5,016 matches
-
în posesie improbabilă... așchie silex fraga clitoris pleoapa a treia din colțul ochiului pineal vibrație melodie vînt iarbă sfîșiere delir în ventuzele serii Vega uscîndu-si pletele după sura și luna ca un dop de lacrimi în gît iar pe spinarea amurgului general tatuat sub piele acest inventar de potop... Fumigații De presupus că zărim toată măreață complexitate cu capul vîrît sub cearșaf, la fumigații bune să alunge și gripa și spaimă. Valuri de ofrande fetide în acest orizont seminal, în timp ce lumina
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
în trecutul imprevizibil mai confortabil decît în prezentul mereu amînat iar Sibila Carpaților era curva... În Périgord Cîinele alergînd în colțul ochiului meu trage după el linia orizontului spre colina ce zace greoaie pe feșele ei ierboase. Infinit supurînd în amurg - sexualitate amăruie a toamnei... Groapă proaspăt săpata la zidul cimitirului își împrăștie în văzduh feromonii. Vîntul fecundează pietrele, lichenii întins pe lespezi sexul morții. Țîșnește incendiul cerului printre chiparoși. Gol mineral... Bem pămînt cu glandele lacrimale. Un țăran își mîna
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
-mi fierbe ciutura, paharul, ibricul... Bine, dar nu-s om? Și oricît m-aș amăgi (însă nu încerc; nu "detașarea", zburdatul peste dealuri și cîmpii, abandonul în fistichiu și tralilulila, amestecarea mîlurilor personale, așa, de dragul cuvintelor...), oricît aș privi nourii, amurgurile fastuoase, curțile pitorești ale periferiilor etc. etc... pînă la urmă ajung iarăși cu gîtul, cu creierii, cu sufletul... e și normal... simt tăișul necruțător al clipei. Ora se lărgește incredibil, e grea de știri, de contradicții, de panici și elucidări
Editura Timpul asurzitor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16664_a_17989]
-
seama că sînt cam zevzec Că nu înțeleg Ce mi se întîmplă Mă dor tîmplele Învelite într-un coșmar Scîncit Vin bărbați să mă înșface Ca pe un fugar Nu e cer deasupra Nu e nici o scăpare dedesubt Doar un amurg bălțat Neînceput Și mîinile mele care se apără De marea supușenie Supușenia Intrării în altă măsură Acolo Unii o duc foarte bine Dar mie precis N-o să-mi placă schimbarea asta De sens Cum nu-mi plac de obicei Noutățile
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/2387_a_3712]
-
se muncea, Scopt, să-și miște aripa, În rășina aerului. S-a-nchis ușa raiului. Pe pămînt rămîne-vom, Fără șarpe, fără pom, Eu trîndav, tu-n carnea macră Plină de-o mlaștină sacră, Ci doar cu-al soarelui fruct De-amurg în reci raze rupt...
Elegie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16823_a_18148]
-
Florin Costinescu Mareea amurgului Nimic nu mai este la fel, numai gongul, același, cu sunetul lui prelung , ca un strigăt de om rătăcit într-o peșteră părăsită de ultimul dinozaur... Pe scenă alți actori jucând în piese nescrise, se-nclină plini de respect în fața
Poeme by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/2471_a_3796]
-
-nclină plini de respect în fața publicului absent aplaudând în picioare... Nu poți privi nici înapoi, nici înainte- captiv, șansa ta e înotul prin sinele-ți încă liber, grăbește-te, drumurile se bifurcă la nesfârșit, malurile se depărtează împinse de mareea amurgului... Printre lumini... Ții minte văile cu jderi prin care rătăceam mai ieri? Cărări înguste, grote, salturi, fugi... Și gleznele-ți ostatice-ntre rugi... Printre lumini, lumină tu fiind, brațe de rai simțeai cum te cuprind, O clipă ai fi vrut
Poeme by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/2471_a_3796]
-
mai conta direcția, nu mai conta nimic nici măcar prăpastia dintre sistolă și diastolă cea care dădea fiori răsăritului fiecărei zile. Zorilor împurpurați de un sânge tot mai gros tot mai îngălat de noroaiele veacului li se adăugau răsuflarea sacadată a amurgului orele ambigue ale pertractărilor. Și puntea fisurată a nopții. Scurtul popas între două bătăi ale inimii. 4 Zile ce te fac să visezi. O tristețe mândră aproape trufașă schimba ritmurile, punea accente hazardate și acoperea ochii bandajați ai prudenței. Curajul
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
altarele verii doar târziu în miezul câmpiei un copil aruncă vrejii întunericului spre pântecul soarelui o cometă țâșnește să-l doboare numai el e supusul luminii are puterea de a descifra sensul clorofilei din pleoapa petalei și iar reîntoarcerea în amurgul litaniei în care doar zeii împing ziua către lumină nemuritori precum gladiatorii frunzei ramasă frunză damnată numai frunză să fie. Vulturii Ei vin ca o lovitură de armă a propriilor aripi urmăresc umbra zborului ceara aerului din penele ucise de
