976 matches
-
în viața de certuri pe care o ducea cu Ada, își închipuise că ar fi tfost mai fericit cu cealaltă. Dar era măgulit că Ada îl cumpărase cu bani mulți și că acea Elenă îl iubise, măgulit în ambiția lui anemică. El avea o situație solidă cu făinăreasa, Elena Drăgănescu o situație admirabilă. Totuși era bine, dar nu vrea să o mai întîlnească. Acum Elena sau Ada, femeile îi erau dușmane. Mai mult chiar decât zilele de toamnă, vecinătatea lor îl
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de fiecare dată gândul la strâmta locuință de două camere îmi sufoca bucuria cu care așteptam vizita. Nu folosea la nimic budinca de vanilie cu așchii de migdale, pentru care tata, bucătar de familie prin înclinație, dosise ingredientele din livrările anemice pentru scopuri festive. Special pentru mine turna peste budinca abia răsturnată din formă sirop de ciocolată și o așeza la vedere pe masa aranjată anume pentru fiu. Dar nimic dulce nu putea lupta împotriva strâmtorii. Mă deranja orice, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru omul răufăcător care a trecut, pentru pierderea senior 'ală a florentinului sperjur, care a ofensat-o - dacă așa crede ea. - A! ... A! ... murmură aromit Mini la vorbele lui Nory. - A! ... A! ... a zis "Omul". Așadar, consimți că până și anemicul mire al Elenei e ,.bărbatul" . . . "Omul". Văd că te-ai convertit la Biblie ... - La pod! îngînă moșu, și răspunsul violent al lui Nory se stinse. Se auzi un uruit încet și mici fantome simetrice trecură la distanță prin ceața luminoasă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
faptă, cum vezi, ortodoxă. Știi că a învățat un timp la Notre-Dame. Monseniorul avea, pare-se, de la unica lui soră, un nepot unic, scump sufletului său. Băiatul, atunci de vreo 15 am, era atins de gigantism. înalt, dezvoltat, în consecință, anemic și stângaci. Nu se putea învoi cu școala. Nu se potrivea nici cu băieții cei mari, nici cu cei mici. Nu-și găsea atitudinea și asta îi făcea viața nesuferită. N-a mai vrut să urmeze. S-a decis să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ți luminează toată fața spre ochii care, știai?, se schimbă și ei, devin aurii, calzi, calzi ca o mângâiere... în fine, să lăsăm). Eu nu am spus nimic. Tu ți-ai declamat povestea despre cine sunt eu. Eu am protestat anemic. M-am lăsat în voia ta. Iată-mă, brusc, devenit personaj. Posesorul unui destin. Tu te-ai căpătuit cu un dram de divinitate la comandă. Dumnezeul unei biografii. A mea. A ta. Unde s-au unit poveștile? Și când? Și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul care-i adăpostea, era deplină. Într-un târziu Gosseyn începu să-i deslușească vag silueta neclară în anemica lumină a unui felinar îndepărtat. Era la vreo doi metri de el și, în timpul cât o observă nu făcu nici o mișcare. Pe măsură ce studia această formă întunecată, Gosseyn își dădea seama din ce în ce mai mult de enigma pe care o reprezenta. Era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îndelung așteptat. Dar, la o mulțime tot mai mare, și potera era mai numeroasă, care a reușit să-i blocheze în Piața Gării cu niște garduri mobile, aduse în regim de urgență de la Nicolina. Din depărtare, se auzeau tot mai anemic ceva proteste cu Huoo criminalilor! și văicăreli izolate pe străzi lăturalnice... Eșecul acțiunii era mai mult decât evident... Fraților!! s-a auzit un glas ca un tunet din mijlocul mulțimii înțărcuite. Plecăm la Timișoara!! Ne îmbarcăm cu toții în acceleratul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Vajnic susținător al măsurilor de modernizare a întregii societăți prin ajustări, echilibrări, eficientizări, raționalizări, concedieri, reduceri, impozitări etc.; nu a ezitat să explice electoratului că acestea vizează, în primul rând, binele lor și al țării. Canalia! s-a auzit destul de anemic dintr-un ungher al sălii, situație ce nu a mai reclamat vreo intervenție din partea puterii. Ca urmare, s-a lecturat în condiții corespunzătoare și ultima parte a materialului: În concluzie, față de cele arătate mai sus, comisia nostră permanentă aprobă pensionarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fete de vreo treisprezece ani, în rochie de mireasă, cu cunună de lămâiță pe cap și doi bani de argint pe ochi. Avea un chip obișnuit, dar moartea o înnobilase cu o frumusețe aparte. Trupul, nefiresc de mic și de anemic, stătea crispat din cauza cocoașei. Coșciugul, construit pe potriva infirmității copilei, stătea aplecat într-o rână. Bătrânului i se păruse firesc ca sicriul să urmărească forma și silueta trupului, în loc să fie o ladă amorfă, identică pentru toți. Privi pe geamul ce dădea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
