1,257 matches
-
obligatoriu cu amintiri din Comunism... În primul rând că m-a șocat înjurătura. Taică-meu se înroșise, i se umflaseră venele gâtului și-mi tot repeta, furios, ultima parte a bancului. Încercam să scot măcar un chițăit, să mă prefac amuzat, taică-meu lovea apa cu palmele, se strâmba. Mă gândeam că o să mă înece, așa că până la urmă i-am dat ce voia, un hohot de râs cu lacrimi și scuipați și taică-meu s-a liniștit. Și eu care habar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Joe trăgea un pui de somn în fața televizorului în camera din spate. Ne-a spus asta deja. Și ne-a spus că tu știai. Presupun că par foarte suspectă, am afirmat. Nu degeaba mi-a aruncat o privire așa de amuzată ieri. Unu la mână: era sculptura mea. Doi: știam că Joe se ascunde la capătul coridorului să se uite la TV de fiecare dată când are ocazia. Probabil că el credea că nimeni nu va coborî în următoarea oră. —De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ar fi făcut-o, Sir Richard a spus clar că nu vrea să se vorbească despre asta. Și îți cunoști nteresul. —De ce nu? i-am întors-o. Tu nu ți-l cunoști? Dominic râse într-un mod foarte plăcut, sincer amuzat, arătându-și dinții albi. Normal că aici ai dreptate, a recunoscut. Și eu mi-l cunosc. Așa cum ar trebui să ni-l cunoaștem cu toții. Mă scuzi dacă te-am jignit. — Dar deloc. Chiar îmi place când lumea îmi ține piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lucrurile cele mai intime cu scuze dintre cele mai slabe. Trebuia să o dezamăgesc. — Păi sunt aici cu Sebastian Shaw, i-am răspuns pentru a mă scuza. Îl știi? Bineînțeles. Toți îl știm pe Sebastian, a spus cu un ton amuzat. Nu mi-am dat seama. Scuză-mă. Revenindu-și, a scos o mică perie din geantă și a trecut-o încet prin păr, firele rebele așezându-se la locul lor. Nu și-a retușat machiajul, căci nu era nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
spun... — Am încercat să mă gândesc la un mod frumos de a o spune și m-am dat bătută. Dar faptul că trăiești așa cu Sir Richard nu a fost considerat mai scandalos decât un divorț contestat? Geneviève părea foarte amuzată. —Văd că nu înțelegi deloc, draga mea. Totul este să faci aparențele să arate bine și să nu stârnești un scandal. Richard și cu mine am fost dintotdeauna discreți. Având case alăturate, genul acesta de lucruri. Bineînțeles că toată lumea știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și Încă: ochii, În acele momente, nu ai capului, ci ai bocancilor, ai cizmelor dansânde, dansatrice. Nu avea importanță, ori puțină dacă, În acel moment auzea muzică la radio - ea avea muzica ei, cea din pauzele muzicii noastre. Îmi povestise amuzată, intrigată și autopersiflându-se după obicei că la Securitate, la Mediaș, femeile arestate erau ținute „la bucătărie” (ai mei fuseseră arestați În ianuarie 1949, la puțină vreme după ce Organul Își instalase sediul În casa unui industriaș - nu avea celule, bărbații erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tonul articolelor mele publicate aici. Am încercat întotdeauna să evit vreo atitudine sentențioasă - lucru care însă, mă tem, nu mi-a reușit în totalitate. Una peste alta, trebuie s-o recunosc, am acceptat acest rol la „Supliment“ și cu gândul amuzat că, de vreme ce la politică și la fotbal se pricepe oricine în România, părerile pe aceste subiecte ale unui om care își asumă totuși, înainte de orice, condiția de scriitor își pot găsi locul într-o publicație culturală. Am găsit necesară această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
mai, când un cetățean, să-i spunem, destul de turmentat, mi-a aruncat un pahar cu bere în față în timpul live-ului. De-aia spun eu de multe ori că e mai mișto la războaie decât la imprevizibili din ăștia. E.Z.: (amuzată) Hai, mă, că au farmecul lor și ăștia. C.S.: Nu au niciun farmec. Eu la Vama Veche nu mai găsesc niciun farmec. A.N.: Și cum ai reacționat în momentul ăla? C.S.: Am zis ceva de oameni că sunt turmentați
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
