1,343 matches
-
asta e. Va trebui să te amesteci printre celelalte familii și ceilalți colegi. Uite. Albă ca Zăpada. Îmi trântește În brațe o rochie absolut Înfiorătoare de nailon, cu mâneci bufante. — Dar nu vreau să fiu Albă ca Zăpada... Încep, dar amuțesc brusc În clipa În care o văd pe Moira de la contabilitate cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să fiu Albă ca Zăpada. Mai am un pic și-mi vine să plâng. Superba mea rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ce nu știi ? Se trage ușor Într-o parte și mă privește. — Șmecherii ! zic defensivă. Probabil că tu ai făcut sex cu miliarde de topmodele și de gimnaste, care știu tot soiul de... În clipa În care Îi zăresc expresia, amuțesc. Nu contează, zic iute. Nu contează. Uită ce-am zis. — Hai, că acuma m-ai făcut curios, spune Jack. La ce fel de șmecherii anume te referi ? De ce-o fi trebuit să-mi deschid gura asta tembelă ? De ce ? — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
meu ! — Da, dar... spune Artemis cu sarcasm. Cred că e o mică mare diferență Între noi. Tu abia dac-ai schimbat două vorbe cu Jack Harper. — Ba am schimbat ! spun Înainte de a mă putea opri. Am vorbit cu el ! Am... Amuțesc, și obrajii mi se colorează vizibil. Am fost... chiar la o Întâlnire la care el... — Și l-ai servit cu o ceașcă de ceai ? Artemis Îi Întâlnește privirea lui Nick, cu o ușoară grimasă. Mă uit la ea furioasă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ar fi căzut În cu totul alte poziții. Nimic nu mai e ca Înainte. — Emma, noi suntem de părere, spune tata, după care se oprește. Noi suntem de părere... că poate n-am fost... că poate n-am observat Întotdeauna... Amuțește și Începe să se frece cu putere la nas. — Cappuccino, spune chelnerul, punându-mi o ceașcă În față. Ca-fea filtru, cappuccino... prăjiturele cu cafea... prăjiturele cu lămâie... cu ciocolată... — Mulțumim ! Îl Întrerupe mama. Vă mulțumim foarte mult. Cred că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai multe. Expiră frustrată. N-ai avut un dictafon la tine sau așa ceva, nu ? — Evident că n-am avut ! spun pufnind În râs. Era o Întâlnire ! Ce, tu te duci cu dictafonul la... În clipa În care Îi zăresc expresia, amuțesc. Nu te cred. — Nu Întotdeauna, zice ea, ridicând din umeri defensiv. Doar dacă cred că mi-ar putea fi de vreun... Oricum. N-are nici o importanță. Ideea e că ai suficiente informații, Emma. Deci, ai putere. Află despre ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zică nimic. — Știi, Emma Corrigan, spune Într-un final. Ești una dintre cele mai... una dintre cele mai incredibile persoane pe care le-am cunoscut În viața mea. — Asta Înseamnă că răspunsul tău e da ? nu mă las. Întreaga asistență amuțește. Toată lumea Îi așteaptă răspunsul. — Of, pentru numele lui Dumnezeu, spune, dându-și ochii peste cap. Bine ! Te promovez. Mai vrei ceva ? — Nu, mă trezesc spunând, cu inima bubuindu-mi din ce În ce mai tare. Dar vreau să-ți spun ceva, Paul. Eu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bărbații să te calce În felul ăsta În picioare și să-i lași să scape. Trebuie să plătească ! Mami zice mereu... Se aude un scârșnet brusc de roți. Ups ! Stai, c-am intrat În ceva. Te sun eu Înapoi. Telefonul amuțește. Sunt Încremenită de groază. Îi formez numărul frenetic, dar intră direct pe mesagerie. — Jemima, zic imediat după bip. Jemima, trebuie neapărat să oprești chestia asta ! Trebuie să... mă opresc abrupt, În clipa În care Jack apare În fața mea, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-i rup picioarele. În boxe Începe să se audă un răpăit insistent de tobe și tresar Înspăimântată. Sunt atât de departe cu mintea, că mai să uit unde mă aflu. În sală e acum perfect Întuneric și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe se amplifică, dar pe scenă nu se Întâmplă absolut nimic; e același Întuneric ca de smoală. Răpăitul se aude tot mai tare și Încep să mă stresez. E un pic cam sinistru. Ce naiba fac, n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
