3,529 matches
-
un șarpe uriaș deasupra unei mese unde sunt mai mulți copii și care varsă mâncare pe ei rămânând cu tacâmurile suspendate desupra farfuriilor, sâsâie și scoate un fel de limbă subțire ca șiretul de la încățări și pe care o plimbă amenințător, de care însă copiii nu se mai sinchisesc urmărindu-i totuși zvăcnirile. La un moment dat este sugerată un fel de furtună tropicală, totul este în stare de alertă, fâșâitul frunzelor și troznitul crăcilor din coronomamentul arboretului care se-apleacă
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o amețeală în partea inferioară a abdomenului și i se înmuiau genunchi. Toate simțurile îi erau treze, și neliniștea de dinaintea furtunii începea să o cuprindă. Limba lui activă, dar nu amenințătoare, penetră încet și delicios cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandrețe. Ea scoase un scâncet care însemna plăcere, în timp ce Mircea începu să exploreze noi zone, la încheietura dintre cele două superbe picioare, zvelte ca de căprioară. Stăteau înlănțuiți în mijlocul camerei
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
optzeci! Dar tu? De ce nu te cauți?! Să tot fii cu două cincinale mai pionieră decât el?! Tre’ să te tratezi, altfel riști să dea vreo mașină peste tine! Ajunsă la momentul ăsta, aruncă spre mine o privire, țintuindu-mă amenințător. Impulsionată de o politețe minimală față de însoțitoarea mea, îi precizez, ca s-o răpesc presupunerilor încercate: -Dar, chėrie, n-am încă hipoacuzie, mulțumesc Domnului! Doar cu ochii și coloana stau mai rău. -Bine, bine! Ochelaristă te știu din facultate, că
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
O Europă în care naționalismul extremist pare a reocupa scena politică. Nu va fi ușor, marele urs arătându-și tot mai mult colții, jinduind la bunurile și valorile țărilor civilizate. Obiceiuri vechi. Mai sunt și alții, dar nu atât de amenințători și provocatori. Exacerbarea naționalismului (să ne luăm țara înapoi) conduce la închiderea granițelor, iar moartea Europei civilizate se va produce în scurt timp. Se pare că momentul de vârf al dezvoltării spațiului civilizat european a fost depășit mergându-se acum
TABLETA DE WEEKEND (185): DONALD de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368771_a_370100]
-
scenă de teatru societar completamente goală, lipsită de artiști, public și decor - practic, o mare de „suflete moarte” (N.V. Gogol) plutind în derivă în spațiul tulbure al contemporaneității -, dominată însă de un regizor crud, hidos, cu falangele membrelor superioare îndreptate amenințător către decadență și moarte și un nume ce sună aidoma unui cântec de ghilotină plesnit în timpane vieții - Baphomet. Dacă îi mai rămâne Ființei umane o certitudine de care nu se poate îndoi nici măcar în treacăt, atunci aceasta e reprezentată
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
are de pus la punct când va ajunge acasă. Era destul de concentrată și, cu atât mai mult, se sperie puternic în momentul în care se lovi brusc de un obstacol. În momentul impactului, în urechi îi răsună vocea răgușită, șoptită amenințător, a unui bărbat, care, fără să ezite, o îmbrățișă brutal în fracțiuni de secundă, plasând lama lucioasă a unui cuțit în pieptul ei, între sâni, neîncetând să privească agitat împrejurimile. - În sfârșit, păpușică, jigodie mică! Azi mă voi înfrupta din
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
azuriu, cu trăsături frumoase și, în ciuda hainelor de lucru pe care le purta, părea un băiat îngrijit. Iar vocea ce o auzise vorbindu-i, deși fermă, autoritară prin tonul cu care-i cerea să-și revină, nu avea acel șuierat amenințător, din contră, ascundea o blândețe, o căldură ce-i pleca de undeva din interior. Fata izbucni în plâns. Un plâns amar, nestăpânit, un plâns despre care nici ea nu știa pentru ce-l eliberează. Era spaima celor prin care trecuse
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
au închis. Una singură a pocnit puternic. La etajul doi. Geamurile au vibrat acoperind un geamăt surd. Storuri se mișcau viclene. Liniște deplină. Un chip furios s-a ițit printre perdelele aproape smulse. Un bărbat. La etajul doi. A privit amenințător prin sticlă. Toate figurile au dispărut. Nu se-ntâmplase nimic! Nici frunzele nu se clinteau în boarea serii. Voci? Nu existau... Referință Bibliografică: SEARĂ / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul I, 19 august 2011. Drepturi de
SEARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364623_a_365952]
-
Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o amețeală în partea inferioară a abdomenului și i se înmuiau genunchi. Toate simțurile îi erau treze, și neliniștea de dinaintea furtunii începea să o cuprindă. Limba lui activă, dar nu amenințătoare, penetră încet și delicios cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandrețe. Ea scoase un scâncet care însemna plăcere, în timp ce Mircea începu să exploreze noi zone, la încheietura dintre cele două superbe picioare, zvelte ca de căprioară. Stăteau înlănțuiți în mijlocul camerei
