2,942 matches
-
sunt indicii indirecte ale aceste depresii precoce. În același timp, Vincent încearcă, ca orice copil mai mare, să-și îngrijească mama prin mângâierile sale și prin prezența sa. Dificultățile persistente din perioada separării cauzate de frecventarea creșei dovedesc existența acestei angoase de separare care, ulterior, s-a transformat de altfel în refuz școlar și în agitație foarte puternică la școală. Dacă această „depresie din copilăria mică” s-a atenuat în copilărie, în schimb perioada adolescenței pe de o parte, care îl
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
să utilizeze din ce în ce mai mult conduite alimentând o negare maniacă (grupul de camarazi, prostiile, rolul de vedetă pe care îl dorește acesta) și sarcina mamei pe de altă parte și nașterea unui bebeluș, care vindecă în sfârșit depresia mamei, pot reactualiza angoasele sale de pierdere: de două ori el nu mai este copilul care își poate consola mama, o dată pentru că nu mai are vârsta potrivită și a doua oară pentru că altcineva este în locul său. În plan psihopatologic, este posibil să emitem ipoteza
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
separări. Printre aceste necesare renunțări putem descrie în special pierderea refugiului matern, a mamei care mângâie, îngrijește și protejează. Adolescentul, prin nevoia sa de a se depărta de legătura cu obiectul oedipian pierde acest refugiu posibil atunci când este confruntat cu angoasa sau cu sentimentele de abandon. Dar acestei pierderi a refugiului matern i se asociază pierderea obiectului oedipian. Această distanțare de obiectul oedipian este cu atât mai necesară cu cât intensitatea pulsională amplifică nevoile, fantasmele incestioase și face și mai imperioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și mai puternică, amenințarea mai mare. Cazul Sandrei este un exemplu în acest sens. Pentru Braconnier, de la care împrumutăm înțelegerea acestui moment special, această tensiune poate fi la originea unui sentiment de teamă față de schimbarea obiectului iubirii, teamă care devine angoasă și „fixează puțin câte puțin subiectul într-o stare de neputință și de profundă disperare din care acesta nu se va mai putea desprinde”, înstalând într-o oarecare măsură adolescentul într-o stare depresivă. Această depresie este marca clinică a
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
exigențelor adulților (cea de a doua doică, profesoarele, profesorii, mama sa, etc), dar rămânând în colțul său, cu o rezervă prudentă pe care adulții au numit-o cumințenie. Apariția adolescenței antrenează reapariția afectelor depresive, a spaimei de abandon și a angoasei. Sandra retrăiește aceste stări și le desenează (desenele satanice). Dar această adolescență îi oferă mijloacele unei rebeliuni pe care n-a putut niciodată până în prezent s-o exprime. Putem considera această acțiune ca fiind relativ „sănătoasă”, chiar dacă îi ia pe
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cu fragilitatea propriilor sale fundamente narcisiace, cu amenințarea unei rupturi în ceea ce privește sursele sale posibile de identificare din care acesta își extrage sentimentul continuității existenței. Temerile dismorfofobice atât de frecvente în adolescență pot reprezenta o deplasare cu fixație tranzitorie a unei angoase paranoice de discontinuitate spre reprezentarea sinelui printr-un fragment al corpului (cf. cazul lui Sylvie sau al lui Gérard). În același mod, integritatea imaginii parentale nu trebuie să fie amenințată de acest travaliu de detașare: aici intervine nu numai imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pentru cea mai mică deplasare. Testele care au fost aplicate, Rorscharch, TAT, vor confirma prevalența unui tip de relație anaclitic cu căutarea completudinii și fuziunii, trebuință care anihilează percepția diferențierii sexuale sau de generație. Atitudinea depresivă n-a fost elaborată, angoasele de pierdere și abandon sunt prea puternice, reflectându-se imediat în căutarea unei relații nirvanice perfecte. Psihoterapia propusă rămâne subordonată posibilității lui Catherine de a se deplasa autonom, ceea ce nu s-a realizat încă. Putem deci considera că acești adolescenți
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
