190,296 matches
-
nu e neapărat al unuia dintre părinți sau al soțului, ci al "susținătorului economic", reprezentativ pentru casă, gospodărie. Din atenta examinare a datelor, se deduce că fenomenul ar putea fi unul de substrat, întărit însă de modelul latin folosit eliptic. Analiza inscripțiilor latine din Dacia arată că tiparul era deja folosit, pentru persoane de origine autohtonă, chiar în paralel cu sistemul oficial roman: C. Iuli Prudentis ... qui Dines Sautis nat(ione) Bessus (numele adăugat fiind probabil - spune autoarea - cel al desemnării
Romanic și balcanic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12284_a_13609]
-
de cuțit, acut, cu tensiuni de tot felul, cu ironie și auto-ironie, cu tente parodice de primă clasă, cu umor acid, tăios, usturător, cu situații și relații umane, deloc sofisticate, de zi cu zi, din mintea și din sufletele tuturor. Analiza propune de fapt investigarea continuă a trecutului, a raportului fiecăruia cu el - emoțional, social, moral, rezidual - pentru că pe acest raport se înalță prezentul, eliberat sau angoasant. Sînt alternate tonurile, umorul și umorile, este cercetat firesc conștientul și, în același timp
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
a face puțină ordine în devălmășia istoriei literare nu sunt puține; criticul navighează cu suplețe printre jaloanele diacronice, teoretizează en passant și propune clasificări ingenioase - și surprinzătoare, dacă avem în vedere timpul scurt care s-a scurs de la apariția operelor. Analiza textelor este aproape întotdeauna precedată de preparațiuni ceremonioase, prilej de incursiuni în opera prozatorilor sau în cogitațiunile recenzenților. Astfel, înainte de a discuta cărțile a doi tineri prozatori (Bedros Horasangian și Ioan Lăcustă), cronicarul nu pregetă să facă o scurtă istorie
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
în Delirul - incompatibilitatea între "romanul-cronică" și "romanul afirmării energiilor". Pentru acest "explorator" al prozei, structurile narative sunt asemenea unor plăci tectonice care, în funcție de modul îmbinării lor, creează impunătoare lanțuri montane sau, dimpotrivă, canioane primejdioase. Și fiindcă veni vorba de Preda, analiza Delirului relevă și un defect al balanței lui Cornel Regman. Semnalând contradicția amintită, criticul comentează romanul în termeni moderați, în orice caz nu excesiv de severi. Or, de aici și până la a cataloga, într-un alt articol, Delirul și Marele singuratic
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
funcționalității lor. Și Eugen Negrici oricum admite, indirect, că "felul cum sunt satisfăcute ele șvocațiileț de produsele creativității noastre e marcat de circumstanțialitatea istorică, politică și socială." Textele sunt, așadar, clasificate conform criteriului "slab" al vocațiilor destinatarilor din epocă, iar analizele stilistice (teme, lexic, prozodie, retorică) se concentrează pe elementele de geneză, ale procesului scrierii în care creatorul urmărește conștient anumite efecte (asupra destinatarului imediat, mecanismul receptării în sincronie) sau în care, pur și simplu, dă prin hazard de formulări cu
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
toate acestea inclusiv cu variantele rimate -, odele și epigrafele. "Psaltirea este cartea capitală a veacului al XVI-lea", spune Eugen Negrici, considerând că psalmii au impus indirect "conștiința convenției ca abatere de la natural" și au contribuit inclusiv la îmbogățirea limbii. Analiza Psaltirii în versuri reia ideile din Expresivitatea involuntară: neconformându-se vocabularului psalmilor biblici, chiar abătându-se mult de la spiritul textului originar, Dosoftei pune preț pe regulile prozodice, alternează mai multe registre poetice, folosește și tiparul versului popular și de aici
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
minoră, exponentă a mentalității păturilor intermediare. Ele constituie însăși literatura reprezentativă a secolului al XVIII-lea românesc." Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir, text ambigu, obscur, ocult, cu limbaj criptic, reprezintă vocația euristică. Ca și în cazul Psaltirii în versuri, analiza Istoriei... (cea mai substanțială din carte) reia ideile din Expresivitatea involuntară, indeterminarea și indecizia stilistică a operei fiind astăzi punctele de maxim interes: "Limbajul a vrut să schimbe codul fără să reușească în intregime (...) Formulând hermetic, dovedind din mers, ca
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