un ton respectuos îl întreb: „Domnule, înainte de a parca pe acest spațiu, v-ați gândit un singur moment că este vorba de o stație de autobuz?“ Răspunsul nu s-a lăsat așteptat: „Fugi dom’le d’acilea“... Tipul privea extrem de amuzat, aproape flatat în amorul propriu de neo-ciocoi cu Toyota. Așa mult i-a plăcut încât nici măcar nu s-a gândit să-i dea o palmă papagalui care a îndrăznit să-i pună la îndoială supremația... Episodul II sau „Războiul alarmelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
încuviințez eu. Coleg într-adevăr. —Încântată de cunoștință, Adam, spune ea și are tupeul să-l pupe de parcă l-ar fi cunoscut. Ce tupeu pe capul ei! Cum a îndrăznit să-mi îmbrățișeze partenerul? Cine era? Adam o urmărește ușor amuzat cum se îndreaptă clătinându-se spre masa ei. A, e doar o cunoștință. Cu siguranță nu vreau să vorbesc despre ea. Elaine nu are voie să-mi strice întâlnirea perfectă. Refuz să o las, deși e sora mai mare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
burta mea, de parcă aș putea fi... o, Doamne, e ridicol. Nu te îngrijora, nu sunt însărcinată sau ceva de genul ăsta, încerc să o liniștesc. De fapt, nu are nici o legătură cu mine. E, ăă... despre tine. Debbie pare ușor amuzată, dar, pe de altă parte, nu știe ce lucru oribil sunt pe cale să-i spun. N-ai cum să te achiți ușor de o treabă ca asta. —Debbie, spun trăgând adânc aer în piept. Donald se întâlnește cu altcineva. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
greu să mă descurc. Debbie încă mai chicotește. Refuz să mă alătur. Ar fi foarte nepotrivit. În loc de asta, pur și simplu stau așteptând răbdătoare să se oprească. În cele din urmă o face, dar cu toate astea pare în continuare amuzată. —Katie, prostuțo. Se apleacă și îmi dă prietenește un pumn în umăr. Am rămas fără cuvinte. Serios. Are impresia că e o glumă? Vă vine să credeți? De parcă simțul meu al umorului ar putea fi atât de groaznic! Încerc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
iaurt sau struguri. Ce alegeți ? Prefer peștele, răspunde Dora femeii cu chipul la fel de vesel ca și vocea. Aveți dreptate, este pește oceanic, nu de crescătorie. Vă urez poftă bună ! Trebuie să vă hrăniți bine, așa este ordinul ! Ordinul cui ?, întreabă amuzată Dora. Al meu. Știu că nu veți mai mânca un răstimp destul de lung și vă trebuie forțe ca să treceți cu ușurință peste toate. Să trăiți, am înțeles, răspunde amuzată Dora și privește plato-ul apetisant. Se întreabă : "De ce oare tânăra spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Trebuie să vă hrăniți bine, așa este ordinul ! Ordinul cui ?, întreabă amuzată Dora. Al meu. Știu că nu veți mai mânca un răstimp destul de lung și vă trebuie forțe ca să treceți cu ușurință peste toate. Să trăiți, am înțeles, răspunde amuzată Dora și privește plato-ul apetisant. Se întreabă : "De ce oare tânăra spunea că masa este proastă ? Nu mi se pare deloc !" Dar numai ce femeia cea veselă iese, că gânduri nechemate îi gonesc apetitul. Crezuse că va avea tăria să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în gol, lichidul maroniu se rotea alene, împins de căușul linguriței. Vântul mâna pe asfalt câteva frunze. Cafeaua avea un gust sălciu, Carmina împinse dezgustată ceașca către mijlocul mesei după prima înghițitură. Pentru o cafea ca asta, gândi Carmina aproape amuzată, chiar n-are nici o obligație profesorul Alexe să fie politicos și să converseze, chiar nici o obligație, ce naiba! De altfel nici ea nu avea chef să scoată vreo vorbă. Singura întrebare ce-i ședea pe buze era legată de prezența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când nu te așteptai, rămânea în suspensie, se bloca fără să lămurească toate aspectele. Carmina nu înțelegea ce se întâmplase cu el, se plictisise, medita la ceva anume în toate acele ore de absență? Parcă intrase într-o eclipsă, zâmbea amuzat, le filtra pe cele trei femei de la înălțimea biroului, le trecea prin raza albăstrie a ochilor clipind pasiv. Dacă Nina ar fi încetat să vorbească, s-ar fi lăsat o tăcere apăsătoare, jenantă, nu-ți mai rămânea altceva de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bineînțeles și Carmina, poate era numai plăcerea reală de a șofa, ori poate prezența celor două femei nu-i displăcea, în tot cazul, Ovidiu se instala la volan cu mina sa plictisită, era mai tot timpul taciturn, dar asculta atent, amuzat, comentariile Sidoniei sau ale Carminei, uneori fluiera câte o melodie și numai