzical cunoscut: „De unde-ai pălăria? De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
romane despre nobilimea engleză - mai ales despre iubirile, mariajele și testamentele lor. Producea astfel de cărți În ritm de una sau chiar două pe an, romane În volume cu nu prea multe cuvinte pe pagină, perfect adaptate sistemului de biblioteci ambulante care constituiau principala sa piață. Erau lucruri de mirare, aceste romane, căci erau complet lipsite de orice fel de aer distinctiv. Henry le compara mental cu ceștile de ceai fiert Într-un ceainic În care, din greșeală, cineva uitase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
imediat? Căminul Caritas din Düsseldorf Rath era administrat de călugări franciscani. Trei sau patru patres și o duzină de călugări care serveau aveau în grijă, în apropiere de uzina Mannesmann, destul de bombardată, un așezământ care odinioară se ocupase de meșteșugari ambulanți, apoi din ce în ce mai mult de oameni fără adăpost și de bătrâni singuri. Până și un criminal în serie pe nume Kürten se spune că a fost omenit prin anii ‘20 de călugări. Și, fiindcă nevoia nu dădea niciodată înapoi, complexul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
inventat nimic, că aici au ajuns deja, venind dinspre in aeternum, C.G.T., balamucurile, societățile de ajutor reciproc, cluburile de șah, albumul cu timbre poștale, Cimitirul de Vest, Maffia, Mâna Neagră, Congresul Deputaților, Expoziția Rurală, Grădina Botanică, PEN Club-ul, tarafurile ambulante, casele cu articole de pescuit, Boy Scouts, tombola și alte grupări nu mai puțin utile doar pentru că nu-s cunoscute, care aparțin domeniului public. În schimb, radioul lansează În goana mare bomba că doctrina breslistă se dovedește nepractică, din cauza instabilității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
storcocit. Halește, bagă cât poți la raft, dragă Larrea. Pă tot ce ai mai scump, vino-ți În fire. Răzbunarea mea are nevoie dă tine. Ca Întotdeauna, m-a pierdut râia. Nici nu-și behăise bine strigarea În zori primu ambulant dă sticle goale, că planu total Îmi iera gata d-acu. Sorții au vrut să dau, Într-un număr vechi dân Almanahul comisionarului, dă niște pesos bine călcați. M-am ținut tare să nu-i Învestesc În două completos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru citate. Se considera un om al Renașterii și, prin dese citate din Rousseau și Lao-Tzi, căuta să-ți reamintească acest lucru. Și totuși, nu era nimic rău intenționat În ceea ce făcea. Cineva spusese odată că Ted era o „enciclopedie ambulantă“ și asta se răsfrângea și asupra discursului său. Avea ceva nevinovat, aproape naiv În felul În care reușea să se facă iubit. Norman Îl simpatiza. Nu era la fel de sigur În privința lui Harry Adams, matematicianul sobru de la Princeton, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spuse paznicului de la poartă să i-l aducă jos pe doctorul Lux. Căpitanul Exley voia să-i Întoarcă un serviciu. Paznicul Îi indică un loc. Ed parcă și rupse cămașa lui Mertens. Un gest brutal. Omul era o uriașă cicatrice ambulantă. Lux veni spre el. Ed scoase două pungi de praf și două teancuri de bancnote de o mie de dolari. Le așeză pe capotă și coborî geamurile din spate. Lux sosi și cercetă bancheta din spate. — Cunosc lucrarea asta. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
disperarea și înainte de a deveni molipsitoare, m-am hotărât să mă refugiez, pe cât era posibil, în intimitatea minții mele. Am început prin a-mi spune că putea fi și mai rău - un șobolan mișunând prin vagon sau poate un cântăreț ambulant care și-ar fi zdrăngănit brusc chitara oferindu-ne câteva refrene săltărețe din Imagine. Nu, trebuie să mă concentrez mai tare. Am încercat apoi să-mi construiesc o fantezie erotică, bazată pe premisa că trupul de care eram lipit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]