976 matches
-
și nu mai pot strînge. Vîntul mă sperie și zgomotele lui sînt clopotele singurățății finale. Adorm mereu și mă trezesc după o clipă și mai înspăimăntat: „-E moartea Uite-o! Acum!“. Somnul se întrerupe lucid de inutilitatea visului dar trezirea amorțește în visare. Și adorm și tresar și tot așa.... Și dacă întunericul mă învelește cu veninul liniștii, la vederea luminii apar cadaveric. Ochii mei se dilată și obiectele se transformă, devin îngrijorate, vibrînd și ele parcă îmbibate de moarte. Vreau
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
zăpadă sau de promoroacă pe fața mea, și mă făcu să-mi mijesc ochii. Am încercat să-mi ridic mîna la frunte și în vreme ce făceam asta mi-am dat seama că frigul pătrunsese deja în extremitățile mele, care începuseră să amorțească. Trebui să-mi dau ceva osteneală ca să-mi schimb poziția. Ușile erau albe ca și restul clădirii, dar pe partea lor din față, cam la jumătate din înălțime, era pictată o linie de un albastru întunecat. Din cele șase uși
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
face porcul. - Să îndrăznească primarele să-mi dea amendă, că scot șorice din el, sări Porcaru de unde se afla. - Și ce să-i facem ca să nu sufere? Întrebă Guiță dintr-un colț al barului. - Să-l anesteziem, adică să-l amorțim, cu un medicament pe care să-l cumpărăm cu banii noștri, preciză Ascroafei. - Cum? Sări ca ars Mistrețu. Alți bani pe porcul meu?... - Da, bă, ce te miri și tu! Așa e! Să nu simtă durerea când îi tai beregata
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
situat la o mansarda din Clerkenwell, stârniți de două ceasuri deșteptătoare și un telefon de trezire primit de la British Telecom, se îmbrăcaseră în viteză, puseseră mâna pe bagajele făcute de cu seară și ieșiseră cu pași împleticiți și căscând, inca amorțiți de somnul prea scurt, în zorii din estul Londrei. Acum însă, gândindu-se la vacanță ce-i aștepta, erau tot mai binedispuși. Erau un cuplu frumos - Fanny cea blondă și subțirica lângă Creighton cel zvelt, cu nas acvilin și păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
chelie. La urma urmelor până și doamna doctor era nefericită, și aia era nevastă de doctor, cu casă cum trebuie și avere. Asta e, nici un bărbat nu-ți poate aduce fericirea. - Na algocalminul, și uite și flori! - Aha! Ți-au amorțit oasele acolo după tejghea! Ți s-a făcut dor de căldurică și ciorbiță, recunoaște! - Ți-am adus algocalmin, parcă te durea măseaua. Nu te mai doare? - Ba mă doare rău. - Păi atunci ține gura-nchisă. Doamna Popa îl aștepta. Pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ușile ca să se deschidă mai repede și să te înghită gura amară de dincolo. Alex dorea să se gândească mai departe, însă nu-i mai veni nimic în minte; frigul îi încetinise impulsurile nervoase, îi făcuse nasul roșu și îi amorțise ușor degetele. Se uita cu coada ochiului la Moni. În locul acela era un gol decupat după silueta ei și așezat picior peste picior pe scaun. Alex se holbă mai întâi la gol, apoi la ceilalți. Toți țineau în mână câte
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și mine, în geamurile ca niște oglinzi în umbră. Acum mă țin departe de mașini și autobuze, ca să nu mi se întâmple ceva și să-i fac pe Mircea și Andreea să sufere. Banca se făcea din ce în ce mai tare și îmi amorțiseră rău ambele picioare. Începuse să mi se facă frică că mă uitaseră acolo. Trecătorii nu mă băgau în seamă, însă de la un timp am început să recunosc unele chipuri și asta mă înspăimânta și mai tare. Mi-am dat seama
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ce venea pe sub ușă. Inspiră adânc. Orele treceau unele după altele, egale și indiferente, asemeni pașilor ei pe care el încă încerca să-i audă. Își strânse picioarele în jurul prăjiturii de parcă ar fi dorit să o ocrotească, brațul stâng îi amorțise, dar rămase nemișcat. Acum respira odată cu vânticelul de sub ușă, și apoi din ce în ce mai încet. Nu știu ce s-a întâmplat, nu pot să deschid. Cred că s-a înțepenit ușa. — E încuiată? Nu, nu cred. — Să mai chem pe cineva? — Nu e nevoie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dimensiunea unui cangur, acum nu Întrece cu mult Înălțimea unei pisici șezând În fund. Dar Ippolit, cel puțin pentru moment, părea să ignore astfel de amănunte. Privind În jos, el Încerca să aducă animalul cât mai aproape de bocancii săi. Deși amorțit de mahmureală și de dorința de-a brava cu orice preț, instinctul de autoconservare nu dispăruse complet. În nebunia lui de-a Împinge lucrurile dincolo de limita absurdului, Subotin era totuși destul de prudent, urmărind cu atenție fiecare mișcare a „gheișei“...„Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un tablou expus la o expoziție internațională. Criticii spuneau că în tablou era înfățișat un mort cu penisul în erecție. Criticii spuneau că tabloul nu era reprezentativ. Tabloul îi reprezintă pe acei oameni, cărora le funcționează numai sexul, restul fiind amorțit, în special rațiunea. Și pe stradă, în vorbirea curentă, unii băieți, bărbați, repetă obsedant o expresie vulgară de jargon: p mea! Ei au numai p , care-i obsedează și-i dirijează la pușcărie, pentru viol sau proxenetism. Pavel Coruț (3
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
constată că la om, cofeina crește colesterolul și tensiunea arterială. Vreo zece zile consecutive, am mâncat circa 30 grame de ciocolată zilnic. Ciocolata a intrat în sânge și mi s-a depus în vene și în mușchi, încât mi-a amorțit o mână. Mă dureau venele și nu mai puteam să mișc mâna. Am oprit imediat consumul de ciocolată. Mi-am pus comprese cu frunze de varză proaspete, strivite, pe mână (am înfășurat mâna), timp de trei zile consecutive. Mi-am
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
de o saltea...” Simțindu-se, pesemne, ofensată, femeia care zăcea dezbrăcată Între ei, oprindu-se din chițcăit, spuse: „Ce bădărani!”. Afară, Oliver scoase un cârâit prelung. Înfipte adânc În solul umed, rădăcinile ce i se ițeau din tălpi Începură să amorțească. Oare nu era cazul ca masterandul să se miște de la locul lui? Absența sa Îndelungată ar putea stârni Îngrijorare În stabiliment. Negăsindu-l În salon, profesorul Perjovski, Îngrijorat ca Oliver să nu pățească ceva rău, ar putea anunța poliția comunitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
atât doream eu să mă asculte cinci minute, plătisem totuși și chiar mult. Am cumpărat rețeta și am încercat să iau acele medicamente cu ideea că poate poate no să mai am dureri, dar nu a fost bine deloc. Îmi amorțea și limba și gâtul, de nu puteam să mai înghit, eram amețită și durerile tot le aveam, colonul meu reclama îngrozitor când luam acele medicamente, colonul a fost străjerul și protectorul meu fidel și nu accepta acele medicamente și nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care‑i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pământului care‑i umplea nările amorțite de atâta somn și lâncezeală, mirosul reavăn al pământului și al ierbii, binecuvântata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvântata licoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se încredințează spre evoluție, prin creație, muncă, muzică. Pildele lui Christos ar trebui explicate logic acum, la început de mileniu III, în puține dar esențiale cuvinte, astfel ca slujba din fiecare biserică să devină vie, să învie absolut toate spiritele amorțite spre un nou avânt, spre alt pisc, să facă pe fiecare să freamăte timp de o oră, iar nu să te adoarmă, mai ales la predică. Eu înțeleg că predica ar trebui să explice logic ce a vrut să spună
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
În felul acesta, Încercînd a imita acele glasuri de la Radio Nacional ce recitau viniete de factură patriotică Îndată după ora de Angelus cu o grandilocvență exemplară, m-am lansat În a vizita textul romanului, Încă o dată. Glasul meu, un pic amorțit la Început, s-a relaxat Încetul cu Încetul și, În curînd, am uitat că recitam, spre a mă cufunda iarăși În narațiune, descoperind În proză cadențe și construcții ce curgeau ca niște motive muzicale, cimilituri de timbru și de pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
concertul lui Zinzin, unii voiau să se vindece de câte o boală incurabilă, alții de câte o dragoste neîmplinită, dar majoritatea veneau la concert ca să uite de foame, sunetele zburau din vioara lui Zinzin și îi făcea mai ușori, le amorțea durerile, majoritatea dintre cei mai flămânzi aveau viziuni, erau părtași la Cina cea de Taină, unde urmau să-l trădeze pe Iisus pentru o bucată de pâine și un strop de vin, viziunea nu era una prea plăcută, dar ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
