6,661 matches
-
-mi atenția dacă greșesc. Aș putea să bag mîna în foc că ești la fel de înspăimîntat de informațiile că la Athéné Palace dansează fete goale după miezul nopții, că pe bulevardul Magheru se face trafic cu țigări și băutură ziua în amiaza mare, că Nadia a reușit s-o întindă peste graniță, pe cît ai fost cînd ai aflat că Pacepa a întins-o la americani, că Marin Preda demasca în Cel mai iubit dintre pămînteni toate calamitățile pe care le-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
uneori cînd pica răpus de prea multă băutură sughița și horcăia în somn fără să-și dea seama și fără să se trezească. Nu de puține ori cînd venise să-l viziteze în ultimul timp îl găsise dormind ziua în amiaza mare, chircit în fotoliul său de la birou, mirosind a băutură, uneori cu urme de vînătăi și julituri pe mîini și picioare. Își făcuse degeaba atîtea probleme, chiar dacă s-ar fi trezit, n-ar fi avut chef să-l întrebe nimic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
corespondența care-l aștepta gata sortată, semnă de primire într-un registru, îl salută din mers pe portar și o zbughi grăbit în stradă. Afară abia mijește de ziuă, o să-ți rămînă timp berechet pentru toate, cel mai tîrziu la amiază ești gata, poți să tragi pe dreapta, să-ți vezi de ale tale, își spuse. Traversă bulevardul Magheru prin dreptul cinematografului Studio și o luă spre piața Lahovari. Ce te-ai face dacă ai fi și tu un papă-lapte ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o dată, să strîngă informații, ca să fie cu conștiința împăcată că face ceea ce trebuie. Făcu doi trei pași pînă la fereastră, trase perdelele și privi în stradă. După forfota de pe bulevard își închipui că ar fi trebuit să fie deja aproape de amiază. Mai avea rost să se schimbe în haine de zi, dacă știa sigur că nici azi n-o să iasă din casă? Nu mai bine ar fi să rămînă în cămașa de noapte, dacă tot n-o să facă altceva decît să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vă spun eu acuma că pe lîngă glonțul pe care i l-au găsit în piept, cînd au dat să-l îmbălsămeze la morgă, au descoperit că era scăpat pe el, cum i se cuvine unui adevărat erou național. Pe la amiază, au primit ordin să se suie în camioane, să părăsească Cîmpina și să să se îndrepte spre Brigada trupelor de Securitate din Băneasa. Pentru că au mers ca melcul, au ajuns abia pe la trei. Li s-a ordonat să sară din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Cei 40 de kilometri erau străbătuți cam În două ore și jumătate, cu opriri bruște, hurducături și Înjurături repetate din partea șoferului. Cu cât se apropia mai mult de oraș, cu atât se aglomera mai mult și aerul devenea irespirabil. După amiaza, făceam cale Întoarsă cu același autobuz.. În cei patru ani de liceu, nu s-a Întâmplat niciodată, nici măcar iarna, când ningea viscolit, ca, această huidumă străveche făcută parcă anume să te lase definitiv undeva pe drum, dându-și duhul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-un puț fără sfârșit În secolul al XV-lea și agentului de circulație nici că-i pasă, Își vede mai departe, cu frenezie de semafoarele din marea intersecție. Oameni și mașini se revarsă din cele șase artere, către orele amiezii, semn că ziua de lucru s-a sfârșit. De unde vin și unde se duc, se Întreabă redactorul-șef Dezideriu care n-a făcut nimic toată ziua, decât să privească nemișcat prin fereastra redacției. N-a primit pe nimeni În birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
202, urcam câteva scări În Hotelul Kreuzer din centrul orașului, aflat pe o străduță laterală liniștită, fiind Întâmpinat de un portar rus, care voia tot timpul să-l ajut la integramele din ziar. Persoana care locuia În acea cameră Între amiază și șapte seara nu folosea nici titulaturi, nici nume de familie. La Început, de câteva ori când ne-am Întâlnit, am Încercat cu „doamnă“ și „tanti“; simțeam că doar numele mic nu e de ajuns. Odată, lăsându-ne pradă unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
