KorAP: Find »[drukola/base=amelie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...37 >

914 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

să-mi eliberez o mână măcar! Lăsați-mă să iau o gură de aer măcar! Crezu că vede sânge. I se păru că vede carne sfâșiată. Poate era chiar a ei. Din cauza terorii, a durerii și a senzației de sufocare, Amelia Sachs simți ea însăși că este pe cale să leșine. Nu! Nu sub picioarele lor! Nu cădea! Te rog! Nu mai putea să respire. Nici măcar un centimetru de aer nu-i mai pătrundea în plămâni. Văzu un genunchi la câțiva centimetri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pictor nepriceput, dar era o muziciană destul de talentată, decise el - această Christine Grady, fiica procurorului adjunct al districtului New York, Charles Grady. Omul al cărui apartament era acesta. Omul pentru care Malerick primise 100.000 de dolari pentru a-l ucide. Amelia Sachs stătea pe iarba din fața cortului Cirque Fantastique, tresărind din când în când din cauza durerii pe care o resimțea la rinichiul drept. Ajutase zeci de oameni să iasă din învălmășeală și găsise într-un final acest loc pentru a-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
latură a mesei prinse de podea, stătea cu o expresie sălbatică pe chip Joe Roth, avocatul corpolent al lui Andrew Constable. Charles Grady era așezat pe latura opusă, flancat de adjunctul său, Roland Bell. În aceeași cameră se afla și Amelia Sachs. Întunecimea camerei de interogatoriu, amplificată de dimensiunile reduse ale ferestrelor și de zgârcenia cu care lăsau să pătrundă lumina înăuntru, îi producea acesteia o puternică senzație de claustrofobie, senzație care oricum nu o părăsise cu totul după episodul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Las-o în pace! Dă-mi-o înapoi! - Bună! Vocea unei femei răzbătu în cameră dinspre ușă, iar Kara își șterse în grabă, dar cu mișcări foarte subtile, câteva lacrimi de pe obraz. Apoi se întoarse. - Bună, o salută ea pe Amelia Sachs. M-ai găsit. - Sunt polițist. Noi cu asta ne ocupăm. Păși în cameră, ținând în mâini două pahare Starbucks. Îl zări pe cel din mâna Karei. - Îmi pare rău. O surpriză redundantă. Kara mototoli paharul de carton pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Mulțumesc. V-ați distrat la masă? - Clar. Femeia aia e trăznet. Jaynene. Thom pur și simpul o iubește. Și chiar l-a făcut pe Rhyme să râdă. - Da. Are acest efect asupra oamenilor, spuse Kara. E foarte bună la suflet. Amelia spuse: - Balzac te-a luat repede de lângă noi după spectacol. De fapt, am venit să îți spun mulțumesc din nou. Și chiar ar trebui să ne faci o notă de plată pentru timpul pierdut. - Nici vorbă. Voi mi-ați arătat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
femeie. Iunie, dacă îmi aduc bine aminte. Închise ochii și se întinse la loc pe pat. - Cum se descurcă? - E doar o chestie temporară. Își va reveni. Mintea ei o ia câteodată razna, atât. Kara puse o mână pe umărul Ameliei și întrebă: - Dar părinții tăi? - Știu că îți va suna foarte cunoscut povestea. Tata e mort. Mama mea locuiește în Brooklyn, pe lângă mine. Puțin cam prea aproape pentru a mă simți comod. Dar am făcut un fel de... înțelegere. Kara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
mamă și fiică sunt la fel de complexe ca tratatele internaționale, așa că nu ceru detalii. Cel puțin nu acum, își spuse ea. E destul timp în viitor. Un zgomot ca un clinchet umplu camera și amândouă femeile își duseră mâna la buzunar. Amelia câștigă. - Mi-am închis telefonul când am intrat. Era un semn pe hol care interzicea folosirea lui în incinta spitalului. Te superi? întrebă ea, făcând un semn spre telefonul de pe masă. - Deloc. Formă un număr și duse telefonul la ureche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