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
cel întrebat, fără ocolișuri. “Ha-ha! V-ați înțeles amândoi carevasăzică, zise sarcastic și dregându-și într-adins vocea pițigăiată, parcă pentru a-și da importanță de o descoperire nouă care ne scăpase. O să am eu ac de cojocul vostru!”, tună amenințător. Era aproape de miezul nopții, dacă nu și trecut. “I-al și știi ce ai de făcut !” se adresă maiorul securistului, care aduseseră pe cel care-mi fusese necunoscut până atunci și care bănuiam că este unul dintre băieții lui Fabrici
INVITAT LA COOPERRATIVA...VIGILENŢEI DE PARTID ŞI DE STAT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364733_a_366062]
-
de torrents...”, încercă Silviu să dea un ușor aer de glumă. S-a trezit însă că șeful patrulei îi pune o mână în gât și îl privește fix în ochi: „Sigur sunteți de-ai noștri?”, îi trânti pe un ton amenințător, rece. „Sigur”, rosti Radu, fără să clipească. Cuvântul i-a fost crezut și peste puțin timp se aflau cazați într-o casă cu curte, la unul dintre membrii patrulei. Ceea ce nu înțelegea bine Silviu era ce anume controla această patrulă
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
stres, sunt cuprinși de teamă - un sentiment extrem de neplăcut -, de anxietate, uneori furie, frustrare, depresie ori remușcare. Adeseori termenul de supraviețuire este folosit greșit de unii oameni cărora le place să se tânguie, confundând greutățile inerente ale vieții, cu cele amenințătoare de înfrângere, moarte. Pe de altă parte, este tot atât de adevărat că ceea ce facem sau trăim zilnic, în aceste vremuri, constituie de cele mai multe ori acțiuni sau situații de supraviețuire și nu aparțin unei vieți normale, în care s-ar desfășura corect
ALEGE-ŢI PLAJA, NISIPUL, VÂNTUL ŞI STÂNCA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350295_a_351624]
-
verbul a trăi se lasă suspendat de verbul a scrie iar lumea însăși devine o poveste care așteaptă să fie citită cuvânt de cuvânt? O poveste scrisă cu greu, literă de literă și silabă de silabă, la sfârșitul căreia așteaptă, amenințătoare asemenea sfinxului, întrebarea: Unde dispare, unde se duce ceea ce nu e scris, trăit fiind? Dar ceea ce nu e nici trăit? 13 decembrie 2000 ARDEALUL E lung pămâtul țării și e lat, Dar ca Ardealul de bogat Nici astăzi loc în
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
interesat de isprăvile colegilor mei tineri. Numai că mâna ce ținea țigara a început la un moment dat să tremure ... Întâlnirea a fost însă un eșec pentru el, fiindcă insul s-a despărțit de mine nervos, spunând nemulțumit și cumva amenințător: „Numai să nu ne căutați Dumneavoastră pe noi!” Iar eu țin minte că i-am replicat cu un: „Sper să nu fie nevoie!” Nu sunt, cum se vede, vorbe de mare curaj, dar nici nu mi-e rușine de ele
REVISTA ECHINOX- ÎNTRE LIBERTATEA CREAŢIEI ŞI PRESIUNEA IDEOLOGICĂ COMUNISTĂ, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348371_a_349700]
-
capul ei. Lovitura aceea peste ochi o zdruncinase destul de rău. După circa o jumătate de oră, potrivit calculului ei, mașina s-a oprit. Omul de la volan a deschis portiera, i-a arătat cuțitul și l-a răsucit de câteva ori amenințător aproape de ochii ei, în timp ce o privea cu satisfacție răutăcioasă, rânjind. Apoi a coborât, trântind cu putere ușa mașinii. A deschis cu îndemânare o poartă mare ce părea a fi din metal forjat, s-a întors la mașină, a intrat și
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
Băi, chiorule! Băi! De unde paștele mă-tii apăruși tu, cretinule? ... Uite, domnule, cum te bagă-n pușcărie un nenorocit care face umbră pământului degeaba!, țipa tot mai tare bărbatul, părând că-și face curaj de unul singur, gesticulând și privind amenințător cei câțiva pietoni ce se opriseră în mijlocul străzii și pe alții doi care deja ajunseseră lângă cel rănit. Mai mulți cetățeni care auziseră lovitura și înjurăturile ori chiar văzuseră momentul producerii accidentului s-au oprit din mers și s-au
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
chei” (roman), “Acasă” (roman), “Memorie verde” (poezii), “Vis despre dimineți liniștite” (poezii), “Puncte de inflexiune”(roman).A avut apariții periodice în cadrul Revistei “Dor de dor” Podul lui Dumnezeu, piatra sfântă de la Ponoarele... Zi de vară. În crepusculul timid simțea colții amenințători ai arșiței pândace. Nici o boare. Nici o mișcare. O încremenire așternută ca la-nceput de lume, gândi. Porni din Drobeta Turnu-Severin spre Baia de Aramă devreme, cu gând să ajungă la Tismana către amiază. Și acolo se găsea, după cum aflase, o certitudine pentru
