6,330 matches
-
unei necesități intrinsece. Ipostază e ceea ce există în mod separat; în ființa umană, sufletul și trupul au așadar în comun ipostaza, însă fiecare din cele două are o natură și o definiție proprii. În alcătuirea lui Cristos, funcționează un raport analog cu cel dintre suflet și trup în individ. Logosul s-a unit cu o natură umană individuală (însă dotată cu toate caracterele speciei) și completă (trup și suflet; Logosul nu înlocuiește sufletul - ceea ce ar fi apolinarism - tocmai pentru că în primul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
urma propria judecată, aceea de a judeca etc. Au fost notate de ascultători și după aceea redactate, deși nici cei ce le-au redactat nu au fost mânați de intenții literare ca în cazul Conferințelor lui Ioan Cassian (aici, pp. ???-???) analoage ca gen. Textele lui Dorotei păstrează spontaneitatea exprimării orale. Temele sunt dezvoltate cu ajutorul unui aparat format din citate biblice, din maxime ale Părinților din pustie și mai ales din multe anecdote și episoade preluate din tradiția monastică și din experiența
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Evagrie nu a fost în centrul dezbaterilor în timpul crizei origeniene din 399-400, ci în timpul celei din anul 515 și după aceea. Ar fi așadar just să semnalăm importanța polemicii antiorigeniste din tratatul 11, însă mai degrabă în favoarea unei datări analoage celei propuse de Chadwick. Tratatele sunt următoarele: (1) Legea duhovnicească e o culegere de maxime pe diverse teme de viață spirituală după modelul apoftegmelor sau al centuriilor; (2) Despre cei care se cred izbăviți prin faptele lor este tot o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cristalizează în cursul secolului al șaselea și se definitivează o dată cu opera lui Roman Melodul. Un kontakion e format, de obicei, din stanțe cu metrică asemănătoare al căror număr variază de la optsprezece la douăzeci și patru (numit oikoi: un termen folosit în mod analog cu cel italienesc „stanza”), precedate de un scurt preludiu denumit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren care este repetat apoi cu stanțele care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
solemn. E vorba de o compoziție valoroasă în care densitatea expresiei și gustul pentru jocurile de cuvinte îl prevestesc deja pe Roman; avem impresia că autorul anonim al imnului și Roman ar fi urmat aceeași școală. Un alt imn este analog în ce privește conținutul și tonul: este intitulat Plânsul lui Adam sau Primul Părinte și aparține tot seriei de imnuri dedicate Postului Mare și penitenței. De această dată, acrostihul e mai lung pentru că ne dă tot titlul imnului. Structura metrică este deja
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
false cu informații adevărate. Nu lipsesc răstălmăcirile și denaturările unor fapte datorate unei accentuate pigmentări cu întâmplări palpitante; însă există aici și informații interesante privitoare la Asia Mică și în special la Antiohia. Limbajul e destul de apropiat de vorbirea populară, analog cu cel folosit de contemporanul lui Ioan, Cosma Indicopleuste, care scria pentru același fel de cititori; în opera lui Ioan apar însă și latinisme și semitisme. Ioan a constituit un exemplu pe care l-au imitat după aceea mulți cronicari
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
hermeneutică biblică din care nu lipsesc observațiile nimerite și nici o anume subtilitate, iar un alt motiv ce ne trezește interesul constă în faptul că aici este folosit pentru prima oară pentru textul sacru termenul de „introducere”, utilizat deja pentru opere analoage din filosofia păgână, cum e cazul introducerii lui Porfiriu la logica lui Aristotel. Criteriile exegetice ale acestui scriitor necunoscut par, oricum, să fie apropiate de cele ale școlii antiohiene pentru că Adrian pledează pentru evitarea interpretărilor prea îndrăznețe și pentru o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
două sunt dedicate unor sărbători închinate Fecioarei Maria, iar altele sunt laude închinate apostolilor Toma (sau Andrei?) și Iacov. Bibliografie. Ediții: PG 27, 649-1344; 93, 787-1480; SChr 187, 1972 (M. Aubineau: pentru Omiliile de Paști, împreună cu alte omilii cu subiect analog ale lui Basilius din Seleucia, Ioan din Berit etc.); M. Faulhaber, Hesychii Hierosolymitani, Interpretatio Isaiae Prophetae, Freiburg i. Br. 1900. Studii: O. Bardenhewer, op. cit., pp. 257-261; G. Mercati, Note di letteratura biblica e cristiana antica, Studi e Testi 5, Bibl
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