duse telefonul la ureche. Între timp, Kara începu să aranjeze pătura de pe patul mamei ei. - Îți aduci aminte de pensiunea în care am stat la Warwick, mamă? Cea de lângă castel? Îți aduci aminte? Spune-mi că îți aduci aminte! Vocea Ameliei: - Rhyme? Eu sunt. Monologul Karei fu întrerupt câteva secunde mai târziu, când vocea polițistei întrebă scurt: - Poftim? Când? Se întoarse pentru a o privi. Amelia se uita la ea și clătina din cap. - Bine, vin cât pot de repede... Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Warwick, mamă? Cea de lângă castel? Îți aduci aminte? Spune-mi că îți aduci aminte! Vocea Ameliei: - Rhyme? Eu sunt. Monologul Karei fu întrerupt câteva secunde mai târziu, când vocea polițistei întrebă scurt: - Poftim? Când? Se întoarse pentru a o privi. Amelia se uita la ea și clătina din cap. - Bine, vin cât pot de repede... Da, sunt cu ea acum. O să îi spun. Închise telefonul. - Ce e? - Se pare că nu te pot însoți astă-seară. Se pare că am ratat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Se pare că nu te pot însoți astă-seară. Se pare că am ratat o cheie sau un șperaclu. Weir s-a eliberat de cătușe la Centrul de Detenție și a vrut să ia arma cuiva. A fost împușcat. - O, Doamne! Amelia se pregăti să iasă. - Trebuie să mă duc să văd. Apoi se opri și privi la Kara: - Știi, mi-a fost teamă să îl țin în arest până la proces. Omul era prea alunecos. Dar, ajung să cred că există dreptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de o crimă, cadavrul trebuia să rămână neatins, chiar și de către personalul medical, până când cineva de la criminalistică intervenea. Era o regulă fundamentală și oricine dăduse dispoziția că trupul Magicianului să fie luat urma să aibă mari probleme. - Care-i problema, Amelia? întrebă unul din tehnicieni, aflat în ușă. - Uită-te singur, spuse ea enervată, făcând un semn spre coridor. Medicii au luat corpul înainte să venim noi. Ai idee ce s-a întâmplat? Tânărul se încruntă. Își privi colegul și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
au fost anunțați. Dar coridorul ăsta nu poate fi încuiat. Imediat ce ușa a fost închisă, a putut să se ridice și să umble liber. Chiar acum, ar putea fura o nouă mașină sau ar putea fi în metrou spre Queens. Amelia Sachs începu să dea ordine. Orice rang avea detectivul, era atât de speriat de evadarea lui Weir, încât nu-i puse la îndoială autoritatea. - Anunță evadarea, spuse ea. Către toate patrulele de la metrou. Federale sau ale statului. Nu uita de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
tot, iar părul i se lipise de frunte. - Nu-mi vine să cred, spuse el trăgându-și suflul. E pe bune? A scăpat? - Bineînțeles că da, răspunse Rhyme supărat. Au fost trimise patrule care îl caută și acum. E și Amelia acolo. Dar nu au găsit nicio pistă. - Poate se va da la fund pentru un timp, vorbi Bell tărăgănat. Dar cred că e momentul să îl pun la adăpost pe Charles și pe familia lui, până aflăm ce urmărește. - Normal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de la Corecție, după un polițist, medic, bucătar, pompier, femeie de serviciu, asistentă? După oricare din zecile de oameni aflați în mod justificat aici duminica? După cine, după cine, după cine? Fu sunată prin stație. Era Sellitto. - Sunt la etajul trei, Amelia. Nimic. - Eu sunt la subsol. Văd zeci de oameni. Au toți legitimații, dar cine știe, poate a plănuit-o și pe asta de săptămâni bune și a lăsat pe aici o insignă de care se folosește acum. - Urc la patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
șarpe-mocasin, căprior - puteau să aibă urmări neplăcute dacă nu te concentrai la țintă. Viața era tot cam așa. Și Bell știa că orice s-ar întâmpla în Cavou acum, trebuia să rămână concentrat la singura lui sarcină: protejarea lui Bell. Amelia Sachs sunase și raportase că verifica orice ființă umană pe care o zărea, indiferent de vârstă, rasă sau talie (tocmai urmărise și legitimase un gardian mult mai înalt decât Weir și fără să semene vreun pic cu acesta, dar care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
îi răspunseră la salut. Nimeni nu era la intrare, așa că pătrunse în cort și se îndreptă spre culisele scenei. Văzu un tânăr cu un dosar în mână. La centură, avea atârnat un ecuson de angajat al circului, întocmai cum avea Amelia Sachs tocul armei. - Mă scuzați, începu ea. - Da? răspunse el cu un puternic accent francez sau canadian. - Îl caut pe domnul Kadesky. - Nu e aici. Eu sunt unul dintre asistenți. - Și unde este? - E plecat. Cine sunteți? - Lucrez cu poliția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
în spate. - De ce-ai făcut asta? se smiorcăi el, sprijinindu-se într-un cot ca să se ridice. De ce? Răspunsul pluti în aer preț de câteva clipe, apoi fu izbit de un al doilea jet de spray arăzător. Capitolul XLII Amelia Sachs lăsă deoparte tubul cu spray paralizant. Sergentul dinăuntrul ființei ei era cumva necăjit de a doua pulverizare, absolut gratuită, pe fața lui Constable. Dar, chiar și așa, observând șișul de paisprezece karate ascuns în mâna lui, agentul din Sachs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
