1,300 matches
-
clătinam! ― Guvernul? făcu Herdelea. ― Și guvernul, și toată banda, urma Roșu ursuz ca de obicei. Ne ducem dracului cu toții azi-mîine... ― Cel puțin în opoziție vom putea lucra cu mai multă libertate! zâmbi naiv tânărul. ― De opoziție să nu te bucuri, amice, pentru că e cu mari primejdii pentru noi! mormăi secretarul, apucîndu-se să-și frece nervos ochelarii, încît fără ei figura lui părea neputincioasă și mai acră. Văzuși ce armată de redactori, pararedactori și reporteri avem azi, toți mai mult sau mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au fost siguri că vin la putere. Ceea ce înseamnă că au dat foc țării cu premeditare și fără nici un scrupul, căci ruina țării, pentru ei, n-are importanță, ci numai acapararea guvernului, chiar al unei țări ruinate... Degeaba, sunt odioși, amice! Eu nu fac politică și-mi sunt indiferente partidele cu așa-zisele lor ideologii, dar ăștia sunt îngrozitori! Zbârnâitul telefonului îi întrerupse indignarea: ― Alo!... Da, da, Drapelul!... Domnul Herdelea? Aici... Poftim! Era Gogu Ionescu care cerea știri noi, pentru că azi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cât de mic al feței. Repet întrebarea și după câteva secunde de așteptare, îmi răspunde pe un ton de om căruia i s-a întâmplat ceva groaznic. - Eh!... Am dat de belea!... - Ce belea?... - Am dat și de dracu’!... - Hai, amice, fii serios, că nu cred. Tocmai tu... - Dacă-ți spun cam dat de belea și de dracu’!... - Când și cum? Formulez surprinderea mea prin aceste două cuvinte interogative. - Ei, când și cum, repetă el întrebarea mea. Dacă-ți spun că
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
plac foarte mult pisicile mai având acasă încă două. Acesta o privește curios și nu-i poate refuza rugămintea, oferindu-i mica felină. În felul acesta a fost salvat bietul motănel! MINCIUNICA SALVATOARE (După o întâmplare reală trăită de un amică Domul Tilică are spre cincizeci de ani, iar doamna Tilică e mai mică cu vreo cinci ani și-și aniversează ziua de naștere la aceeași dată la mijlocul lunii iulie, luna lui cuptor. Cu noile vremuri, dl Tilică și-a schimbat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a întâmpla la horă? Vreo bătaie între babe, între moșnegi, vreo crimă, altceva care să rămână de poveste și să se audă și prin satele vecine? 2-02 mai dă pe gât o gură de coniac, apoi se adresă prietenului său. - Amice, ai răbdare! Deci s-au adunat la horă femeile frumos gătite, rujate, coafate, rimelate, unele cu fuste sau rochii mai sus de genunchi, apoi plevușca: babe, moșnegi și ploduri pentru gurăcască. Începe hora, o horă numai cu femei. Popa Stasuc
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
o altă studentă) o nouă vilă de tip occidentalosuburban «este frumoasă și îngrijită, poate puteau să-i pună alți baluștri... dar arată bine oricum»”. „Vechile case degradate sînt catalogate drept urîte, în timp ce noile construcții devin modele estetice de netăgăduit”, conchide amica mea. Iată deci că ochiul de gospodină a ajuns nu doar la oraș, ci chiar și printre specialiști... Ceea ce îmi aduce aminte de un alt antropolog străin (nimeni nu e profet în țara sa, se spune...), care mi-a atras
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și-au bătut însă joc de mine, dimpotrivă, au început să mă privească parcă mai atent, cu un plus de considerație. Mai ales compasiunea fetelor pentru mine a devenit mai mare ca oricând, toate aveau ce aveau cu Gina. O amică de-a mea, poate fata cea mai inteligentă din clasă, Loreta Bedighian, a stat peste câteva zile de vorbă cu mine pe culoarul liceului, când ne nimeriserăm amândoi de serviciu la intrare, îmi spunea că tot ce face Gina e
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fost politică. Est, Vest, ruși, americani, Congo... bomba atomică... războiul rece... Hrușciov... Dej... Algeria... Vietnamul... Studentul revenea iar și iar la o aceeași idee fixă: Mergem spre catastrofă, domnule! Se acumulează armele, domnule! Crește ura, domnule! Suspiciunea, mefiența! Vine Apocalipsa, amice! Toți vor să aibă bomba, toți fac propagandă, toți mint, domnule ! Opinia publică! FBI-ul! KGB-ul! Vor fi hecatombe! Va fi un coșmar, înțelegi?" Și tot așa, jumătate de oră, timp în care Egor ascultă cu gravitate. Când studentul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vedea destul de bine: fața ofilită de licean, cu ochii adânciți nefiresc în orbite, buzele subțiri și părul tuns scurt, cu un început de breton pe frunte. - Spuneai că te cheamă Vlad, nu e așa? - Vlad. Vladimir Iconaru. - Află de la mine, amice Iconaru, spuse apropiindu-și puțin capul, că niciodată, nimeni, în nici o piesă de teatru, în nici un roman, în nici o poezie, nimeni, repet, n-a cutezat să vorbească cu glas normal când se introduce noaptea în podul unei case străine și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