legate de cărțile Regilor și Paralipomena a lui Teodoret; - Despre Isaia sau, mai exact, o Epitomă a diferitelor exegeze propuse pentru profetul Isaia, destul de întinsă, care are însă în partea centrală vaste și însemnate lacune. În structura sa, aceasta e analoagă aceleia despre Optateuh pentru că nu conține numele autorilor diferitelor exegeze din care au fost luate pasajele compilate. Această Catenă se bazează pe trei comentarii: pe cel al lui Chiril din Alexandria, care ne-a parvenit (p. ???), și pe cele ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Chiril din Alexandria, care ne-a parvenit (p. ???), și pe cele ale lui Eusebiu de Cezareea și Teodor din Heracleea (arian) care, la rândul lor, au ajuns până la noi numai prin intermediul catenariilor; - o Epitomă de exegeze alese privind Cântarea Cântărilor, analoagă ca formă cu cele dinainte; titlul (exegeze „alese”) i-a făcut pe cercetători să presupună că, la fel ca în cazul Catenei despre Optateuh, Procopios ar fi alcătuit mai întâi o catenă mai amplă, iar apoi ar fi scris o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
greu de precizat. Numele său apare, alături de numele altora, în lista autorilor reuniți de un compilator într-un gigantic Comentariu la Epistolele lui Pavel, alcătuit după sfârșitul epocii lui Fotie. Așadar, Ecumenius ar fi scris un comentariu cu un subiect analog: acesta, dacă judecăm după ceea ce se poate vedea în compilația ulterioară, ar fi fost format din scurte glose. Mai scurte sunt Comentariul la Faptele Apostolilor și Comentariul la epistolele catolice care, din câte se pare, conțin o mai mare cantitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Apostolilor și Comentariul la epistolele catolice care, din câte se pare, conțin o mai mare cantitate de material original. Totuși, nici situația acestor comentarii nu e limpede pentru că textul lor coincide, se poate spune, cu acela al comentariilor cu conținut analog scrise de episcopul Teofilact din Ohrida (oraș din Bulgaria) care a trăit în secolul al XI-lea. Probabil acesta a copiat cu fidelitate comentariul scris mai înainte de Ecumenius. Bibliografie. Ediții: Pentru Comentariul la Apocalipsă, cf. The Complete Commentary of Oecumenius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unul din stimulii care au dus la scrierea acestui comentariu. Nu cunoaștem decât titlurile altor opere ale lui Andrei. Este menționat de mai multe ori un Terapeutic alcătuit din cel puțin două cărți al cărui titlu ne trimite la opera analoagă a lui Teodoret din Cyr (p. ???); s-au păstrat și câteva fragmente din această scriere și în toate este combătut Origen, iar problemele abordate au caracter escatologic. Andrei ar fi și autorul unor Explicații la viziunile profetului Daniel. Bibliografie. Ediții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
autonomie pentru intelectualitatea muncitoreasca independența, mergea până la stabilirea unei hegemonii culturale generale, prin importanța acordată artei sau teatrului ca mijloace de democratizare proletara a cunoașterii În cadrul unei viziuni comune asupra lumii. Postulatul culturii proletare, ca și principiul unei autonomii culturale analoge autonomiei politice a partidului rămânea abstract. Această nebuloasa este rezultatul unui mod de reprezentare Încă substanțialista a lumii sociale, care-și pune problema conservării originii În condițiile schimbării de statut (cum să devii specialist sau profesionist și să rămâi În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cabaret politic). Dintre toți, André Brie, responsabilul PDS pentru programul partidului (Grundsatzkommission) și pentru pregătirea politică, insistă asupra opoziției dintre intelectualul critic, caracteristic grupului de inițiativă din care a dat naștere noului partid, si intelectualul de partid, supus, o distincție analoga celei dintre fosta Academie și Parteihochschule. Tot Brie era cel care până În vara lui 1996 luase o poziție foarte critică față de antiintelectualismul manifestat În rândurile PDS, cerând partidului să se debaraseze de nostalgii și să se integreze mai bine În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Cf., de exemplu, aceasta observație a lui Jens Reich (1992, p. 24), fost președinte al Akademie der Künste (Academia Artelor) din Berlin: „Contradicția dintre intelighenția și birocrația politică este În realitate cea dintre clasa dominantă și ordinea hegemonica. Ea este analoga contradicției dintre curtea absolutista și mică nobilime sârmana” (Der Widerspruch zwischen Intelligenz und Politbürokratie war în Wahrheit der zwischen der herrschenden Klasse und ihrem hegemonialen Stând. Er ist analog dem Widerspruch zwischen absolutistischem Hof und dem armen Kleinadel). Tradus prin
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Între națiunea majoritară (română) și „naționalitățile conlocuitoare”, maghiară și germană În mod special. Ambiguitatea definirii statutului național era evidență În cazul micilor grupări etnice diferențiate de altele (cum sînt sașii sau șvabii, față de germani, sau secuii, față de unguri). Situația era analoga cu cea a raportului dintre statutul național sovietic și statutul naționalităților sovietice. Urmînd linia Kominternului, a cărui „secție” era, PCR considerase România drept stat multinațional - contrar Constituției Regatului România - si ceruse dezmembrarea să În folosul statelor vecine sau măcar integrarea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
