954 matches
-
al Balcicului interbelic, printre participanți nenumărați la cenaclul și seratele ținute în mod curent aici. Epoca despre care se vorbește în titlu, cea postbelică, de până în 1989, este redată în culori luminoase, umbrele inerente fiind suprimate sau relegate în sfera anecdoticului și a hazului de necaz. Dan Ciachir, care a semnat fără întrerupere Cronica ortodoxă din revista Cuvântul între 1990-2002, imprimă acestor eseuri ceva din liniștea și încrederea dăruite de credință. Peregrinări prin trecutul Europei Europa mon amour, cartea lui Petre
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13708_a_15033]
-
în franceză (cîteva, așezate în finalul antologiei) oricine își poate da seama că mai vechile trăsături sînt mult estompate. Antologia ne arată și fața nouă a poeziei lui Ilie Constantin: poemele scrise după întoarcerea în țară. Confesiunea, biograficul și chiar anecdoticul au luat locul abstracțiunilor. Mirările, uitarea, insomnia au dispărut, pacea și „netedul” sînt de-acum protagoniste, „vălul lui Isis” a pierit. Va fi altfel lirica lui Ilie Constantin? Judecînd după textele noi din Mulțimea singurătate probabil că da. E chiar
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
refuzul tatălui comerciant de a pune în vitrina magazinului plăcuța cu mesajul, într-un scris gotic afectat "Nu servim evreii", trecînd prin delimitarea adolescentului de Horde, grupul de copii antrenat pentru a-l servi pe Fürer, pînă la o scenă anecdotică memorabilă. Două mame românce și una armeancă vin în vizită la familia lor și admiră adăpostul antiaerian din grădină: "După ce au părăsit adăpostul și au aruncat o privire cercetătoare spre cer, cele trei doamne au exclamat ca dintr-o singură
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
vorbește despre Banalitatea puterii într-o reactualizare postfoucauldiană a problematicii puterii, de data aceasta mai puțin teoretică și mai adânc ancorată în realitatea politică imediată. Prin articolul lui Eduardo Berti, Borges și tangoul, cititorul intră în culisele literaturii, în sfera anecdoticului, descoperind o altă față decât cea livrescă a scriitorului argentinian. În ansamblu, revista oferă, ca întotdeauna, pagini de lectură care merită citite, dau de gândit și au avantajul de a reintegra amănuntul literar - așa cum titlul însuși al revistei o sugerează
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
care extrage câteva puncte de plecare pentru o cazuistică ce promite a fi bogată și câteva studii de caz în jurul unor personalități cu nume de cele mai multe ori obscure, dar cu funcții esențiale în aparatul interbelic al Cenzurii. Majoritatea interesante ca anecdotică, pasajele transcrise din Registrul Cenzurii nu izbutesc totuși ca, la o privire obiectivă, să se constituie în capete de acuzare veritabile. Chiar dacă greu de acceptat astăzi, restricțiile carliste care vizau exclusiv presa vremii apar unui ochi obiectivat ca niște biete
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
întreținute de George Banu cu cei pe care îi însoțește sunt, în mod evident, de sorginte socratică: de fiecare dată, cel chestionat ajunge să-și conștientizeze adevărurile profunde. Poate că nu e inutil, deoarece în nici un caz nu ține de anecdotic, să amintim aici că Peter Brook al cărui interpret și comentator pentru opera omnia este în mod unanim recunoscut George Banu, i-a spus acestuia că o viață n-a fost trăită de prisos dacă unul singur te-a înțeles
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
tinerețe dansa (firesc cu atâtea surori)" sau "A sta culcat cu picioarele în pantofi pe canapeaua de mătase, cum făcea ades citindu-și versurile, este o fineță". Instrumentele cu care reconstituie viața poetului sunt tipic călinesciene - în plus, preia situații anecdotice din diferite surse (I.M.Rașcu, G. Călinescu, Agatha Grigorescu-Bacovia sau Cezar Petrescu) și le enumeră cu falsă sobrietate în fraze academice pline de ironie. Partea a doua este dedicată liricii bacoviene. Sunt analizate succint, în ordinea apariției, toate volumele de
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
la Paris, Ion Heliade Rădulescu trăiește cu cea mai mare intensitate drama lipsei de audiență a intelectualului aparținând unei "culturi minore", drama inadaptării, prilej pentru autor de a întreprinde un succint și savuros periplu biografic - pigmentat cu generozitate de detalii anecdotice - din perspectiva căruia textele elaborate de scriitor în această perioadă capătă noi și revelatorii semnificații. Personalitatea emfatică, quijotescă a poetului este surprinsă, in actu, nu doar pe scena publică, ci și în intimitate, așa cum o atestă paginile corespondenței, mai cu
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
