1,900 matches
-
asociate cu performanțe slabe, reprezintă un motiv de îngrijorare, pentru că, ele indică posibilitatea, că un sportiv poate cunoaște scăderi prea mari ale capacității anaerobe. Helwig și asociații (1988) au propus o altă metodă de înregistrare a schimbărilor la nivelul capacității anaerobe, care merită menționate. Ei au folosit testul de sânge pentru a înregistra viteza necesară producerii unei concentrații de lactat sanguin de 6 mmoli/l. O relație semnificativă de 0,75 a fost calculată între această valoare și viteza maximă, atinsă
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
viteza maximă, atinsă în concurs. Conform rezultatelor lor, creșteri ale vitezei, care produce un lactat de 6 mmoli/l, ar trebui să se concretizeze în îmbunătățiri ale performanței de concurs. Serii de repetări Ambele metode de monitorizare ale schimbărilor capacității anaerobe, descrise anterior, prezintă aceleași dezavantaje, ca și celelalte metode, de teste de sânge. Din această cauză, antrenorii au nevoie de alte proceduri pentru a obține aceleași rezultate. Înregistrarea efectelor antrenamentului de sprint cu ajutorul seriilor de repetări, poate fi un înlocuitor
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
fi măriți sau scurtați, fără a afecta validitatea testului. Ei nu trebuie însă schimbați de la un test la altul, și nici distanțele, sau numărul de repetări. Testul trebuie repetat odată la 3-4 săptămâni. Dacă viteza medie a seriei scade, capacitatea anaerobă, poate fi deteriorată. Așa cum am mai arătat, anumite scăderi ale vitezei se pot înregistra, în timpul perioadei de antrenament intens de rezistență. În orice caz, este important, ca această pierdere să nu fie așa de mare, sau să dispunem de timp
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
scăderi ale vitezei se pot înregistra, în timpul perioadei de antrenament intens de rezistență. În orice caz, este important, ca această pierdere să nu fie așa de mare, sau să dispunem de timp suficient, pentru a recâștiga nivelul adecvat de metabolism anaerob, în timpul ultimelor 2-4 săptămâni ale perioadei de pregătire, atunci când sportivul face îngustarea. Antrenamentele trebuie astfel scuturate, încât sportivii să fie capabili să-și atingă cea mai bună viteză medie a testului, chiar înainte de începerea perioadei de îngustare, dinaintea unei competiții
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
folosite pentru a stabili vitezele de antrenament. Nu există o modalitate pentru a face acest lucru exact, și nici nu este necesar să facem acest lucru. Antrenamentul de sprint trebuie făcut întotdeauna cât mai repede posibil. Alte teste ale capacității anaerobe Rohrs și colaboratorii (1989) au propus un test de înot, legat la o coardă elastică, test care, după cum credeau ei, putea fi comparat cu performanțele antrenamentului anaerob. El necesită un efort maximal de 30 de secunde, efectuat împotriva unei rezistențe
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de sprint trebuie făcut întotdeauna cât mai repede posibil. Alte teste ale capacității anaerobe Rohrs și colaboratorii (1989) au propus un test de înot, legat la o coardă elastică, test care, după cum credeau ei, putea fi comparat cu performanțele antrenamentului anaerob. El necesită un efort maximal de 30 de secunde, efectuat împotriva unei rezistențe, de o valoare cunoscută. Ei au găsit o corelație de 0.66 cu probele de 100 m, și de 0,78 la cele de 50 m. Unii
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de secunde, efectuat împotriva unei rezistențe, de o valoare cunoscută. Ei au găsit o corelație de 0.66 cu probele de 100 m, și de 0,78 la cele de 50 m. Unii dintre dumneavoastră cunosc testul Wingate, de capacitate anaerobă. Eu nu l-aș recomanda. Cu toate că, unele studii au prezentat o legătură între rezultatele acestui test și performanțele de sprint, majoritatea însă au indicat că, validitatea lui este discutabilă, sau că este prea nespecific pentru a putea fi folosit pentru
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
l-aș recomanda. Cu toate că, unele studii au prezentat o legătură între rezultatele acestui test și performanțele de sprint, majoritatea însă au indicat că, validitatea lui este discutabilă, sau că este prea nespecific pentru a putea fi folosit pentru măsurarea capacității anaerobe la sportivii specializați în diferite sporturi. Teste pentru putere la înot Cu toate că, banca biochinetică a fost des folosită în acest scop, cercetările au arătat că, relația între rezultatele la banca biochinetică și viteza de sprint nu este foarte strânsă la
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
5-6 secunde, chiar și la sportivii bine antrenați. De aceea, este necesar ca ATP să se formeze continuu, prin una din cele trei căi metabolice responsabile de refacerea sa la nivel muscular. Aceste căi sunt reprezentate de: sistemul fosfagen, sistemul anaerob glicogen-acid lactic și sistemul aerob de degradare a glucozei, acizilor grași și unor aminoacizi. I. Sistemul energetic fostfagen este reprezentat de ATP și fosfocreatină. ATP reprezintă sursa energetică de bază, a cărui descompunere în ADP și apoi în AMP pune
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