tip baroc (ca în Princepele) sau, dimpotrivă, pentru epica de tip fragmentarist, utilizând tehnica rupturii și a discontinuității narative, a colajului și citatului. În studiul despre D.R. Popescu se analizează mijloacele epice prin care modalitatea de configurare a personajelor devine analoagă construcției labirintice a scrierilor. Este anticipată una dintre ideile centrale ale monografiei din 1981, primul studiu literar mai amplu asupra operei acestui scriitor, unde sunt inventariate, după regulile structuralismului, principalele scenarii, teme sau cronotopuri din nuvele, romane și dramaturgie. În
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
acestor schimbări pentru a supraviețui - este ceea ce noi numim acum „feedback”. Whitehead a numit acest mecanism de anticipare-răspuns „scop subiectiv” și a afirmat ca aceasta este esența „minții”. La o jumătate de scol după Whitehead, Norbert Wiener a introdus un analog mecanic al filosofiei procesului prin conceptul de cibernetică. Wiener și colegii săi lucrau la Îmbunătățirea mecanismului de ochire și țintire al artileriei antiaeriene În cel de-al doilea război mondial. Ideile lui Wiener, despre maniera În care comunică mașinile și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Sadoveanu și Cezar Petrescu, încă și mai asemănătoare cu cea din literatura lui Ion Agârbiceanu, bântuită însă de iraționalități ce par a învedera acțiunea unor puteri oculte, nu atât explicit demonice, cât gratuit malefice, sau de capriciile unui ce inexplicabil, analog absurdului din literatura occidentală postbelică. Personajele de prim-plan sunt firi interiorizate, suflete măcinate de urât, de sentimentul singurătății, exasperate de monotonia cotidiană, muncite de dorința de a comunica, dar lipsite de puterea de a-și depăși egoismele, predispuse în
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
început pe cel Despre muzică (De musica): cele două opere trebuiau să facă parte dintr-o tratare mai amplă a celor șapte arte liberale, cu titlul Discipline diverse (Disciplinarum libri); acest tratat urma să trimită și prin titlul său la analoaga operă enciclopedică a eruditului roman Varron. Bibliografie esențială (acest criteriu - efectuarea unei selecții, chiar dacă restrînse - va fi respectat întotdeauna cînd vom examina diversele probleme referitoare la Augustin). Ediții. Amintim întîi de toate marea ediție îngrijită de călugării benedictini ai congregației
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
între două realități politice, Biserica și Statul: el a vrut doar să sublinieze că forțele negative se manifestă în special prin lupta politică a statelor din lumea aceasta, din cauza setei de putere și de glorie a oamenilor, și o degenerare analoagă ce poate avea loc în cetatea cerească nu face obiectul cercetării autorului nostru. Cetatea pămîntească nu e totuna cu statul, pentru că toți membrii ei sînt destinați damnării eterne, în timp ce în cadrul statului trăiesc și cei care aparțin cetății cerești. Bibliografie. Ediții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost scris în jurul anului 428 la cererea lui Quodvultdeus, pe atunci diacon de Cartagina (despre el cf. pp. 000); primele 57 de erezii au fost luate din rezumatul anonim (Anacephaleosis) al Panarion-ului lui Epifanie, iar numerele 58-80 probabil din opera analoagă a lui Filastriu din Brescia, la care se adaugă, în sfîrșit, informații despre ereziile din spațiul latin. O funcție practică similară are Oglinda (Speculum), o compilație de precepte extrase din Vechiul și din Noul Testament, care trebuia să servească drept reper
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cît și ignoranților, astfel încît toți să poată urma dreapta credință și să evite devierile doctrinale; această cerere este repetată în scrisoarea 223, după ce Augustin, în epistola 222, îi explicase dificultatea (și poate chiar inutilitatea compendiului), dat fiind că repertorii analoage fuseseră alcătuite în latină, de Filastriu, și în greacă, de Epifanie: poate era mai bine să se traducă în latină opera acestuia din urmă decît să se compună una nouă. în scrisoarea următoare, Augustin acceptă cererea prietenului său și încheie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosper a aderat la condamnările formulate în cadrul conciliului de la Efes din 431, unde, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părintele pelagianismului. O tematică analoagă are poemul lui Pseudo-Prosper dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Gallia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac, o îndeamnă pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]