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
peste doi kilometri până la mal, contra valurilor, am hotărât să renunțăm la pescuit, să strângem sculele și să plecăm spre oraș. Bătrânul se mișca precum melcul, la cât doream eu să părăsim marea de repede. Cerul era plin de nori amenințători. Berbeci înspumați aruncau deja apă în barcă și toate lucrurile erau ude. A mai trecut aproape un sfert de oră, până când am putut porni la rame. Trăgem fiecare la câte o ramă, să ne fie mai ușor. După circa cinci
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
pe acel om. Astfel omul tău căpitane Baraba, se face pe sine nu doar dușmanul stăpânului, ci și al lui însuși. Iată deci cui țineai partea...” El însă îi răspunsese cu asprime ridicându-se iute în picioare cu pumnii strânși, amenințători. ,,De ce nu te duci după profetul Iisus și ai săi și lasă-ne pe noi în pace !”spusese el. ,,Ești galileean ca și el, și de aceea poate că îi și ții partea.” În lumina focului, cel numit, fără să
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
NOSTALGIE DE TOAMNĂ Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1357 din 18 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Degetele reci și ude ale ploii Îmi bat în geam ... Sunt singură și tristă... Căderea frunzelor mă deprimă... Un vânt pribeag Șuieră amenințător, Spulberând picăturile Ce sărută grăbit pământul, Închinându-i-se ... Mă gândesc la copilăria mea, Alungată din urmă fără milă De adolescență Și simt cum mi se umezesc ochii ... Privesc absentă la perdeaua de stropi Ce parcă dansează un vals amețitor
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349948_a_351277]
-
existenței noastre, adesea apărată cu armele, a constat și constă − vital − în unitate, credință și nădejde întru binele românilor și a scumpei noastre țări, în conștiința activă care ne-a făcut să nu renunțăm, chiar atunci când la capătul drumului stătea amenințătoare moartea. Iată de ce, astăzi este momentul bucuriei, dar și al reculegerii, în care întregul neam românesc își îndreaptă gândurile de mulțumire și de recunoștință spre iluștrii înaintași, spre toți aceia care, fără a-și precupeți sângele și viața, s-au
VENIŢI LA ALBA IULIA! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344544_a_345873]
-
diafană, ca faldurile unei rochii de zână. Dincoace, țărmul mării, însemnat de cetăți și fortificații creștine cu nume de basm: Dochiaru, Xenofont, Xeropotamu, Gregoriu, Dionisiu, Sfântul Panteleimon, Pantocrator, Vatopedi, Stavronikita, Iviron, Karakalu, Prodromu ... Iar marea, sub noi, maică iubitoare și amenințătoare, virgină, lascivă și crudă, leagăn, altar și sicriu, cu albastrul incredibil, ucigător și vital deopotrivă. Maternă și perversă, amăgitoare, eliberatoare și, totodată, sufocantă prin majestate, alinătoare prin grație. Dincolo și dincoace, munții cruciați, împăduriți cavaleri înzăuați în stânci musculoase, piatra
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
epic distinct, și anume cel în care „gândul, gândul”, dă roade imaginația produce evenimentul;intâlnirea cu hoții, dură, traumatică, edificatoare. Teama de hoți se concretizează în figuri umane care-l privesc de pe marginea drumului și de prin tufișuri, figuri înfricoșătoare, amenințătoare. Sunt ființe vii, ori numai rodul imaginației surescitate a lui Glogovan? Greu de spus. Orice om rezonabil ar fi evitat să-și expună soția unei astfel de expediții în miez de noapte. Iată și exclamația Fantoșei: „Cum? Știi că sunt
EFECTUL OEDIPIAN LA GIB.MIHĂESCU, ESEU DE PROF.FLOREA NEAGOE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348134_a_349463]
-
este simplă, parcă croită pe deprinderile mele în materie de “intimitate casnică”!). Servitul mesei se face prin “autoservire” (fiecare își pune ce și cât vrea, firește din ce “există” pe masă), lejeritatea consumării “din farfurie” nu este afectată de vocea “amenințătoare” a gazdei care să-ți dea “ultimatum” să “termini tot” (că nu mai mănâncă nimeni după tine!), te plimbi în voie și-ți poți schimba partenerii de discuție, cel din urmă obicei deloc agreat de mine (învățat de mic că
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (4) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348177_a_349506]
-
Sau nu putea să răspundă. Se uita țintă la poetul acela blonziu, cu ochi apoși și buze parcă împletite, care spusese că limba română e ca o duminică și care-l privea acum parcă ironic din perete. Tăcerea se lăsă amenințător peste întreaga clasă. Directorul, care venise în inspecție, ridică nedumerit privirile din hîrtiile sale. “Ramona, răspunde tu”, încercă profesoara să salveze situația. Ramona, fetița cu codițe din fața lui, răspunse conștiincios: “Poetul vrea să spună că limba română este ca o
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]