câteodată se amesteca în vorba celor două femei. Cu mașina lor era o întreagă poveste, Sidonia o câștigase pe un carnet de CEC și odată intrată în posesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simțea nici o chemare specială pentru el. Ovidiu își ridică în sfârșit pleoapele și o privi pentru câteva clipe. Apoi își înălță privirea către tavan. Cu mâna dreaptă își pieptăna absent o șuviță de păr. Poate are dreptate, mai știi? Zâmbi amuzat de parcă spusese o anecdotă. Ei, ce zici? Nu știu, îi răspunse iute Carmina, nu știu și continuă în gând: Niciodată nu am visat că o cerere în căsătorie poate lua o astfel de formă. Apoi rosti cu voce tare: Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cum v-ați cunoscut voi? Întrebă curioasă Carmina, fiindcă nu reușise să întrevadă, prin puterea deducțiilor adevărul. Fana tresări evident și cu umerii pleoștiți se uită spre Dimitrie ca și cum i-ar fi cerut ajutorul. Dragoste la prima vedere, anunță el, amuzat, evaziv totodată. Fana se ridică și aduse la masă un coș cu struguri. Părea tulburată. Ovidiu privea în zare lichidul rubiniu al șampaniei. Cristalul paharului sclipea între degete. După înfățișarea lui era clar, cunoștea și el povestea, toți o știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luminoasă și bogată. Și apoi copilul s-ar naște în luna aprilie, în zodia taurului, e o zodie bună, puternică. Era fantastică cu planificările, ea nu lăsa viața să decurgă firesc, trebuia să intervină, să conștientizeze, să calculeze. Se întrebă amuzată ce va face oare dacă nu va rămâne însărcinată în luna iulie? O să facă alte calcule, o să aștepte zodiile favorabile, zile luminoase sau, ca să excludă un eventual insucces, îl va folosi intensiv pe Dimitrie? O să renunțe la indispozițiile ei preventive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se masă, nu i se mai întâmplase să cadă așa de fulgerător, amețită de-o singură privire și doar trecuse prin fel și fel de situații limită, nu mai era de mult o copilă. Maman, îi spuse Ovidiu, împăcat și amuzat totodată, nu te băga, maman. Până aici, te rog! V-am făcut pe plac la toți. Și ție, și Larisei, și altora, Carmina e singurul meu moft. E o oază. N-am să permit nimănui să se amestece, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un scurt moment de inconștiență. Desigur că vi s-a părut ciudată invitația mea, nici nu vă cunosc bine și, apoi, dacă aș fi eu adepta unor asemenea ieșiri, aș mai înțelege. Nu vă faceți probleme, spuse Dimitrie și zâmbi amuzat. Oricum e tardiv. Știu, e tardiv să-mi mai fac probleme, chestiunea s-a și întâmplat și culmea e că, în loc să fiu incomodată, simt că, dimpotrivă, m-am destins. Ce puțin îi trebuie de fapt unui om ca să guste un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din bețe de chibrit. Cu ce te deranjează pe tine că s-a găsit în lumea asta mare un individ care vrea să te înțeleagă? — Vrei să spui că \sta-i un fel de hobby al t\u? întrebă ea, amuzată. — Da, cred că-l putem numi astfel. Niște oameni mai normali ar zice c\ e vorba de prietenie sau dragoste, dar dacă tu vrei să-i spui hobby, pe mine nu mă deranjează. Ia ascultă, Watanabe! Nu-i așa că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
așezat pe canapea și a fumat o țigară. Mai erau acolo trei pacienți în pijamale, care fumau și urmăreau o dezbatere politică la televizor. Ia uite la moșul \la cu cârje cum se holbează la picioarele mele! îmi spuse Midori, amuzată. Cel cu ochelari, în pijama albastră. — Normal că se uită! Dacă ți-ai pus o fustă atât de scurtă... Nu mă deranjează. Or fi săracii plictisiți și poate le prinde bine să vadă niște picioare tinere. Se înzdrăvenesc și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în muzică. A cântat apoi câteva cântece de Bacharach: Close to You, Raindrops Keep Falling on My Head, Walk On By urmate de Wedding Bell Blues. — Douăzeci de melodii, am anunțat-o eu. — Parcă sunt un tonomat uman, constată Reiko, amuzată. Dacă m-ar vedea foștii mei profesori de la conservator, ar fi șocați, cred. Reiko a continuat să cânte, să bea și să fumeze. M-a delectat cu aproape zece bossa nova, cu Rodgers & Hart, Gershwin, Bob Dylan, Ray Charles, Carole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]