omul normal care știe exact ce are de făcut, spre locul lui, și-a ridicat frumos scaunul și, șezând, a început să sufle sonor în paharul de sticlă gol, din care tocmai terminase băutura. Credeam că, odată cu căderea serii, satul amuțește. Aseară, la nouă ceasuri trecute, țigara care trebuia să fie ultima pe ziua de azi aproape mă ardea la degete, când aud dinspre partea cu pepenăria și satul lătrături răzlețe, pe urmă scrâșnet de roți de bicicletă pe pietriș. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
peron, cu un aer care nu prevestea nimic bun. Pentru tren a trebuit tot Ilie să-mi dea banii. Dădusem un ultim tur pe la crâșma lui Ali, numai ca să mă-ntristez. Tanger, care părea să aibă multe să-mi spună, amuțise ostentativ la intrarea Francezului, anunțată de clinchetul clopoțelului de deasupra ușii, care-l anunța pe fiecare nou-venit. Toți clienții obișnuiți parcă amuțiseră cu nasul în scrumierele pline de mucuri de țigări stinse cu bere. Francezul s-a postat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tur pe la crâșma lui Ali, numai ca să mă-ntristez. Tanger, care părea să aibă multe să-mi spună, amuțise ostentativ la intrarea Francezului, anunțată de clinchetul clopoțelului de deasupra ușii, care-l anunța pe fiecare nou-venit. Toți clienții obișnuiți parcă amuțiseră cu nasul în scrumierele pline de mucuri de țigări stinse cu bere. Francezul s-a postat la o masă privilegiată, în lumină, țeapăn ca o figură acoperită de o mască care s-ar fi spart la o mișcare mai slobodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
O, nu mai pot rezista. Îmi cer scuze, spun, întorcându‑mă. N‑am vrut să trag cu urechea la conversația voastră... dar vreau să aflu un singur lucru. Ce e aceea reducere la mostră? Tot raionul de ambalaje de cadouri amuțește. Toată lumea se uită la mine, inclusiv doamna cu stiloul de argint. — Nu știi ce e aia reducere la mostră? zice până la urmă o fată cu geacă de piele, de parcă aș fi spus că nu știu alfabetul. — Păi... nu, zic, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
avut timp să vii la nunta lui Tom; vacanța noastră s‑a transformat într‑o megaședință; n‑ai avut timp să vii să‑mi cunoști părinții... Da, așa e, n‑am prea mult timp liber! începe Luke să țipe brusc, amuțindu‑mă. Da, așa e, n‑am timp de taca‑taca toată ziua, cu tine și cu Suze. Clatină din cap, supărat. Tu îți dai seama cât de mult muncesc eu? Ai cea mai mică idee cât de importantă e afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Tang Nah. Și totuși, poetul era viu în spirit. Atunci s-a născut ideea marelui poem Scrieri pe zidul roșu. A fost conceput din disperare. A izbucnit din mijlocul gândurilor de sinucidere. Fata se uită în sus la Tang Nah, amuțită de uimire, în timp ce el îi explică maturitatea. E ca strălucirea soarelui, dar nu la fel de luminoasă și dureroasă pentru ochi. E un sunet plăcut și vibrant, dar nu dulceag. E un fel de lejeritate. Nu pretinde atenție. Nu mai există nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
până la toamnă filmele vor fi gata de difuzare. Cum îndrăzniți să-l dezamăgiți pe Mao? Adun grămadă în cantina Operei din Beijing grupurile divizate și le vorbesc pe tonul meu cel mai dur. Bucătarii de prin bucătăria de alături au amuțit. E două și jumătate și nimeni nu are voie să mănânce. Mâncarea se răcește. Trebuie să faceți să meargă treaba, le zic. Am nevoie de ajutor, îmi spune Mao. Mă aduce cu avionul de la Beijing la Fujian, în sudul țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a fi o femeie care știe să se joace cu ouăle fără să le facă omletă - hm, hm! - decât atunci când vrea ea. Cam așa văd eu lucrurile. Vă rog să mă scuzați, monsieur le comte, pentru cuvintele mele proaste. Contele amuți. Nu pricepuse nimic, dar nici să-i spună asta slugii nu se făcea. Julien îl punea, ca de obicei, în dificultate. Nu-i mai rămânea decât o singură soluție: să rumege fraza valetului, până când va reuși să-i prindă sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îi plăcea la nebunie ideea că era măritată cu un bărbat atât de puternic și de plin de succes. —Iată-mă! Julia a intrat în bucătărie cu zâmbetul de „bine-ai venit acasă“ lipit pe buze. — Cum a... Femeia a amuțit de cum a dat cu ochii de soțul ei. — Poftim? a întrebat el lejer iritat. —Ai... ăăă... te-ai tuns. — Da, i-a răspuns el înțepat, scoțându-și haina de la costum și așezând-o pe spătarul unuia dintre scaune. Ai nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