răspundă la orice Întrebare. În schimb, mi-a răspuns pur și simplu că era convinsă că nu voi fi dezamăgit de felul În care avea să-mi vorbească dacă mă hotăram să o vizitez. Primea musafiri În zile lucrătoare Între amiază și șapte seara. În camera 202. Cum? Da, era În regulă să trec pe la ea chiar În după-amiaza asta. După ce mi-am notat adresa În palmă, m-am Întors acasă. Inima mi se calmă din nou, așa că m-am spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să mă apropii, am rămas țintuit Într-un loc, țeapăn ca un soldățel de tinichea. Nu vreți să vă faceți comod, domnule Knisch? Manetti indică spre un scaun de lângă ușă. M-am așezat - și m-am trezit imediat cu soarele amiezii În ochi. Acum vedeam și mai puțin din presupusul geniu al orașului. M-oi fi simțit eu neliniștit, simțindu-mi inima În drum spre gât, dar nu eram Încă atât de paralizat de frică, Încât să nu observ că exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
noastră, chestionarul dumneavoastră va fi În mâini sigure. Capitolul douăzeci si doi Mă așteptam ca Manetti să-mi bată la ușă din minut În minut. Se Întunecase și era cam frig, putea să sosească În orice clipă. Trezindu-mă În jurul amiezii, am stat mult timp și m-am spălat, ghemuit În cada mea zincată. Frecând cu grijă fiecare părticică dureroasă, am Încercat să mă conving că erau ale mele. Apoi, mulțumit, sau mai degrabă, nemulțumit că erau, m-am Îmbrăcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
inamic. În dimineața aceea, unchiul Hymie o sunase pe Alice Dembosky (la locuința ei de la demisolul unui bloc de pe Goldsmith Avenue, al cărui om de serviciu era taică-său) și îi spusese că vrea să se întâlnească cu ea la amiază pe malul lacului din parcul Weequahic; e vorba de-o problemă urgentă, legată de sănătatea lui Heshie - la telefon nu poate intra în amănunte, fiindcă nici măcar doamna Portnoy nu știe cum stau lucrurile de-adevăratelea. În parc, a tras-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dinaintea ochilor chiar îmi apare un buștean! Pricep. Neîntors, greu ca un buștean! — Bună dimineața, îmi spune el și acum îmi pică fisa că, la el, cuvântul „dimineață“ se referă anume la orele cuprinse între opt. a.m. și douăsprezece la amiază. Niciodată nu mi-a dat prin minte chestia asta. El dorește ca orele dintre opt și douăsprezece să fie ceasuri bune, adică plăcute, agreabile, folositoare! Ne urăm cu toții unii altora să avem parte de patru ceasuri plăcute și bogate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de duminică, dacă afară-i destul de cald, douăzeci de bărbați din cartier (în zilele terenului de dimensiuni reduse) se adună la o partid de softball, cu fiecare echipă de șapte ori la bătaie. Încep la nouă dimineața și termină la amiază, în jurul orei unu; miza e un dolar de rundă pe cap de jucător. Arbitru e dentistul nostru, bătrânul doctor Wolfenberg, absolvent al colegiului de-aici, din cartier, cu studiile făcute la seral, pe High Street, dar pentru noi e la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
centru, mai târziu În noaptea aceea. Nu se putea ca Sophia să umble după Hunter. Dacă era atât de deșteaptă cum zicea toată lumea că e, nu ar fi fost atât de fraieră Încât să alerge după el așa, ziua În amiaza mare, angajându-se la firma lui. Era prea evident. Am descuiat ușa apartamentului, am intrat și am mers În salon. M-am Întins pe sofaua pe care o adusese Milton cu câteva zile În urmă. Era minunată, cu adevărat confortabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de zibelină de pe tine, chiar dacă te afli Într-un loc unde este extrem de cald, cum ar fi holul unui hotel. Căci altfel cum ar putea să o mai vadă toată lumea? Eu și Lauren stăteam la bar urmărind scena. Jaful În amiaza mare la New York sau la Paris e una, dar la Moscova a fost astfel mărit, Încât să se ridice la nivelul așteptărilor pe care le au miliardarii. Prețul de 80 $ pentru un pahar de șampanie roz, cum e la barul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