totul disproporționat. După cină, febra mi-a crescut, am avut un frison puternic al musculaturii, oribile dureri de cap, ce nici acum, când scriu, nu au trecut, greață și stare de slăbiciune. Sophie, care făcuse dimineață o scurtă vizită unei amice (continuând să fim en froid, nu mi-a dat detalii), a stat toată ziua la pat, nepermițând nimănui să intre la ea, în afara madamei Ana. Am insistat să fiu primit și aproape am forțat-o pe madam Ana să-mi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ultimele minute dinainte să plece, Marie-Liliane a devenit tot mai tăcută. După plecarea ei, i-am făcut Sophiei reproșul ce i-l pregătisem (perfide legături ale căsniciei !) : că, știindu-se cul pabilă de întârziere, s-a întors acasă cu o amică. Meschină viclenie, făcută doar pentru a înțelege rostul acestei vizite, și care a și primit răspuns : că Marie-Liliane și-ar fi exprimat dorința de a sărbători împreună cu mine această zi în care poate soarta războiului nostru se va schimba. Răspunsul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pînă aici nu pare foarte complicat. Ia să vedem, țipă el, vesel, și-l scoate de-o aripă pe unul din șir, după care Îi Închide ușa dormitorului În nas. — Acum intră, zbiară el, ca să fie sigur că-l aude. Amice, ai băut gaz? Dar fețele noastre sînt sobre. Într-una din zile, un locotenent-major mă cheamă În biroul lui să-mi dea un pachet. N-am avut ocazia să-l cunosc pînă acum și nu Înțeleg de unde vine aerul amical
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rugăciune, ca și în oboseala și suferințele drumului. In timp ce scriu aceste rânduri într-o mică piață de lângă biserica menționată mai sus, pe banca din fața mea șade o femeie cam de vârsta pensiei ce se plânge la două amice cam de aceeași vârstă cu ea, de soțul ei, care, cum se exprimă ea cu o mare durere în glas, este un ”farfallone” (fluture, fluturatec). Degeaba încearcă să o consoleze prietenele ei; ea continuă să-și verse amarul, repetând aceeași
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
păru că de data asta nu era pură cochetărie feminină și că Geta avea să fie de-adevăratelea conștientă, acolo pe scenă, de-a lungul întregii scene de dans, de prezența lui în sală... Cuvintele? Da, erau deosebite... Buongiorno tristezza, amica della mia malinconia... Lui Paul i se puse un nod în gât dar, făcând un efort să și-l învingă, adăugă și versul următor: La strada la sai, facciamoci ancor oggi compania. Seamănă foarte mult cu româna, observă Geta încântată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vedea pe Geta dansând pe scenă, fosta sa colegă cu corp frumos și de o elasticitate a corpului ieșită din comun. Pe numele ei întreg: Georgeta... Melodia devenea o obsesie, de care Paul nu știa când o să scape... Buongiorno tristezza, amica della mia malinconia, La strada la sai, facciamoci ancor oggi compania... Oare abia în seara spectacolului avea să scape? Buongiorno tristezza Torniamo dove un giorno t'incontrai E dissi di lei: "Mi vuole ancora bene" E mi sbagliai!... Sau nici măcar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nici nu și-o mai amintea. Geta îl îndemnase să i-o fredoneze. Ce bine că refuzase. Îl pusese apoi să-i spună măcar cuvintele, sau, mă rog, câteva din ele, și pe acestea Paul și le amintea: Buongiorno tristezza, amica della mia malinconia... Era doar începutul. Își continuă drumul pe strada Lipscani, aproape pustie, care avea să-l scoată în Piața Sfântul Gheorghe, pe care avea s-o străbată în tăcere, afundându-se apoi în labirintul străduțelor vechi de dincolo de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