sînt furi, iară gazde de furi tot sînt, iproci". Fragmentul clatină dintr-o lovitură două mituri naționale: cel al armoniei dintre provinciile istorice și cel al modelului păstoresc (patriarhal, nobil, eroic). Dacă acest fragment e interesant mai mult sub aspect anecdotic, ca eșantion de istorie a mentalităților, a identităților regionale și a raportărilor polemice între moldoveni și munteni (dialogul se poate completa cu fraze acide ale lui Miron Costin și ale lui Cantemir la adresa muntenilor), un altul e chiar mai substanțial
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
pe cît de apocrifă pe atît de delectantă a anecdotei încă din antichitate. Caius Velleius Paterculus, un istoric roman din epoca lui Augustus, s-a văzut învinuit că a deformat întîmplările pe care le-a înfățișat, dînd curs unei viziuni anecdotice. Replica sa a fost următoarea: se poate, dar astfel nu sunt mai frumoase, mai interesante? Așa se explică numeroasele culegeri de anecdote care au apărut, vreme de secole, la diverse popoare între care și al nostru, de la Anton Pann și
Scriitorii în anecdote by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5918_a_7243]
-
și moartea lui Agricola. 100 Pharnace (sau Farnace) al II-lea, regele Pontului, dușman consecvent al Romei, decedat în anul 47 î.e.n., după ce fusese înfrânt de către însuși Iuliu Caesar. Episodul bătăliei dintre Caesar și Pharnace a rămas cunoscut în mod anecdotic în istorie, prin scrisoarea trimisă de Caesar după bătălia victorioasă unui prieten, scrisoare mai mult decât sintetică, conținând celebrele trei cuvinte: "Veni, Vidi, Vici". ("Am venit, am văzut, am învins"). 101 Antiochus, nume purtat de regii dinastiei cu același nume
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
semnul unei serioase îndoieli prezența lui Eminescu și chiar ființarea mai mult decât formală a societății însăși). Eminescu a avut printre prietenii, colegii de redacție, sau de "junimism" pe teleormănenii Anghel Demetriescu (care nu este detractorul eminescian G. Gellianu), pe anecdoticul D. Teleor, pe gen. George I. Manu, pe gazetarul Gr. Păucescu, care va îngriji prima ediție din publicistica lui Eminescu, apărută îndată după moartea poetului. Cam la atâta se rezumă partea biografică. Trecând la operă (poezie, culegerea de literatură populară
Trasee eminesciene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16876_a_18201]
-
o viziune profundă, originală fundamentată pe norme și precepte esențiale ale actului de creație. Corneliu Dan Georgescu își împrejmuiește orientările estetice declarând că muzica sa "se bazează riguros pe simetrii geometrice și principii de proporție" ori că "ideea unei arte anecdotice, care distrează spectatorul, dar, în aceeași măsură, și participarea la o avangardă standardizată, devenită academică, îi este profund străină". - Stimate d-le Georgescu, după mai bine de două decenii v-ați reîntors, iată, în România. Ce surprize plăcute și, eventual
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
întoarce, așa cum promisese, în prizonierat, unde, de altminteri, va fi torturat și ucis. De asemenea, adeseori invocată e scena, cu totul improbabilă, a întemeierii Cartaginei. Aproape că nu există autor care să nu se refere la ea, cel puțin de dragul anecdoticii. Cerând, pe țărmul Africii, atâta pământ cât acoperă o piele de bou, punii apelează la un șiretlic, tăind fâșii suficient de înguste cât să delimiteze locul viitoarei cetăți. In sfârșit, o altă marotă a autorilor latini (fie ei istorici sau
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
proza scurtă scrisă atunci nu este afectată, precum romanul, de schimbarea de paradigmă culturală. Cel puțin nu într-o măsură prea mare. Și acest avantaj se datorează în primul rând caracteristicilor genului. Cum lapidar formula undeva Nicolae Manolescu, nuvela e anecdotică, romanul e problematic; neocupându-se de analiză, descriere, sondare psihologică, povestirea și nuvela nu propun o formulă asupra căreia să se poată opera cu ușurință mutațiile hibridizării prin care romanul a încercat să supraviețuiască pe o piață controlată de cenzura
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
despre Che Guevara. Ce au în comun, în afara perioadei istorice, toate aceste texte e că te țin atent de la primul la ultimul rînd. • Dintre paginile autobiografice, semnalăm continuarea amintirilor lui Ion Vianu din adolescență, în care există și un portret anecdotic al lui Ion Barbu, despre care aflăm că se mîndrea cu originea lui țigănească și se mînia teribil cînd îi era contestată: „ «Îți crăp capul» striga el ridicînd bastonul, la Capșa, asupra lui Lemnaru care-i spunea că era, de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6771_a_8096]
-