paternalista - stil de gestiune centrat pe relație; interes minim pentru producție și maxim pentru individ; preocupară principala - menținerea unor relații pozitive și armonioase cu angajații, evitarea stărilor conflictuale; acestea se obțin de regulă prin sacrificarea obiectivelor legate de productie; • gestiunea anemica - stil de gestiune “demisionar”, care evită luarea de decizii sau stabilirea unor relații cu subordonații; interes minim pentru ambele dimensiuni; • gestiunea democratică - stil de gestine ce corespunde liderului ideal existând un interes maxim pentru ambele dimensiuni; liderul fixează obiective, acorda
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
când îmi suflă frații! ― Ei, și ce vrei să fac eu? ― Păi, să mă-nveți un truc, ca să am motiv să stau în bancă mai multă vreme. Eu m-am gândit că n-ar fi rău să spun că sânt anemic și că sufăr de inimă; că doctorul mi-a prescris... ― Nu se prinde, bă, astea-s mofturi! Uite ce să faci... să lipsești vreo două zile; apoi anunți că ai alunecat pe gheață și că ți-ai fracturat sau că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
plecat de la hote!?" Nu era greu de răspuns, dar cum naiba să scrii că ai părăsit hotelul, când profesorul te lăsase cuminte, în cameră, și te rugase să nu pleci nicăieri?... ― A răspuns toată lumea? ― Încă puțin!... se auziră câteva glasuri anemice. Îndată însă Atila ne pocni cu a treia întrebare, care ne zăpăci complet: ― De cine ați plecat însoțiți de la hotel?" A trebuit să recunoaștem că erau întrebări cu dibăcie puse și care te obligau să răspunzi sincer, pentru că dacă ai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de la... Gheorghe Lazăr, domnule profesor! El a zâmbit și a adăugat: ― Cu povestea de la Curtea de Argeș? ― Da, domnule profesor! ― Hm... hm! Ați venit la noi cu o faimă nu tocmai... ― "Fama vagatur, magister!" mi-am permis eu o slabă incursiune în anemicele mele cunoștințe de Latină! ― Am fost convins că s-a cam exagerat, așa cum se întîmplă întotdeauna în astfel de împrejurări! Să trecem deci la lucrarea scrisă și vom mai... convorbi la "oral", făcu el vădit amuzat de îndrăzneala mea. Am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
prea mult, Încât domnul Cerber (așa‑l numeam În sinea mea) ar fi putut să mă roage să‑mi Întrerup lectura. Și atunci am Început să trec cu privirea peste paragrafe, răsucind cartea deschisă, atât cât permitea lanțul, după lumina anemică a becului. Colbul gros care se așternuse pe cotoare ca și pânzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu aveau și lacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfâșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit să treacă ani de pătimiri, despărțiri, sfâșieri - ne vom da seama că viețile noastre erau legate pe vecie și că prin forțele noastre anemice nu puteam face nimic Împotriva dragostei noastre și nici Împotriva obstacolelor care Îi stăteau În cale. „O astfel de dragoste se ivește la trei sute de ani“, spunea el. „Ea este punctul vieții, iar viața este singurul ei judecător. Viața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
peisaje sau fapte existențiale...) În prima, mă aflam la moară, pe Teleajen, la nenea Vitu, un văr de-al tatei. La el mă trimisese mama, într-o vară, pe când aveam vreo patru ani, ca să mai ușurez bugetul și așa destul de anemic al familiei. Acolo apele veneau adesea mari și înecau toată întinderea de prunduri. Atunci, stăteam în moară ca într-o arcă mirosind a făină. Câteodată, noaptea, nenea Vitu pescuia cu un trident, în iaz, la lumina făcliei. Când apele se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai crescut cu lapte de la sânul tău și smirnă. Ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-au
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