afle locul de amplasare a inamicului și ce forțe are. Adică efective, armament și dispunerea lui. Cu alte cuvinte, voi tebuie să pipăiți terenul înaintea angajării trupelor noastre în luptă. De inteligența și pregătirea voastră atârnă victoria sau înfrângerea trupelor amice. Îmi place să cred - fapt constatat de altfel - că unii dintre voi au cercetășia în sânge... Asta însă o va confirma câmpul de luptă. Sper că ați învățat destule lucruri ca să fiți în stare să vă descurcați în situații dificile
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
zâmbește încurajator cu toate razele ițite deasupra dealurilor din zare. Îi adresez un “bun venit” ca oricărui prieten. Răspunsul lui nu s-a lăsat așteptat. Lumina a devenit mai intensă, iar atmosfera a început să se încălzească. “Ia-o dămol, amice, că calea - iertată să-mi fie cacofonia - îi lungă cât o zi de post” - m-a luat în primire gândul de veghe. “Aveam de toate, doar tu îmi lipseai, nechematule” - i-am răspuns eu în răspăr. “Să știi, prietene, că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
oprește decât în pragul chiliilor, unde voi avea și eu adăpost pentru o vreme... Ajuns aici, inima a început să bată mai tare, cu gând parcă să iasă din locul ei. Am încercat s-o potolesc, dar cu slabe rezultate. “Amice, pune-i frâu inimii, că altfel te vei împiedeca tocmai când să urci scările spre chilia ta. Pune la încercare răbdarea și ai să vezi că o să ieși din potopul sentimetelor” - m-a luat în primire gândul de veghe. Și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ușa în urma ei... Pentru o clipă, totul în jurul meu a devenit un gol imens... A fost nevoie să-mi adun gândurile și să le pun la treabă înainte de a-și face apariția... “Da’ ce, credeai că ai scăpat de mine, amice?” - m-a întrebat musafirul nepoftit - gândul de veghe. “Prezența ta în acest moment e ca și cum unui prieten care și-a rupt un picior i-ai oferi - spre sprijin - o cârjă de cauciuc”. “Da’ știi că ai haz, prietene?” “N-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mâncat fără poftă. “Dacă o vei ține tot așa, ai să ajungi să vorbești singur, vecine” - m-a întâmpinat gândul de veghe. “Nu știu cum se face, dar te bagi în sufletul meu ca musca în...” “Eu vreau doar să te ajut, amice, n-o fac pe <musca la arat>”. “Dacă-i adevărat ce spui, atunci caută momente mai potrivite”. “Am să țin cont de sfatul tău”. “Sper să nu te conduci după zicala: <deșteptul promite și prostul trage nădejde>” “Ți-aș sugera
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu sila la călugărie, sub numele de Pahomie”. “Vorbești de Alexandru Lăpușneanu voievod, care, atunci a spus vorbele: <De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu>”. “Cred că e deajuns o măciucă la un car de oale, amice”. Mi-am dat seama că gândul de veghe are dreptate, așa că am tăcut. Peste noapte, m-au chinuit tot felul de vise, dar în zori nu mi-am mai amintit nici unul. Până să ajung la culcușul meu de pe malul iazului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nu am simțit că mi-i foame măcar” - m-am mirat eu. “Asta înseamnă că mai ai tăria să te concentrezi și asta nu se ia din drum. Bravo, prietene!” - m-a firitisit gândul de veghe. “Îți mulțumesc pentru încurajare, amice”. Am pornit grăbit spre chilie, mânat mai puțin de foame cât de întrebările care îmi brăzdau creierul: “Oare bătrânul n-o fi oblicit că Zâna a fost aseară la mine? Cine îmi va fi adus mâncarea astăzi? Voi găsi vreun
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a mai întârziat măcar un minut?” “Prietene, mulțumește-te cu puțin. Trebuie să te gândești că bătrânul e stăpân deplin asupra Zânei. Orice greșeală a ei ar aduce cine știe ce ponoase pentru biata fată” - m-a făcut atent gândul de veghe. “Amice, eu cred că dragostea îi surdă și oarbă, fiindcă degeaba încerc eu să pun lacăt pe inimă și pe gânduri, că ele tot o iau razna”. “Eu te-aș sfătui să faci câțiva pași spre locul tău de recreere și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ai umbla toată ziua cu Zâna și vestea ar ajunge la urechile starețului sau la ale altora mai sus puși”... “Îți sunt dator cu o mulțămită, fiindcă ai întărit bănuiala mea”. “Dar n-aș vrea să fiu în pielea ta, amice”. ― Da’ ce s-a întâmplat de ai rămas așa pierdut în gânduri? - m-am trezit întrebat. ― Mi-a plăcut motivul pentru care sfinția ta a ieșit să se plimbe sub clar de lună și... mă gândeam și eu dacă aș
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]