amplifice procesul proiectiv. Un cerc vicios apare: fiecare manifestare pulsională amplifică trebuința proiectivă, ceea ce accentuează sentimentul de vid, de ruptură, de absență, care întărește trebuința pulsională etc. Sub efectul mâniei și al dorinței, reprezentările sunt destabilizate, chiar distruse, ceea ce provoacă angoasa terifiantă a „deșertului” mental, a neantului care este rezultatul furtunii emoționale și nu cauza” (Ladame, 1988). Adolescentul trăiește un „vid intern”, vid al reprezentării, al afectului, al emoției, al investiției, el trăiește această plictiseală care ia puțin câte puțin forma
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nici o ameliorare. Ea se simte vinovată de starea sa descrisă ca o ruptură ireversibilă de un trecut fericit pe care nu-l va mai regăsi niciodată. „Nu mai pot fi ca înainte, simt că am devenit un nimeni.” Ea evocă angoasa trecerii timpului, impresia ca ar fi comis o crimă, faptul că nu găsește în jurul ei decât vidul pe care l-a creat. Are uneori dorința de a se răzbuna, de a-i distruge pe ceilalți, dar este copleșită de teama
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cu cât tânărul adolescent prezintă semnele unei fragilități psihopatologice anterioare: tulburare a personalității de tip limită sau narcisiacă, antecedent de psihoză infantilă mai mult sau mai puțin stabilizată, nivel intelectual (QI) la limită sau inferior, tulburări anxioase marcate de o angoasă patologică a separării... În toate aceste situații, fragilitatea și vulnerabilitatea planului identitar fac dificile, aproape imposibile, identificările obiectuale necesare pentru construirea identificărilor viitorului adult. Tensiunea care rezultă din această situație se traduce printr-o suferință depresivă care, neputând fi integrată
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sunt îngrijorați privind evoluția acesteia. De cinci luni încoace, Jeanne prezintă, într-adevăr, o serie de manifestări simptomatice care se agravează. Acestea au început printr-un episod acut declanșat la câteva zile după apariția ciclului menstrual dominat de manifestări de angoasă hipocondriacă cvasi delirantă și teamă de apariția unei sarcini. Un tratament cu neuroleptice (chlorpromazină) are ca efect o sedare rapidă. După o lună și jumătate, cu ocazia unei separări de mediul familial datorat plecării într-o tabără de vacanță, Jeanne
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
unei sarcini. Un tratament cu neuroleptice (chlorpromazină) are ca efect o sedare rapidă. După o lună și jumătate, cu ocazia unei separări de mediul familial datorat plecării într-o tabără de vacanță, Jeanne prezintă o stare de agitație și de angoasă cu idei delirante polimorfe, halucinații vizuale și cenestezice, cu o stare de agitație motrică importantă. Se observă, de asemenea, manifestări de protest față de ideea separării prin spitalizare, crize de plâns. Jeanne are dificultăți în ceea ce privește relația cu ceilalți adolescenți, ea se
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
care până în acel moment au fost relativ ținuți la distanță, protestează și solicită o consultație la un alt medic. Jeanne a fost supravegheată într-o clinică de pedopsihiatrie de la vârsta de 6 ani pentru tulburări grave de personalitate, asociate unor angoase majore de separare, tulburări de somn intense; a fost evocat diagnosticul de psihoză a celei de a doua copilării. Nivelul său intelectual este normal/la limită (QIG: 86, verbal: 87, performanță: 88), dar ea este în situația unui eșec școlar
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sinceritate cu adolescentul îi permite acestuia să aștepte, să revină și să poată vorbi medicului său cu sentimentul că a fost ascultat și, eventual, înțeles. În zilele sau orele care preced tentativa de suicid, se înregistrează adesea o creștere a angoasei: adolescentul își exprimă temerea „de a nu face față”, teama de a da greș. El nu poate rezolva această creștere tensională prin mijloace simbolice sau mentale și trece la act asupra propriului său corp. Prezența acestor indicii, în special la
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