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
încruntat, atât de încruntat sărmanul, de parcă nu ar fi avut mormânt! Aceste ținuturi și râsul demonic al potcovarilor printre scânteile din potcovării, și vântul de toamnă cu un bandaj negru peste ochiul drept, și albul preistoric al cailor albi, în amurg. Nenumărate găuri - de șopârle, de șerpi și de șoareci - îndreptate la fel ca niște țevi de puști către mine, acoperișuri cu țiglele fierte în sânge de cerb și părul lung, până la genunchi, al caselor părăsite. Se minunează, ca-n paradis
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
miresme, Uitîndu-ți și greșelile și anii; Singurătatea-n care tot mai lesne Viața ți-o duci să-ți pară, grea și clară, Un dar neprețuit, o rugăciune Ce-ncet o-ngîni, mereu o vei lin spune Din zori de zi pînă-n amurg de seară, Cînd o s-adormi cu Dumnezeu alături Și cu iubita-ți caldă-ascunsă-n pături... Sîmbăta... Sîmbăta-n provincii e o fleașcă, Orele se plimbă-ntr-o caleașcă Lăbărțată, scîrțîind din osii, C-un surgiu ce dă-n mătasa mă-sii Iepele-nhămate
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
dar și prin invocarea explicită a vreunui clasic al literaturii: ,Yvonne Burgundia-i departe/ Miroase-a praf trezit prin ploaie/ Bătrânul Dosto-mi dă din carte/ Sfaturi ce sufletu-mi înmoaie/ Cu tine să n-o fac de oaie/ Yvonne Burgundia-i departe" (Amurgul evului mediu I, p. 5). În fine, există și situații în care, în joacă parcă, autorul face fulgurante trimiteri la titluri celebre din literatura lumii: ,Căci n-am nici chef, nici frișcă să mă fut/ În căutarea timpului pierdut..." (Cafeaua
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
prădători în soldăței de sticlă! Și cum să nu fi îndrăgit românașul nostru natura ce-l răsfăța cu renăscătoare primăveri, rodnice veri, luminoase toamne, nămețoase ierni de străbătut cu sania, cum să nu fi sorbit dulcele tors al orelor către amurg, la finele zilei de muncă, începută înaintea zorilor. Se știa doar apărat, iar trecerea câte unei secete ce-l silea pe țăran să macine ghindă, rămânea în istorie, la un loc cu puhoiul lăcustelor. Se petrecură, astfel, sute de generații
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
decît în Gogol seraficul să se negocieze ceea ce doar Sfîntul Duh în nerăbdare ca să se fixeze are putere ca să-ntemeieze. Poemul se citește pînă la capăt Clipele au trecut ca infinitivele lungi prin urechile veacului iar frazele se-nfiripau în amurguri sugrumate de spaimă. Citești un poem și de fapt el te citește pe tine lăsîndu-se citit asumat poemul se citește pînă la capăt pînă i se pierde urma oricărui înțelesă înțelesul țesîndu-se-n tine tu, cititor, înfrigurat și-nfiorat de-acolo se
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
rece al ecranelor tv. și îi ascultau nu în vălul cuvintelor din abur și păreri de pe apele radioului. Și mi-am dat seama acum, în această întâlnire din miezul unei zile din inimă de mărțișor, cu multă zloată, prelungită către amurg, că încă este viu, și pentru adolescenții aceștia atât de puțin înțeleși în zbaterile lor, mitul scriitorului ca o ființă din alte lumi, cu viața-i inaccesibilă, greu de abordat și de întrebat. A scriitorului adevărat, nu a acelui propulsat
Literatură, tinerețe, creație by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10673_a_11998]
-
veni mintea la cap!) 3. În condițiile recirculării, dacă a mai rămas ceva din mine, omul căzut din dumnezeire? Mda! Greu de răspuns, mai ales la ultima întrebare și mai ales când ,,oglinda retrovizoare a unui eu” (ca să amintim de AMURGUL ZEILOR... OLOGRAFI - Marian Barbu, Ed. SITECH, Craiova, 2011), versativ, mai tot timpul, îmi refuză imaginea. Greu de raspuns și câtă vreme omenirea ar numără vreo 6,5 miliarde, însă în ea, Oamenii mai rar. Pe alocuri, chiar neam! Adică, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
prizoniere. În vechea Lipsca Nu prea departe de bătrânul Dom în vechea și vestită Lipsca la Thomas Kirche, unde celebra orgă de secoli mai răsună încă, umbrele noastre îmbrățișate a mea și a ta printre uimitele tăceri, din alte neuitate amurguri, sfielnic vor vibră, enigme vechi s-or decanta interogând aducerile-aminte. Puțin mister Te invit în cântec vraja și descântec în nemărginire și în nemurire unde e posibil să țesem iluzii ce din viața pier pe Terrae nevoie și de imponderabili
