1,113 matches
-
pagere prin satelit, sunt de părere că telefoanele mobile sunt complet depășite. Charlie se uită la Julie drăgăstos și murmură: —Farmecele irezistibile ale întâlnirilor romantice cu o dependentă de cumpărături! O privea pe Julie cu un amestec de venerație și amuzament. Puteai spune că era oarecum fermecat de personalitatea ei unică, deși, în trecut, avusese probleme cu fetele dependente de cumpărături. Apoi am făcut ceva puțin cam mișelesc. Am decis să-mi bag nasul în misterioasa lui viață de familie - numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
față vizitei mele. Deja ne asumaserăm rolurile de familie stabilite Încă din copilărie. El era spiritul născocitor și nestăpînit, eu eram neghiobul de frate mai mare care Încă nu pricepuse poanta. În ochii lui Frank fusesem Întotdeauna o sursă de amuzament tandru. Purta costum gri și cămașă albă descheiată la gît. Văzînd că-i observasem beregata dezgolită, Își acoperi bărbia cu mîna. Mi-au luat cravata - n-am voie s-o port decît În instanță. CÎnd te gîndești, aduce puțin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
binișor, iar la tine s-ar îmbulzi tot cuconetul local să se recupereze! Eduard zâmbise, spunând că n-ar fi o idee rea, și dăduse și el paharul de bere peste cap. în sinea lui, mai întâi respinsese ideea cu amuzament, dar apoi începuse să-i surâdă: și dacă ar face așa cum îi propune mama lui? Să lucreze toate verile cu ce rul deasupra, fără opreliști, cum ar fi făcut și ca geolog? Astfel, cu decizia înghețării anului de studiu în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
făcut un scandal monstru, l-a băgat și l-a scos pe unde-a putut. Cătă a negat totul, bineînțeles. Cât despre anunțurile din mica publicitate, reacția la ele, chiar dacă de mai mică amploare, a fost Încă un motiv de amuzament. Nu ne sunau mulți, dar buimaci. Aveam deci cititori. Însă mai Întâi, până să ne sune cineva, emoția era legată de apariția publicațiilor. Spunea Cătă că parcă nici după ce-i apăruse cartea și trimisese exemplare pentru cronici nu aștepta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ucidă alți oameni, reiau bucuroși activități de mult uitate. Râd, glumesc, își spală efectele, citesc sau scriu acasă. Câțiva încropesc din niște cârpe ceva ce închipuie o minge și pornesc cu chiote și strigăte vesele o partidă de oină, spre amuzamentul celor care se îmbulzesc bucuroși să privească. Și toate acestea printre ruine, mașini distruse, cratere de bombe și mirosul parșiv al morții care aluneca peste ei nebăgat în seamă. Priveliștea comună a războiului, care arată barbaria și sălbăticia omului față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
maximum pentru stabilirea unor întâlniri cu numeroase prietene de care îi era dor sau prieteni cu care urma să "dezbrace" și să "citescă" o sticlă de vin. Iar și iar, ore în șir...până când indispoziția mea s-a transformat în amuzament și am izbucnit, pur și simplu, în râs, încurajată de privirile compătimitor - complice și de zâmbetele abia reținute ale unui alt călător ce urcase în tren tot la Craiova și a cărui prezență de o discreție contrastantă, ieșită cumva din
Un incomod agreabil by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8709_a_10034]
-
în sesizare nu există comic al obiectului" (Op. cit., pp. 461-462). Umorul este, așadar, un mod de valorificare subiectivă a comicului. Dar nu singurul, pentru că tot cu statut de variante de valorificare graduală a comicului sunt văzute, de către Nicolae Hartman, și amuzamentul, gluma, ironia, sarcasmul etc. Am putea, de aceea, conveni - măcar ca ipoteză de lucru pentru înțelegerea fenomenului - că prin comic desemnăm invarianta, în timp ce umorul, satira, ironia, sarcasmul și toate celelalte reprezintă variantele. Am afirmat însă că variantele valorifică gradual invarianta
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
impune, așadar, să disociem între umor și satiră pe criteriul atitudinii binevoitoare, recuperatoare a obiectului comic, sau, dimpotrivă, necruțătoare. Consecința firească a disocierii de mai sus este gruparea celorlalte forme ale comicului în jurul celor două atitudini, astfel că gluma, zeflemeaua, amuzamentul, persiflarea, buful - formele, așa-zicând, blânde ale comicului - pot fi socotite auxilii ale umorului, iar ironia, sarcasmul, grotescul, sardonicul, ale satirei. în deplină corespondență simetrică se află, cu aceste variante, forme, procedee ale comicului, reacția la ele: râsul și calitatea
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
mine, dar în același timp cauza unor mari necazuri, pentru că eram considerat aici ca unul care nu mai exista și dintr-odată am îndrăznit să exist! Draga mea Simona, aș prefera să trăiesc ascuns, ascuns cu modestie în micile mele amuzamente, în micile mele aventuri și plăceri, dar cum vezi sunt obligat să trăiesc cu neplăcere un destin care nu mi se potrivește deloc!" Atmosfera coșmarescă a acestei perioade, care a mers accentuându-se spre 1975, apare evocată în două din