enunțata, în subtitlul cărții, temă a iubirii. Vorbește despre dragoste și trădare, comunicare și solitudine, despre emoții și irațional, despre caracter și experiențe de viață, despre ezitare și refuz, despre părinți și familie etc. Scrisul său îmbină divagația savantă cu anecdoticul sau cu meditația gravă. Fără să ambiționeze așa ceva, cu o cuceritoare modestie, tânărul Predescu riscă să devină dacă nu profesorul de înțelepciune al generației sale, atunci, cel puțin, martorul cel mai convingător al faptului că acești oameni tineri au învățat
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
cel puțin, martorul cel mai convingător al faptului că acești oameni tineri au învățat să gândească cu propriul cap. E inutil să adăugăm că autorul eseurilor de față și-a cucerit propriul stil, cuceritor prin echilibrul fragil dintre gravitate și anecdotic, prin refuzul de a participa la dezbaterea problemelor cetății printro retorică exclusiv nihilistă. Altfel spus, eseistul știe să fie profund și convingător fără să adopte o morgă profesorală. Fermecătoarele eseuri despre iubire ale lui Flaviu George Predescu pot fi citite
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
discreditat-o. Dar o bancă angajează banii clienților ei în afaceri problematice ori hazardate; o descoperim? Despăgubire, căci nu mai poate face treburi. Și așa in infinitum. Ca să arătăm ce puțin temeinică e o asemenea interpretare, vom cita un caz anecdotic din Grecia. Un cleft care pretindea a fi comis acte eroice în războiul Independenței a cerut pensie de la Cameră. Camera ar fi fost dispusă de-a i-o vota daca o gazetă nu s-ar fi ridicat contra. L-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pildă, în „Hai să facem un spectacol!” unde, sesizând împlinirea afectivă totală a copiilor în jocul lor cu păpușile, notează: „Mai trist e că atunci când purcelușul, gâsca, girafa sau iepurașul sunt bolnavi, Sorin și Sorina trebuie să le dea medicamente”. Anecdotică și amuzantă este schița „O întâmplare cu tâlc”, care imaginează un mic scenariu de natură să conducă la concluzia că acel care perseverează pe calea neadevărului nu poate avea decât de pierdut. Suferind de pe urma unei altercații cu un coleg de la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
după citirea romanului Ravelstein și a Jurnalului lui Sebastian, a declarat, se pare, unui prieten că Bellow și Eliade au fost cei doi bărbați care i-au trădat Încrederea și afecțiunea. Câtă importanță au, În cele din urmă, asemenea condimente anecdotice În evaluarea valorii unui scriitor și a operei sale ar fi Însă, probabil, comic de dezbătut. * De văzut, prima oară l-am văzut pe Bellow la București, la finele anilor ’70, cu ocazia vizitei care avea să-i inspire, ulterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
relata cum s-a născut cartea și cum o vede astăzi. Urmau Întrebările și comentariile studenților, dialogul dintre profesor, invitat și clasă. Claudio pregătise incitante scurte eseuri În jurul temei și subtemelor fiecărui volum, dar și lapidare incursiuni biografice, conectând fermecător anecdoticul cu semnificația. I-am invidiat, din nou, grația elegantă a stilului, erudiția firească, gentilețea convivială, curtoazia cărturărească. În ciuda unor poticneli fonetice, pe care exilatul din mine le simpatiza și pe care musafirul le ironiza, amuzat, Într-o seducătoare lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
din cap către cineva aflat la o depărtare de jumătate de continent. — Ce nu le-a plăcut ălora de la Kirkus? La celălalt capăt urmă un nou moment de tăcere. Cavanaugh, nuanțând. — Ceva cum că studiile de caz ar fi prea anecdotice. Prea multă filosofie și prea puține urmăriri cu mașina. Cred că au folosit cuvântul pompos. Pompos în ce sens? — Știi, Gerald, eu nu mi-aș bate capul cu chestia asta. Acum nimeni nu te mai poate descoperi. Ai devenit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
proiectul la care tocmai lucra în laborator avea legătură cu influența emisferei stângi asupra sistemelor de credințe și asupra modificării amintirilor în sprijinul acestora. Dar tot ceea ce aflase de la suferindul de Capgras din Nebraska era în cel mai bun caz anecdotic. Se întorsese de câteva zile la Stony Brook, când începu să vadă în călătoria lui un ultim studiu dintr-o lungă serie care avea de-acum să lase locul unor cercetări mai sistematice, mai solide. Și totuși ceva din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai dărâmătoare decât îi dăduse de-nțeles Jess. Stimulată de imagistica medicală și de noile tehnologii experimentale moleculare, cercetarea neurologică a făcut progrese fenomenale în ultimii câțiva ani; nu același lucru se poate spune despre abordarea din ce în ce mai subțire și mai anecdotică a lui Gerald Weber. Se întoarce și de data asta cu poveștile lui bine cunoscute, puțin caricaturale, ascunzându-se după o pledoarie total previzibilă, dar irefutabilă, pentru toleranța la diferitele tulburări psihice, chiar dacă poveștile lui se află la granița de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]