a violat - fără s-o știe - principiul paralelismului, de parcă ar fi intenționat să slăbească, prin cât mai multe procedee, structura mesajului." Nu resping vocația euristică a Istoriei..., dar încadrarea operei în ecuația acestei teorii mi se pare, totuși, predeterminată. Excelenta analiză demonstrează tocmai lipsa la D. Cantemir a conștiinței asupra posibilului destinatar al textului său. Vocația evaziunii este reprezentată de idile, de așa-numitele cântece câmpenești, poeziile "lumești" inspirate de viața obișnuită, scrise în afara codurilor, dintr-o pornire lirică sinceră, fără
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
în tradiție latină apărut însă foarte târziu la noi. Cauza ar fi lipsa sistemului de învățământ și, implicit, a unui tineret învățat, căci Occisio Gregorii... este, de fapt, o piesă scrisă în 1780 în Colegiul teologic unit de la Blaj. Scurtele analize pe text ale criticului, urmate ca la Auerbach de câteva pagini de Texte-reper, alese pe considerentul "caracteristicilor poeziei", sunt excelente prin percutanță și surprinzătoare în concluzii. Dar ineditul metodei, originalitatea interpretării, curajul metodologic, tendința teoretizantă, inclusiv acea nerăbdare în a
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
Vorbe, vorbe: "il en restera toujours quelques choses..." (p. 19) Într-un text plin de umor, de numai trei file, Alexandru Călinescu spune despre starea actuală a culturii, mai multe lucruri decît ar putea-o face zeci de pagini de analiză savantă. Pornind de la un fapt divers din presa cotidiană (clubul englez de fotbal Wimbledon a anunțat că în contractul jucătorilor săi există o clauză potrivit căreia, în cazul unei înfrîngeri cu mai mult de două goluri diferență, patru jucători, aleși
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
spre Celălalt, presupunând o relație cu alteritatea. Rescrierea se lămurește și câștigă un profil teoretic vertical prin opoziție față de lectură, interpretare, intertextualitate, palimpsest și metaficțiune. Dincolo de diversele sale accepțiuni sau de utilizările echivoce, discursul Tamarei Cărăuș își limitează perimetrul de analiză, asemenea lui Douwe Fokkema, la rescrierea manifestă: "se poate restrânge aplicarea termenului la un număr limitat de rescrieri - rescrierile Ťmanifestť - unde este cunoscut pretextul sau hipotextul și unde este posibilă o analiză a relației dintre aceste două texte." În mare
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
echivoce, discursul Tamarei Cărăuș își limitează perimetrul de analiză, asemenea lui Douwe Fokkema, la rescrierea manifestă: "se poate restrânge aplicarea termenului la un număr limitat de rescrieri - rescrierile Ťmanifestť - unde este cunoscut pretextul sau hipotextul și unde este posibilă o analiză a relației dintre aceste două texte." În mare, etica rescrierii poate fi justificată din două perspective. Prima privește textul literar în sine și ambiguitatea sa funciară care recuză o interpretare unică. Lectura hermeneuților, "cuminte" și reverențioasă în fața textului suveran, căuta
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
mistificărilor, și de aceea se impune o Școală a suspiciunii (P. Ricoeur) pentru decantarea sensurilor corecte de morbul unei conștiințe false. Argumentele Tamarei Cărăuș în favoarea legitimării etice a rescrierii postmoderne sunt numeroase și bine documentate. Demersul teoretic este susținut de analiza unor romane reprezentative pentru proza postmodernă: Foe de J. M. Coetzee, Wild Sargasso Sea de Jean Rhys, Vineri sau Limburile Pacificului de Michel Tournier, Evanghelia după Isus Cristos de Jose Saramago etc. Rămâne în schimb impresia unui veritabil deism literar
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
unor sisteme de valori (solidaritate sau distanță, spontaneitate sau prudență etc.). Chiar metodologia anchetei dialectale este analizată în termeni pragmatici, ca un tip de conversație dirijată, care dozează amestecul de politețe pozitivă și negativă. Volumul Margaretei Manu Magda conține o analiză subtilă a dialogului în dialog - procedeu foarte prezent în oralitatea populară - în funcție de competența comunicativă a locutorilor, de gradul lor de cultură, de implicarea afectivă, și mai ales - element adesea neglijat - de rolul argumentativ (autenticitate, convingere etc.) al replicilor citate. Se
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
că aceste descrieri corespund în bună măsură unor stereotipuri transmise oral, ca și faptul că țin de reprezentări din literatură și chiar din istoria literară (încetineala vorbei ardelenești, diminutivul moldovenesc - "olecuță", impetuozitatea injuriei muntenești), nu fac decît să confirme utilitatea analizei. Cartea Margaretei Manu Magda, exemplară prin acuratețea dovezilor lingvistice și prin metodologia modernă, deschide drumul unor cercetări viitoare asupra aspectelor sociale și culturale ale întrebuințării regionale a limbii române.