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
spun că sunt pe lume înjunghieri mult mai închipuite decât temnița fericirii poetului însingurat monstru zămislit în pântecul cerului. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume întâmplări mult mai importante decât oul de prepelița nins în iulie, amurg șovăielnic licornul sângelui veghează... Aș fi vrut să-ți spun... Numai iubirea poate făgădui... Gând de seară Ultima lectica verde, O felie de pâine uscată, Prima pagină a unui ziar Pe care zace cadavrul Visului înjunghiat... Cititorule, Cu ochi asfințit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
totul special la mântuirea prin exercițiul lecturii:,,Vino, cititorule, vino, si ia-mă de mână! Nu te înfricoșa! Vino la umbră copacului Lumii, liniștește-te și vino să ne așezăm în iarbă cea deasa de umbra, în pridvorul unui veșnic amurg, sub aerul dulce al verii eterne!”... Nu mai rămâne decât să ne eliberăm gândul de angoasa existențiala și să ne umplem sufletul cu bucuria lecturii. A douăsprezecea carte a poetului Theodor Rapăn nu este o surpriză. După ce, la începuturi, cunoscându
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
se preface n francmason! Ce vremuri magice trăiesc cu tine, la gură sobei - dor de primăvară, cafeaua da în foc și punch-ul plânge, zăpada râde pentru-ntâia oară! Stingheri de noi devălmășim hotarul și noaptea o-mpărțim ca să se știe: amurgul mie, seara numai ție, a treia straja ochilor din turn, pe la culcate ție, mie să-mi rămâie la cântători, la mânecate-n zori, nimicul revelat fără să știe, cât sunt poet și cât prevestitor... Sau domnișoara Puchiu cu Beba. Deși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de familie (nici o legătură cu Sofia Cozianu...). Dar uite că m-apuc să povestesc o biografie care numai de-asta n-are nevoie. Jerry C. e un arpegiu (nu vă gîndiți neapărat la Fuchs, deși ar fi o idee) din Amurgul zeilor (romanului). Și, vorba versurilor dintr-un ,minor" apreciat în anii cînd începe Florin Toma să scrie, ,de ce-ți sînt ochii verzi - / coloarea wagnerienelor motive", se asortează cu femeia lui, Minodora, cu căutătura ,ca două boabe de mazăre extrafină
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
mușcă din conturul lucrurilor, corpurile devin schematice și vidul absoarbe irepresibil ca turbionul unei găuri negre. Moartea l-a surprins pe Ion Dumitriu aici, în acest spațiu de tranziție, împărțit între două realități la fel de imperative: între Pămînt și Cer, între amurg și lumină, între cald și rece, între încremenire și levitație. Poate că această schimbare, intrevenită atît de tîrziu în arta sa, nu este cu totul străină de somațiile surde și insidioase ale morții. Privind spre zenit, Ion Dumitriu se desprindea
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
înălțată din țărână cu sânii de nori, cataractă de luceferi sau de pică. Alături o oglindă se apleacă, îți transformi precisul devenind o femeie rece, o stafie cu voalul primăverii în bulbul trudit, plutele îți cară mersul și razele spre amurg lucirea. La fel Aștept să vină ceva necunoscut aștept să se scurgă pe undeva timpul din retine timpul, cel care mă lovește lăsându-și amprentele pe chipul meu Totul e la fel glasul orelor grijulii cu itinerariul timpului se ascunde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și lumii satelor și târgurilor în romanul românesc al secolului XX peisajele rurale și urbane ocupă un loc secundar. O excepție o constituie impresiile despre Telenești, un târg pitoresc, ca de pe o stampă străină care, de departe și în lumina amurgului, oferea o priveliște fantastică, pitorească și exotică, dar sub soarele fierbinte al zilei de iunie care a urmat n-a mai arătat decât ca o groapă tristă și murdară. încât acest înfiorător târgușor cu uliți pe care le cutreierau porci
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
cu ele / ultimile firimituri ale pensiei". Aproape că-i confund statura cu cea a lui Umberto Saba, cel din Uccelli. Bătrânețea este admirabil numită și acceptată, ca o "noblețe a singurătății" (p. 451): "Împăcare este numele tău bătrânețe // în ceasul amurgului culeg legume / ud florile însetate de viață // cobor persienele aprind lumina / mă așez la masă fac socotelile zilei / marele câștig mi se repetă și acum: / singurătatea noblețele ei // și vine noaptea lungă visul / care amestecă sâni sidefii cu săculeți de
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]