Milan Kundera arta romanului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8717_a_10042]
-
cu altă soție și ea cu alt bărbat, copii... Și tot se mai iubesc, dar..." Matilda se opri. Era veselă, îi sticlea privirea, parcă uitase că ajunsese cu povestirea ei într-un moment culminant. Avea pe chip acea expresie de amuzament extrem și retrospectiv pe care o avem totdeauna când relatăm ceva din mediul nostru cuiva care nu-l cunoaște și ne e greu să-l evocăm, fiindcă am făcut-o de-atîtea ori... Pesemne că se distraseră mult pe socoteala celor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce atârnau peste cabina de lemn ca niște tentacule moarte, opărite cu petrol. Nimeni, nici noi, nici șefii de catedre, nu-și amintea să-l fi văzut vreodată mișcându-se. L-am lăsat baltă, traversând holul către culoarele din stânga, spre amuzamentul portarului. Cu liftul din stânga, era altă poveste. Stăteam în fața lui și încercam o ușoară reținere. Poveștile studenților, amintirile profesorilor mai în vârstă, precum și-o vastă experiență de lectură (care documenta asfixierea lentă sau căderile în gol de la etaj) mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le-ar mai fi deschis, niciodată. Apoi am încercat să așez lucrurile cap la cap. Pe măsură ce ne apropiam de „Blauer Stern“ și de casele verzi de pariuri „Wettpunkt“ (pe care eu le confundasem dezinvolt cu niște magazine alimentare, spre marele amuzament al doctorului Weidle), întrebările mă încurcau tot mai mult. De ce-mi pomenise Grosescu tocmai de presbiterieni? Știa inginerul de Thomas Bayes? Auzise de el din întâmplare sau cunoștea, ca Mihnea, toată povestea? Cine erau, de fapt, clismaticii? Și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
formă distractivă. Interesul tematic se referă la capacitatea acestui tip de discurs de a selecta acele problematici care pot capta atenția publicului larg, fie prin inedit, fie prin spectacular. Forma distractivă presupune un anumit șablon de prezentare care să faciliteze amuzamentul, relaxarea. Scena discursului ludic este o casă de producție specializată, fie din cadrul mass-media, fie independentă de aceasta (teatru, circ, etc.). Suportul este spectacolul direct, dar și cel specific discursului jurnalistic. Actorii implicați sunt producătorii (artiștii, scenariștii, regizorii etc.) și publicul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
privată în show-uri precum Big Brother pe Prima TV, Din Dragoste pe Antena 1, Iartă-mă pe TVR1, Dan Diaconescu în Direct pe OTV. Tabloidizarea desemnează "micșorarea numărului și ponderii știrilor esențiale și mărirea celor despre sex, scandal și amuzament"128. Putem menționa concluziile unui studiu asupra cauzelor tabloidizării. Astfel, făcând o analiză comparativă între presa anglo-americană și cea germană, Frank Esser 129 consideră că valorile jurnalistice, cultura media, dar și condițiile economice și legale sunt responsabile pentru gradul de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
spirit combativ, în care sport nu mai înseamnă doar distracție de timp liber, ci și blood, sweat and tears. Cassius Clay, viitorul Muhammad Ali, a adăugat culoare luptei, văzută ca spectacol, în care fanfaronada dinaintea meciului era mediatizată și stârnea amuzament, mânie, interes. Anii cincizeci au fost un deceniu important pentru boxul profesionist american, unind efortul sportiv, show-ul și business-ul prin promovarea realizată de extinderea rețelelor de televiziune și escaladarea câștigurilor pentru protagoniști. Televiziunea a ajuns să joace un
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
sine. Este, în definitiv, vechea poveste a alienării. Văzând în tradiții, istorie, instituții, toate rigidizate și antiumane, cauza răului, soluția lui Alain Touraine nu poate fi decât una "postmodernistă", deconstrucția tuturor acestora și reconstrucția lumii pentru individ prin joc și amuzament. Identificând greșit cauza răului, postmoderniștii sunt condamnați să ofere soluții infantile, ca modelul "poporului jeune". Firește, un asemenea model cultural nu poate avea viață lungă, fiind sortit pieirii, ca orice modă. Aceasta este fața ușor de deconstruit, cel puțin la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Chiar și Bacovia, cu simpatiile sale de stânga, visa la "poema roză a iubirii viitoare". Da, spun și postmoderniștii, arta ar putea fi o soluție a "noii antropologii", dar nu ca artă tradițională, moartă și ea odată cu Dumnezeu, ci ca amuzament, ca joc, ca simulacru. Avangardiștii au avut ideea măturării din lume a artei tradiționale și n-au reușit. Postmoderniștii au găsit o soluție mai sigură: o "moarte" prin parodiere, prin "rescriere". Vattimo dedică un întreg capitol morții sau amurgului artei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