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
despre "instituția" cronicii literare, care a avut pe meridianul nostru un rol "cu totul special" și căreia ar merita să i se consacre "o carte întreagă", al cărei producător s-ar afla cu siguranță "într-unul din punctele fierbinți ale analizei spațiului cultural autohton, a evoluției lui și a mentalităților care-l definesc", Ion Bogdan Lefter nu ezită a întoarce foaia. Ne asigură că a găsit calapodul cronicii "constrîngător", "prea îngust", aservit (de ce oare?) "clișeelor obligatorii ale evaluării". Suspiciunea ia o
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
crede preopinentul nostru, o confruntare cu ceea ce îi succeda în chip firesc modernismului, cu ceea ce creștea dintr-însul? Pe de altă parte, ar putea fi ea oare încărcată cu sarcini metodologice, structuraliste, semiotice, matematizante, psihanalitice, care să nu impieteze asupra analizei în primă instanță, să nu conturbe diagnosticul estetic precum și echilivalentul expresiv al acestuia? Dl Lefter declară totuși: "Mă număr printre cei cărora definirea repetată a criticii noastre drept Ťfoiletonisticăť (cu toate nuanțele, de la malițios pînă la peiorativ pur și simplu
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
privește, consider că nu spiritul teoretic ca atare i-a lipsit și îi lipsește criticii noastre literare, ci apetitul pentru teoria per se. Criticul român nu refuză metoda, ci doar tirania metodei care se auto-exhibă. El știe că metodele trec, analizele rămîn. Că singura șansă a metodelor e să se afle în mișcare, să se implanteze în analiză. Metodelor criticii le e fatal narcisismul: ele nu au nevoie să-și contemple propriul chip, ci doar pe acela al literaturii! Criticul român
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
ci apetitul pentru teoria per se. Criticul român nu refuză metoda, ci doar tirania metodei care se auto-exhibă. El știe că metodele trec, analizele rămîn. Că singura șansă a metodelor e să se afle în mișcare, să se implanteze în analiză. Metodelor criticii le e fatal narcisismul: ele nu au nevoie să-și contemple propriul chip, ci doar pe acela al literaturii! Criticul român preferă, așadar, să-și aplice ideile și teoriile pe materia luxuriantă a cărților decît să rămînă la
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
acest mod înghețat, anistoric, riscă a fi exclusiv formală: "Ce au spus ei cîndva continuă să fie luat drept literă de lege, judecată definitivă, atotvalabilă, deși, între timp, s-au mai schimbat și reperele culturale, și gusturile, și tehnicile de analiză". Din care motiv criticul disjunge o "actualitate" de gradul unu, "pur literală", a venerației mecanice care presupune o aprobare sută la sută a aserțiunilor izvorîte din pana maeștrilor, și o "actualitate" de gradul doi, mai adîncă deși mai discretă, bizuită
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
o "actualitate" de gradul doi, mai adîncă deși mai discretă, bizuită pe "strategiile lor mai generale de lectură", pe doctrina lor intelectuală, pe maniera raportării lor caracteristice la sistemul de valori: "Mă interesează la el (la E. Lovinescu) mai puțin analizele în sine, privite izolat, și mult mai mult ansamblul, sensul acțiunii lui, care dovedește o excepțională capacitate de percepție a structurilor lumii în care a trăit și, în consecință, un extraordinar de ambițios proiect intelectual de reorientare a destinului unei
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
literatura și cultura întreagă în instrument de propagandă" și că "(pseudo)critica de atunci a sociologizat intens și primitiv (de unde formula Ťsociologism vulgarť care i s-a aplicat în deceniile de după așa-numita Ťliberalizare internăť a regimului)", afirmă totuși că "analiza discursurilor exegetice dominante ale perioadei ar presupune alt tip de investigație, istorică și ideologică". De ce neapărat "alt tip"? Nu intră în joc același mănunchi de criterii estetice și morale ( Chiar dacă le denumim cu un termen, lovit, vai, de peiorație: estetice
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
Chiar dacă ne-ar veni foarte greu a ne ralia unei sancțiuni atît de categorice, nu putem a nu aprecia gestul leal-disociativ, asumat cu temeritate, preferabil prin însăși dezbaterea ce-o poate anima, unei admirații stereotipe, soporifice... Am lăsat la urmă analizele propriu-zise care alcătuiesc materia majoritară a cărții. Factura lor semnifică o conștiință critică ce se distinge printr-o larghețe a comprehensiunii care îmbrățișează o mare varietate de personalități, luînd în calcul cînd socotește de cuviință nu doar aversul ci și
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
a deschis drumul criticii (o numea el) Ťștiințificeť, să facă o adevărată pledoarie (și, culmea, tocmai în Asupra criticei, eseul lui doctrinar) pentru Ťinexplicabilulť creației criticii: Ťde multe ori intuiția, un fel de ghicire a criticului, face mai mult decît analiza; de multe ori criticului i se cere inspirație ca și artistuluiť". Sau: "Șerban Cioculescu într-o pledoarie raționalistă caracteristică, prin care ajunge într-un chip necaracteristic pentru el să susțină legitimitatea creatoare a criticii: ŤAșadar, nu e adevărat, cum se
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
cursivitatea lineară a narațiunii obiective. Subiectivitatea, câtă e, are aplecare lirică și naturistă, adesea cu inflexiuni sentimentale. Nu transpare nimic din asimilarea vreunui model european sau american, deși critica basarabeană, extrem de generoasă, vede uneori sincronizări care nu prea există. Limbajul analizei psihologice e foarte timid, slab structurat. E profund dezamăgitor să constați că nici în deceniul șapte literatura bună basarabeană (și, în mod special, romanul) nu e racordată nici la literatura rusă, nici la literatura europeană și nici măcar la literatura din
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]