monedă energetică. Cuplul ATPfosfocreatină, comportându-se ca un veritabil sistem energetic tampon în stare de echilibru, asigură concentrația relativ constantă a ATP muscular pentru perioade scurte de efort maximal (10-15 secunde). II. Sistemul glicogen-add tactic, asigură energia derivată din glicoliza anaerobă. Glucoza fiind principalul nutriment utilizat ca sursă energetică fără participarea O2, degradarea sa glicolitică până la stadiul de acid piruvic determină formarea a două molecule de ATP pentru fiecare mol de glucoză consumată. Când glucoza provine din depolimerizarea glicogenului, randamentul energetic
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
principalul nutriment utilizat ca sursă energetică fără participarea O2, degradarea sa glicolitică până la stadiul de acid piruvic determină formarea a două molecule de ATP pentru fiecare mol de glucoză consumată. Când glucoza provine din depolimerizarea glicogenului, randamentul energetic al glicolizei anaerobe este de 3 molecule de ATP. Diferența de 1 moleculă de ATP se datorează faptului că în timp glucoza, ca atare, consumă o moleculă de ATP pentru fosforilare înainte de a suferi degradarea glicolitică anaerobă, cea rezultată din depolimerizarea glicogenului intră
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
depolimerizarea glicogenului, randamentul energetic al glicolizei anaerobe este de 3 molecule de ATP. Diferența de 1 moleculă de ATP se datorează faptului că în timp glucoza, ca atare, consumă o moleculă de ATP pentru fosforilare înainte de a suferi degradarea glicolitică anaerobă, cea rezultată din depolimerizarea glicogenului intră în glicoliză sub formă deja fosforilată. De aceea, cea mai bună sursă de energie în condiții anaerobe este glicogenul celular. Acidul piruvic rezultat este convertit în lipsa O2 în acid lactic, care difuzează din celulele
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
în timp glucoza, ca atare, consumă o moleculă de ATP pentru fosforilare înainte de a suferi degradarea glicolitică anaerobă, cea rezultată din depolimerizarea glicogenului intră în glicoliză sub formă deja fosforilată. De aceea, cea mai bună sursă de energie în condiții anaerobe este glicogenul celular. Acidul piruvic rezultat este convertit în lipsa O2 în acid lactic, care difuzează din celulele musculare în lichidul interstițial și sânge, contribuind la acidifierea acestora și la apariția fenomenului de oboseală. În general, sistemul glicogen-acid lactic realizează sinteza
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
sistemul aerob asigură energia necesară efectuării efortului de lungă durată. Randamentul reacțiilor oxido-reductoare aerobe, exprimat în ATP rezultat, este însă mai mic decât al celorlalte două căi energetice. Spre deosebire de sistemul fosfagen, care generează 4M de ATP / minut, sau de glicoliza anaerobă, din care rezultă 2,5 M de ATP / minut, sistemul aerob degajă doar 1M de ATP / minut. În schimb durata reacțiilor energogene aerobe este nelimitată în prezența unor cantități adecvate de substrat și oxigen. Ele asigură substratul energetic al eforturilor
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
1M de ATP / minut. În schimb durata reacțiilor energogene aerobe este nelimitată în prezența unor cantități adecvate de substrat și oxigen. Ele asigură substratul energetic al eforturilor prelungite, (probe sportive de 2000, 5000, 10000m, maraton), în timp ce sistemele fosfagen și glicolitic anaerob, satisfac necesitățile energetice de scurtă durată cum sunt: alegarea de 100m, saltul, ridicarea de greutăți, etc. În general, cele trei sisteme furnizoare de energie contractilă își întregesc aportul energogen, contribuind simultan sau succesiv la acoperirea necesităților energetice variabile ale contractilității
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
este de 3,5 l O2, cea lactacidă are o valoare de peste 8 l O2. La rândul său, refacerea de lungă durată privește restabilirea stocului de glicogen muscular. Ca principală sursă energetică, glicogenul face oficiul de substrat atât în glicoliza anaerobă, cât și în cea aerobă. Refacerea sa durează ore sau zile în funcție de aportul de glucide sau lipide alimentare, fiind mai rapidă în cazul unui regim mai bogat în hidrocarbonate. Factorii care condiționează capacitatea de efort și refacere a potențialului energetic
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
sunt, în linii mari, următorii: - funcția cardiopulmonară de preluare și transport a gazelor sanguine ( debit respirator, debit cardiac, difuziune, fixare și transport sanguin, etc ); - factorii neuro-umorali de activare a circulației generale și regionale; - rezervele energetice și metabolizarea lor aerobă și anaerobă; - tipul, intensitate și durata efortului; - factorii ambientali (temperatura, umiditatea, lumina, zgomot, hipo sau hiperbarism); - reacțiile neuro-endocrino-metabolice de adaptare sau dezadaptare (antrenament, sedentarism, aclimatizare, oboseală). V. 2. Lactatul și exercițiul muscular, noi concepte, noi abordări De mai mult de un secol
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