sună celularul. Era Rhyme. - E totul în regulă acolo? întrebă criminalistul. - Cum nu se poate mai bine, răspunse Bell. - Pe Constable l-am băgat într-o celulă securizată. - Și îi cunoaștem pe gardieni, nu-i așa? vru Bell să știe. - Amelia ne-a avertizat că Weir e bun, dar nu e chiar atât de bun încât să se transforme într-o sosie a lui Shaquille O’Neal. - Am înțeles. Și avocatul în ce stare e? - Roth? O să supraviețuiască. A fost totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
chiar atât de bun încât să se transforme într-o sosie a lui Shaquille O’Neal. - Am înțeles. Și avocatul în ce stare e? - Roth? O să supraviețuiască. A fost totuși o bătaie serioasă. Încă mă uit pe ce a găsit Amelia la locul faptei la Centrul de Detenție. Nu am nicio pistă precisă încă. Dar am mai dat peste ceva despre care vreau să-ți spun. Bedding și Saul au reușit în sfârșit să afle numărul camerei de la Lanham Arms căreia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ILUZIEI (MODRUL?ă De duminică, 21 aprilie până joi, 25 aprilie „Pentru a fi un mare magician, trebuie să poți să oferi iluzia astfel încât oamenii să nu fie doar uimiți, ci mișcați puternic.” S. H. Sharp Capitolul XLVI Camaro-ul Ameliei Sachs atinse viteza de 160 de kilometri pe oră pe autostrada West Side, gonind către Central Park. Spre deosebire de autostrada F. D. Roosevelt, o autostradă cu acces controlat, traseul acesta avea semafoare și, în dreptul Străzii 14, o tamponare ușoară îi propulsă Chevroletul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cu rotile Storm Arrow, doi agenți asudați ai serviciului de intervenție rapidă căraseră pe scările clădirii toată greutatea și îl depuseseră pe criminalist în hol. Acesta preluase apoi comanda și își manevrase scaunul în apartamentul Magicianului, unde se oprise lângă Amelia Sachs. În timp ce colegii lor de la intervenție verificau toate încăperile, Rhyme îi privea pe Bell și Sellito, care îl percheziționau atent pe ucigașul în continuare siderat. Rhyme le sugerase să împrumute un doctor de la Biroul Medical pentru a-i ajuta în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ai putea să lași amprente pe coridor? Rhyme scutură din cap, pentru a arăta că răspunsul era dureros de evident. - Pentru că adevăratele tale amprente erau diferite de cele de pe foaia împăturită și îndosariată. - Cum dracu’ să reușească așa ceva? întrebă Sellitto. - Amelia a găsit urme de cerneală proaspătă la locul crimei. Era de la procesul de amprentare din seara aceea. Nu urma în sine era importantă, ci faptul că se potrivea cu cerneala pe care am găsit-o în sacul de gimnastică din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cu douăzeci de ani mai puțin, așa că a trebuit să pară îmbătrânit. Apoi mormăi ca pentru sine: Asta mi-a scăpat. Trebuia să mă fi gândit mai bine. Bucățile astea de latex acoperite cu machiaj pe care le-a găsit Amelia la locul faptei? Am presupus că erau de la manșoanele acelea pentru degete pe care le purta. Numai că nu avea niciun sens. Nimeni nu își machiază degetele. Pentru că ar lăsa urme peste tot. Nu, erau de la alte accesorii. Rhyme examină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
un efect direct al patrulatulului timp de douăzeci de ani în aceeași zonă și temperat de alți cincisprezece petrecuți pe un post mult mai riscant, acela care presupunea supravegherea agenților care patrulau în zone similare. În acea dimineață de luni, Amelia Sachs stătea mai mult sau mai puțin în poziție de drepți în fața lui, implorându-și genunchii să ignore puseul de artirită, care îi străpungea cu lame de cuțit. Se aflau în biroul lui Marlow, aflat chiar pe colțul clădirii One

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
al doilea motiv era că el însuși era un ticălos răzbunător. - Și care ar fi temeiurile? - Nesubordonare, incompetență. - Nu pot să îmi permit să îmi pierd insigna, domnule. Încerca să nu pară disperată. - Nu pot face nimic în privința examenului picat, Amelia. Asta e în puterea comisiei și deja s-a luat o decizie. Dar am să contest suspendarea. Numai că nu îți pot promite nimic. Ramos a dat de veste. În tot orașul. Eaîși ridică mâna spre creștet. Se scărpină până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]