desemna ceva din această transformare"120. Înțelesul cuvântului inuman, dacă ne gândim bine, este mai aproape de critica umanismului la Nietzsche și la Michel Foucault, la Unamuno, la Ortega y Gasset, la Emil Cioran decât de "noul umanism" postmodernist, propovăduitor de amuzament fără limite. Lyotard, de exemplu, împărtășește afirmația lui Th. Adorno din 1969: "Arta rămâne fidelă oamenilor numai prin inumanitatea sa față de ei". Dimpotrivă, postmodernismul, cum am văzut, propune o educație întemeiată exclusiv pe joc, pe distracție, o educație de Disneyland
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o substituire a lui Dumnezeu, dar filosoful ignoră că Dumnezeu a creat lumea prin Cuvânt. Zeul lui Zerzan e mut, dacă mi se permite atributul, un dușman al Logosului. Zerzan ar dori, ca și postmoderniștii, o societate a bucuriei, a amuzamentului fără limite, ceea ce prin simbolurile artei nu ar fi posibil, deoarece artele s-au născut din neliniștea originară, din plânsul originar. Respingerea radicală a culturii ar vrea să însemne respingerea Răului Radical, dar, teribilă ironie, ea evocă, mai degrabă, oroarea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
s] evit]m omorârea unei viet]ții. Dar Schweitzer era conștient de faptul c] nu orice omor poate fi evitat. Punctul lui de vedere era c] nu trebuie s] ucidem în absență un motiv bun și în nici un caz pentru amuzament sau că sport. Astfel, din etică respectului vieții nu reiese c] avortul este moralmente greșit. F]tul uman este o ființ] vie, întocmai ca ovulele nefecundate sau spermatozoizii. Dar argumentul în favoarea multor avorturi este acela c] omorul se produce „sub
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o parte, în părerea că poezia este "joc" și, pe de altă parte, în ideea că ea este "muncă" ("meșteșugul" scrisului, "opera" literară). Nici una dintre aceste păreri, luată izolat, nu este acceptabilă. Când ni se spune că poezia este "joc", amuzament spontan, simțim că nu se recunoaște nici grija, îndemânarea și munca de elaborare a artistului, nici seriozitatea și importanța poeziei ; iar când ni se spune că poezia este "muncă" sau "meșteșug", simțim că se ignoră bucuria ei si ceea ce Kant
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
literatură mare, 'bună "și "subliterară" nu apare decât foarte rar. Am putea într-adevăr să ne îndoim că literatura "subliterară" (revista ieftină de aventuri) este "utilă" sau "instructivă", în general, ea este -considerată doar ca un mijloc de "evadare" și "amuzament". Dar problema se cuvine să fie examinată din punctul de vedere al cititorilor subliterari, nu din cel al cititorilor de "literatură bună". Mortimer Adler, cel puțin, ne-ar putea demonstra că există o dorință rudimentară de cunoaștere chiar și în
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
spațiilor publice corespunzător multiplelor identități culturale și sociale. într-o altă abordare, Doru Pop<ref id=”4”>Doru Pop, Mass media și democrația, Polirom, Iași, 2001. </ref> identifică pentru mass-media: funcția informativă; funcția corelativă; funcția continuativă; funcția de divertisment și amuzament; funcția mobilizatoare. Noile sisteme media sunt diverse și livrează cantități copleșitoare de informații, pentru consultarea cărora cetățenii depun minimum de efort. Rămân, desigur, toate interogațiile cu privire la capacitatea indivizilor de a filtra informația primită astfel încât să evite sau să reducă riscul
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
doar să le perceapă și să le folosească În scopuri materiale. Și asta se Întâmplă prin jocuri de limbaj. Acestea sunt utilizate În alte registre, Într-o altă categorie de jocuri În care limbajul are alte rosturi, cum ar fi amuzamentul, plăcerea. Pentru Moromete, aceste jocuri, jucate cu regularitate, În diferite subjocuri, constituie un mijloc de supraviețuire prin limbaj Într-o lume permanent-preocupată-denevoi-materiale. Moromete trăiește prin propriile jocuri de limbaj. Chiar dacă este singurul jucător adevărat, jocurile sale trebuie jucate În echipă
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
maximă dacă nu poate fi Împărtășită. Împărtășit este un fel de a spune, pentru că interlocutorii săi nu Împărtășesc, cu adevărat, bucuria jocului, pentru că nu Îl Înțeleg; ei sunt doar martori. De fapt, interlocutorii sunt folosiți de Moromete pentru propriul său amuzament prin limbaj. Limbajul folosit În jocurile sale are semnificație deplină doar pentru el. Moromete nu creează jocuri paralele cu cele pe care le joacă consătenii săi. El Își inserează propriul joc În jocurile acestora. În cele mai grave situații, el
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]