văzu o cheie într-o broască. O scoase; nu se întâmplă nimic. O băgă la loc, cu același rezultat. încercă s-o răsucească și monstrul mecanic prinse viață, tuși de trei ori, se zgâlțâi dintr-o parte într-alta și amuți. Ochii i se umplură de bucurie când înțelese că era pe drumul cel bun. Răsuci cheia cu o mână, în timp ce cu cealaltă învârtea volanul înnebunit, dar cu același rezultat: tuse, zgâlțâială și tăcere. încercă cu cheia și cu maneta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
al frumoaselor seri de taifas la lumina focului, ascultând o dată și încă o dată povestirile bătrânului Suilem; istorii pe care le ascultase copil fiind și pe care va continua să le asculte, fără să se plictisească, până când bătrânul sclav avea să amuțească pentru totdeauna. în amurgul celei de-a treia zile descoperi o tabără de jaime și sheribe lângă un puț. Erau tuaregi, făceau parte din „Poporul Lăncii“, oameni săraci, dar amabili și primitori, ce se învoiră să-i vândă cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care umblă cu bale la gură după fetișcane ca tine, și ea, râzând, că n-a ajuns chiar așa, ca Roșioara, să se uite la bătrâni pă interes... Amintindu-și și retrăind pas cu pas prima lor întâlnire, Rafael a amuțit. N-a mai scos o vorbă de mai bine de un ceas, dinainte să plece de sub duzii ăia de pe baltă, și uite-l cum i s-a răsucit uitătura. Are o uitătură frântă, ruptă-n două, de nebun, de animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un an de când n-a mai mâncat mici, așa că n-ar fi mare lucru să i se facă rău... Oricum, băiat bun prietenul ăsta al lui de două zile. Grijuliu, deh, își dă cu părerea că poate d-aia a amuțit Rafael mai devreme. Foamea îți ia și graiul la o adică. Păi, nu te joci. Poate să-ți ia și mâinile, și picioarele, și capu’ și să te-mpingă ușurel-ușurel, pe nesimțite, pe lumea cealaltă... Așa e, prietene, am stabilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și slabă de minte și, totodată, simțind nevoia să se dezvinovățească: doar că se știau din vedere, se întâlneau din an în Paști, la colțul blocului, ca să schimbe trei bârfe... Pare căzut pe gânduri Rafael, dacă nu cumva o fi amuțit iarăși pentru un ceas sau mai mult. Ba uite-l dezmeticindu-se după două minute și că toți avem o cruce, prietene, pe care n-ar trebui s-o târâm, cum spui. Adică să nu fie crucea aia ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lui chiar îi lipsește. Lui Mărgărit îi e limpede, altminteri, că omul ăsta habar n-are pe ce pământ calcă. Oricum, vorbește ca și singur. Nu-i pasă dacă e înțeles sau barem ascultat. După ce mai devreme l-a văzut amuțind aproape un ceas, uite-l acum că nu se mai poate opri. Mărgărit se uită la el ca prostit, cu buzele țuguiate, încremenit parcă în pornirea de a-l întrerupe ca să-l contrazică. — Piedica și greutatea, crucea, se află în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trimite-le Înăuntru. Se duse În sală, de unde se Întoarse cu o claie de salteluțe pe care să se Întindă elevele ei. Văzând-o așa de Încărcată, am sărit să-i țin deschisă ușa creșei. În timp ce aceasta se Închidea, vocile amuțiră. O auzeam pe Rachel spunând ceva, dar nu distingeam clar cuvintele. Adunându-mi rucsacul și haina de pe jos, i-am spus lui Lou: — Mulțam’ pentru ceai. Aș face bine s-o iau și eu către subsol și să-mi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
monstruoase, cu boruri late. Ei bine, el o numește pe ea caracatiță. Înțelegi? Caracatiță, aceea cu tentacule și așa mai departe. Ce-o vrea să spună, el singur știe.” „Și ea, tată? Ea cum îl numește pe el?” Tata a amuțit pentru o secundă. „Impotent.” „Îîîî?” „Vorba asta ți-o explic eu ție, când ai să fii bărbat.” Tata uită că nu voi mai avea nevoie de explicațiile lui când am să fiu bărbat. Alaltăieri seară, mama și-a luat rămas-bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]