stăpânire socialistă, în casa părăsită a lui Petrea Păun. Gigel-ciobanul divulgase o inatacabilă constatare a Kaliei, comunicând-o unor tați perpelindu-se în emoțiile facerii dintâi, refugiați profilactic, lângă un alambic, mascat în vreun șopron de trestie cenușie, ce revărsa anemic o șuviță tulbure și călduță de trascău, la o distanță considerabilă de tortura travaliului și de agitațiile țigăncii: Muierilor le e frică de nălucile șotioase, care se arată în casele pustii..., a fost sublinierea sa. Gigel-ciobanul nu reținuse și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de mare și curmale aurii și cu alte mărfuri, precum cafeaua, untul, uleiul de calitate și uleiul de măsline, scrumbia de Dunăre, pastramele, șuncile, ghiudemul, pâinea la liber etc., etc., etc., dispărute din comerțul socialist, dar păstrate cu devoțiune de anemica, încăpățânata și subversiva memorie a bătrânelor purtătoare de coșnițe. Neîndrăznind să se viseze vreun Ahile, vreun Novac sau vreun Superman (ori vreun Batman) ai modernelor basme, intrate clandestin în literatura spațiului est-european (Vai, utilitatea nu poate fi îndeplinită tocmai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acești oameni nu știi niciodată vârsta aproximativă, arată toți mai bătrâni. Vicisitudinile vieții. O femeie cu glasul subțire, slabă, îmbrăcată în negru, parcă ar purta mereu doliu sau poate cu gândul că pe negru nu se vede mizeria, bolborosește ceva anemic, dar o întrerup imediat, prea multe variante am auzit în viață și rămân oricum pe dinafară, nu știi care sunt mărturisirile verosimile sau nu. Nu stai să verifici, ar râde cerșetorii de noi, dacă am verifica statutul lor social, drepturile
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
se deie semn din surle și din tobe! Măria Sa Pricină-Împărat este prea mulțumit și s-a așezat în jâlțul cel alb. Să se bucure prostimea și să dănțuiască întru slava Măriei Sale! (Afară sunet de trâmbițe și de tobe. Urale destul de anemice în plan îndepărtat. Lingușitorul se duce grăbit către ușa din dreapta, o deschide și face semne amenințătoare cuiva. Uralele se întețesc, sfetnicul pare mulțumit, revine. Treptat, uralele se vor stinge.) PRICINĂ: Așa... Acuma, fiindcă-mi știu supușii bucuroși și fără griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mari. Încolăcit pe trunchi un șarpe lung și slab, cu un cap expresiv-nedumerit, pe care-l clatină, bleg, din când în când, cu limba bifurcată atârnând, uitată, într-o parte. Se aud, difuz, suprapuse, fragmente de melodii bisericești, susținute destul de anemic de grupuri vocale mici. Se pot distinge, din când în când, părți de text religios "Bine ești cuvântat, Doamne...", "Slavă ție, Dumnezeule...", Și acum și pururea...". Riposte similare, ca un ecou, ajung mai de departe "...oaaamne...", "...taaale...", "eeeecilor..." etc. SISOE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
este de a face cum se zice acolo, părinte Mavrichie, căci noi ne mișcăm aici tot între sfinți și binecredincioși care au în tolbă minunile lor și n-au trebuință de ale altora. Se întrerupe, pentru că se aude un cor anemic apropiindu-se.) Iaca și ceata Sfântului Terentie! Nu prea le poartă de grijă cum s-ar cuveni, după câte am aflat. MAVRICHIE: Măcar dacă și-ar purta de grijă sieși... (Grupul trece prin fața lor. Cuprinde câțiva mântuiți îmbrăcați la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
partea ei. Umbla cu plasele de cumpărături. Ce avea înăuntru? Ce ai cumpărat? Ce mănânci? Aruncă plasele alea, lasă-le jos și vino la mine, câine. Era foarte slabă în bătaia luminii. Părea unul dintre acele mici nevertebrate, cu exoscheletul anemic, care ies din pământ primăvara. Tot așa și ea părea să-și facă apariția dintr-o trudă. Mergea spre casă într-o zi oarecare a mizerabilei sale vieți, fără uimire. Ce caracter avea? De ce se machia atât de puternic? Sacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
suspendată pe o amplă terasă, era plină de plante exotice cu un aspect înfricoșător: unele, foarte înalte, aveau pe tulpină enorme excrescențe și un frunziș ascuțit și rigid, altele erau pline de ace culminând într-o inflorescență prăfuită. Luna decolora anemicul lor pigment cu încă o spoială albicioasă. Traversam grădina și mi se părea că mă plimb într-o colonie de fantasme. M-am apropiat de gard. Apa era foarte calmă, de un albastru profund. Am privit în depărtare, la orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]