factor responsabil de variațiile pH-ului intracelular, iar pe de altă parte acidoza nu este decât una dintre cauzele posibile ale oboselii musculare. În domeniul biologiei sportului o creștere a lactatemiei se interpretează în general ca o contribuție a metabolismului anaerob lactacid. În cursul unui exercițiu cu intensitate crescătoare, puterea exercițiului în care lactatemia crește brusc, constituie un prag folosit des pentru a prezice performanța și a urmări dinamica antrenamentului sportiv. O hiperlactatemie, trebuie de acum încolo interpretată ținându-se cont
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
în timpul exercițiului muscular în condiții experimentale aparent identice diferențe considerabile în nivelul secrețiilor există de la un subiect la altul. Pe de altă parte datele actuale despre metabolismul lactatului ne determină să ne întrebăm asupra valorii lactatemiei ca reflectare a glicogenolizei anaerobe. Mai mult decât reproducerea lactatului muscular, lactatemia depinde de viteza de repartizare a lactatului, de volumul său de distribuire, dar mai ales de epurarea sanguină a lactatului. Ficatul, locul esențial al acestei epurări, poate mări sau scădea lactatemia în funcție de debitul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
lactatului în alți mușchi decât cei în activitate. Toate aceste elemente trebuie luate în considerare în interpretarea variațiilor lactatemiei. În mod evident concentrația plasmatică a catecolaminelor crește cu intensitatea exercițiilor. La sfârșitul unui exercițiu intens ce folosește mai ales calea anaerobă lactacidă, apar corelații între creșterea lactatemiei și cea a adrenalinemiei. Lactatemia și adrenalinemia cresc simultan la sfârșitul exercițiilor realizate timp de trei minute la putere maximă. În timpul unui exercițiu muscular dinamic de intensitate crescătoare efectuat de către subiecți bine antrenați, Mazzeo
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
și nu prin creșterea frecvenței cardiace cum se produce la cei neantrenați. Orice efort făcut sub 130 pulsații pe minut nu modifică dimensiunile inimii. La fel se întâmplă și în eforturile care se efectuează cu peste 180 pulsații / minut. Eforturile anaerobe nu influențează volumul inimii. De exemplu, cei ce se antrenează pentru forță și viteză au volumul inimii nemodificat, spre deosebire de fondiști care au inima cu volum foarte mare. Coeficientul de utilizare a O2crește la sportivii bine antrenați printr-o mai bună
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
din fosfocreatină (sistemul fosfaților intramusculari), care furnizează o putere musculară maximală pentru o perioadă de 8 până la 10 secunde (17). Ulterior, dacă efortul continuă se apelează la metabolizarea în condiții de relativă anaerobioză a glicogenului muscular prin glicogenoliză și glicoliză anaerobă (17). Acidul lactic rezultat este convertit la glucoză prin intermediul ficatului (ciclul Cori) (6, 8). Astfel, se generează cantități suplimentare de ATP fără consum de oxigen la nivel muscular (17). Mai mult, s-a constatat că acidul lactic favorizează redistribuția glicogenului
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
recidivei la nivel pulmonar, pleural sau al plăgii care pot fi infectate în cursul tratamentului chirurgical al hidatidei. SUPURAȚIILE BRONHOPULMONARE DEFINIȚIE. CLASIFICARE În acest capitol se include un grup heterogen de afecțiuni netuberculoase caracterizate prin:- etiologie infecțioasă (bacteriană aerobă sau anaerobă, micotică, parazitară);- inflamația supurativă a parenchimului pulmonar și/sau a conductelor bronșice;- bronhoree purulentă, ce constituie un criteriu de diagnostic;- prezența sindromului supurativ clinic (febră, slăbire în greutate, astenie, transpirații) și de laborator (VSH crescută, leucocitoză etc.);- rolul central al
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, IOAN CORDOŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92104_a_92599]
-
antibioticelor a schimbat mediul natural al cavității orofaringiene și a contribuit la creșterea frecvenței abceselor pulmonare cu germeni oportuniști [1, 69]. După cel de-al doilea război mondial a scăzut rapid datorită efectului spectacular al penicilinei asupra infecțiilor cu bacterii anaerobe. Apariția și generalizarea chimioterapiei antimicrobiene a dus la scăderea globală a supurațiilor parenchimului pulmonar, care au atins un nivel ce reflectă limitele terapiei antiinfecțioase „de rutină” pe care medicii o aplică astăzi precoce, dar fără discriminare, în toate infecțiile respiratorii
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, IOAN CORDOŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92104_a_92599]
-
18]. În țara noastră se externează anual aproape 3000 de cazuri cu diagnosticul de abces pulmonar, cu o mortalitate de 1,60 /0000 [33]. Etiologie Se stabilește prin identificarea florei bacteriene izolate din sputa purulentă. În abcesele pulmonare primitive, bacteriile anaerobe ce aparțin florei comensuale a cavității orofaringiene reprezintă 80-90%. Ocazional se pot izola și anaerobi nesporulați, ca de exemplu Clostridium. Germenii sunt strict anaerobi la aproximativ 50% din cazuri. Flora izolată este de obicei polimicrobiană, prin asocierea a două-trei specii
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, IOAN CORDOŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92104_a_92599]