moment, pustiul și singurătatea îngrozitoare din inimă. Înghesuindu-și murdara răceală în corpolența caldă a necunoscutului de lângă ea, Mesalina adormi buștean, până hăt-târziu, în dimineața de iarnă, când, trezindu-se și tremurând, începu a-și descolăci trupul ei de salamandră amorțită de frig. Deschise ochi suri, între pietre tombale, acoperite de zăpadă, scuturându-și bodogănind stratul alb care îi acoperise de o palmă pe amândoi. Privi fără să înțeleagă ceva spre insul de alături, care, sub plapuma de zăpadă, dormea, strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la capătul interminabil al acelei prăbușiri din vârf înalt de minaret, nu-l aștepta moartea, ci o primă zi cu soare dogoritor. Într-o ultimă fulgerare de luciditate, își zise că, iarăși, veniseră să-i țină de urât acele fantasme amorțite de sub răceala faldurilor de marmură din jur. Însă nu era așa, ci apăruse un cap cu pălărie de Hazan de la sinagogă (cantor), imagine pe care o mai văzuse în Dorneștii dalbei sale copilării. Capul cu pălărie i se arătă, șovăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fost o prostie atunci, la momentul potrivit, dar, nu știu, mi se pare că n-a fost o prostie, pentru că nu le regret. Doare la-nceput, când te-apuci. După aceea, locul respectiv, cu cât mergi mai mult, cu atât amorțește și nu mai ai nici o problemă. Deci, merge foarte frumos. Te doare după aceea, când te bați a doua oară, pentru că el se umflă și a doua oară doare foarte rău. Și am așteptat să treacă, ca să pot să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu cred că nu te-ai documentat... N-ai scris acolo, negru pe alb, că e autobiografică? Ai spus c-ai stat zile întregi s-o pândești? Că-ți găsiseși un loc pe o bancă, unde așteptai să apară, chiar dacă amorțeai stând pe lemn, că-i simțeai parfumul discret în aer? Ai povestit că ți-ai făcut de cap c-o rusoaică în Franța? Și mie-mi telefonai că ți-e dor, că abia aștepți să mă vezi, că nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Înghit. E un miros de stătut în birouașul în care abia am loc să mă mișc. Cărți pe sus, pe jos, pe pervaz, îngrămădite. Ziare. Grămezi de ziare. Pătura pe care-am întins-o pe podea, să mă lungesc când amorțesc de tot, un prosop pe care mi-l trag pe ochi. Dosare în care nu m-am mai uitat de ani de zile. Tăieturi, sublinieri, poze cu legende. Hârtie și biți. Cerneluri. Sunt 2.237. Sunt 5.583. Sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dintotdeauna. Îmi imaginam cum ne-am fi grăbit spre primul restaurant cu specialități tradiționale exotice, vietnameze, marocane, pakistaneze, ivoriene, nu contează, savurând băuturile din acele țări până nu ne mai puteam ține pe picioare, Îmbibându-ne până În măduva oaselor și amorțindu-ne nervii, alergând spre casa ei unde ne-am fi aruncat În pat fără a mai face măcar un duș, fără a mai stinge luminile din tavan, plimbându-mi limba pe Întreg corpul ei, agitând pastilele rozalii ca și cum atunci mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
I-am cerut nota chenerului care venise să se intereseze dacă mai dorim să comandăm altceva. — Ia zi, nu vrei să mergem direct la hotel? Ce se Întâmplase oare cu mecanismul dorinței sexuale? Nu simțeam nimic. Îmi simțeam doar corpul amorțit din cauza efectelor combinate ale vinului unguresc, ale șnapsului, ale whisky-ului, și mă scăldam Într-un fel de toropeală care părea, totuși, să-mi alunge dezamăgirea de a nu simți vreo excitație sexuală. Era ca și cum un vid Își făcea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
credeți-mă, pentru că și bărbatul acesta este un vânător. Auzind aluzia la el, Noriko Își Îndreptă privirile asupra vagabondului. Componentele pastilei de ecstasy Începeau să-i pătrundă În vasele sangvine, trecând prin peretele subțire al stomacului. Noriko simțea cum Îi amorțesc vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare și, Încet-Încet, Își pierdea controlul asupra propriului trup. La Început, produsul provoca Întotdeauna un scurt moment de panică celor ce-l consumau. Strania impresie că li se lipește creierul de craniu era urmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]