treci pe la spital și mai uită-te la femeia împunsă de vacă... o întoarce. În mintea lui Radu se repede cu violență amintirea găleții răsturnate, asociată cu fiorul de gheață al gestului de respingere scăpat de sub controlul Paulei azi, pe la amiază. Mîna ei, care mototolește acum nervoasă capătul cordonului de la capot, o mai simte încă îndepărtîndu-i mîna un gest care, asemeni tuturor gesturilor involuntare, nu putea fi decît sincer. Roagă-l tu pe Runca să treacă îi surîde malițios Radu -, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încet, după o tăcere lungă în care au terminat de mîncat sînt aproape identice cu ale lui tăticu'. Spune-mi, vara mergeai și tu la secerat? A, da... rîde Mihai. Mă luau să pasc boii pe marginea ogoarelor, iar la amiază, cînd se așezau la masă a doua oară, că prima oară mîncau ceva, sumar, cînd era soarele de-o suliță, cum ar fi pe la ora nouă-nouă și ceva, zic, înainte de masă mă trimiteau să aduc apă rece, ca-n povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
19 ascultau tăcuți, mulțumindu-se doar să audă. Prințul rămase un timp pe gânduri, apoi îl acceptă. Ajunși în Chu, prințul s-a prezentat dis-de-dimineață în fața regelui și amândoi au început să discute despre avantajele și dezavantajele unei alianțe. La amiază, nu ajunseseră la nici o înțelegere. Unul din cei 19 i-a spus lui Mao Sui: "Ce mai stai? Arată ce poți!" Cu mâna pe mânerul sabiei, Mao Sui a intrat în palat și s-a adresat prințului: "Două cuvinte sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nu sunt decât un sărman orb, cum aș îndrăzni să glumesc cu Înălțimea Ta? Ceea ce vreau să spun este că învățatul la tinerețe este ca soarele strălucitor de dimineață. Când începi să înveți la vârsta matură este ca soarele de la amiază. Învățatul la bătrânețe este ca flacăra lumânării, cu lumină slabă, e adevărat, dar nu este ea preferabilă beznei totale? Aveți perfectă dreptate, fu nevoit să recunoască prințul. O poveste despre Mo Zi În Perioada Primăverii și Toamnei din istoria Chinei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
câini rotunzi, de luni care să se țină după voi. De Cristoși care zboară. De Setițe Kindo care se desprind de pe tricoul pe care au fost imprimate. De etaje patru pline de fantome, care te urmăresc pe stradă, ziua în amiaza mare, pe tine și pe Bebe, care te lovesc peste față și te proiectează pe asfalt spre uimirea tuturor acelor gură-cască ce nu stau la patru și, prin urmare, nu au cum să vadă ceva și, cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să-ți iei câmpii, să lași totul baltă cât ai zice pește și să fugi definitiv din cartea asta. Nu vreau însă nici ruptul capului ca, după ce v-am devenit suspect de mustrări de conștiință, să fiu terfelit ziua în amiaza mare, ca un infractor de drept comun care nu știe și nu vrea să-și trateze cu respect cititorii. Cât despre mama și Filip, oricât aș căuta vreo soluție salvatoare, nu întrezăresc nici cea mai mică portiță de scăpare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
zis că, privindu-le, i se face rușine că e om. Asta era o idee nouă pentru mine. Am ajuns să-mi placă foarte mult cafeaua, și apoi vinul, Însă nu consumam niciodată vin dimineața, și de obicei nici după amiaza, decît În zilele ploioase. CÎnd se apropia ora cinei, Jerry ne pregătea de regulă ceva din conserve. Felul nostru preferat de mîncare era tocănița de vită Dinty Moore. Uneori, fierbea niște orez pe post de garnitură și, alteori, cînd nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vor face pe fata pe care o iubea să uite de mîinile-i neîndemînatice și de bărbia-i buboasă, de adolescent. Pe atunci, totul i se părea posibil. Îți poți bate joc de visele pe care ți le iei ziua-n amiaza mare, dar atîta vreme cît ai posibilitatea de a visa cu ochii deschiși există o șansă de a-ți dezvolta, cu timpul, Însușirile la care visezi. Același lucru se-ntîmplă și cu oamenii evlavioși: tot repetînd, zilnic, niște vorbe adesea goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu câțiva pași, cu o precauție excesivă de somnambul, se uita țintă când la o parte, când la alta de cer, trăind - așa cum îmi aminteam mult prea bine și eu - acele prime schimbări prevestitoare de lumină care transformă o luminoasă amiază de vară într-o seară plumburie de iarnă într-o singură secunde. Așezându-se în scaunul pasagerului, își potrivi comod spatele în tapiseria spătarului, ca pentru a-și scoate la vedere rănile. Mă privi cum bâjbâi după cheia din contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]