luni (7,5%) cu cei care au avut deja o tentativă de suicid (3,3%), autorii constată că aceste două grupuri au profiluri distincte, în ceea ce privește comorbiditatea. În studiul lor, tentativele de suicid sunt în mod semnificativ asociate unei simptomatologii a angoasei de separare și mai ales consumului de substanțe, ceea ce nu este cazul pentru ideile suicidare. De asemenea, într-un studiu asupra unor adolescenți spitalizați la Montréal, Macotta (1999) îi separă pe cei care au avut idei suicidare (IS) de cei
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
întâlnite în literatură. TULBURĂRI ALE DISPOZIȚIEI Nu vom reveni asupra asocierii lor cu tentativele de suicid deoarece au fost prezentate pe larg mai înainte. CONSUMUL DE SUBSTANȚE Acest aspect a fost, de asemenea, abordat deja. TULBURĂRI ANXIOASE Întâlnim în special angoasa de separare (la cei mai tineri) și atacurile de panică. Astfel, Shaffer și colab. (1996) au constatat antecedente de atac de panică la 10% dintre sinucigașii studiați. Gould și colab. (1998) notează, de asemenea, o asociere semnificativă între tentativa de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sau de personalitate borderline. În acest ultim caz, este uneori dificil să facem diferența între tentativele de suicid și automutilări. Personalitățile borderline, așa după cum au fost descrise de Masterson, trec la act într-un mod impulsiv, pentru a lupta împotriva angoasei și a afectelor depresive care amenință să le copleșească (cf. depresia de abandon, capitolul 1). HOMOSEXUALITATE ȘI TULBURĂRI DE IDENTITATE SEXUALĂ Să ne reamintim mai întâi că termenul de homosexualitate n-ar trebui să fie folosit la începutul adolescenței. Orice
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
la începutul adolescenței. Orice adolescent traversează o perioadă homofilă normală în dezvoltarea sa, înainte de a alege în majoritatea cazurilor un obiect sexual de sex opus, ceea ce caracterizează intrarea în viața sexuală adultă. Atracțiile homosexuale tranzitorii pot fi o sursă de angoasă și de rușine pentru tânărul adolescent, și pot contribui, din această cauză, la apariția unei stări depresive cu sentiment de auto-devalorizare și trecere la actul suicidar. Dar cei mai mulți autori au fost interesați mai ales de homosexualitatea „instalată”, punându-și problema
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
putea constitui factori de confuzie. SCHIZOFRENIA ȘI EPISOADELE PSIHOTICE ACUTE Mai rar, tentativa de suicid poate să apară într-un context psihotic, fie că este vorba despre un act impus (automatism mental), de o tentativă de a scăpa de o angoasă intensă, sau de o exaltare delirantă cu sentiment de invulnerabilitate. ALAIN - TENTATIVĂ DE SUICID, DEPRESIE ȘI HOMOSEXUALITATE Alain, 16 ani, se prezintă la consultație pentru tentativă de suicid prin intoxicație cu medicamente (a luat o cantitate limitată din anxioliticile mamei
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
care separă cei doi protagoniști), rolul de sprijin al acestui obiect rămâne funcțional. Dar dacă obiectul amenință să se îndepărteze sau, din contra, dacă acesta devine prea apropiat, atunci apar fantasme agresive sau legate de moarte și se dezvoltă o angoasă destructurantă. După Jeammet și Birot (1994), comparativ cu adolescenții care prezintă același tip de probleme dar fără să fi trecut la actul suicidar, adolescenții predispuși la sinucidere se caracterizează prin absența unor factori de protecție (factori de rezistență la șocuri
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
acest travaliu de recunoaștere, apoi de exprimare a conflictelor către o a treia persoană care nu este nici adolescentul însuși, nici părinții săi sau o figură parentală prea apropiată, poate avea o calitate terapeutică în sine; - importanța proastei dispoziții, a angoasei și mai ales capacitatea de a tolera frustrarea: într-adevăr, aceste consultații nu conduc niciodată la dispariția imediată și magică a dificultăților și a tensiunilor. Adolescentul însuși, părinții săi trebuie să accepte ideea că ameliorarea va fi lentă și progresivă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
decondiționare; - terapiile cognitive al căror scop este de „a învăța” adolescentul să înțeleagă mai întâi, să gestioneze apoi starea sa afectivă, de exemplu ajutându-l puțin câte puțin să repereze și să eticheteze o emoție cum ar fi mânia, tristețea, angoasa. După Kestenbaum (1989) această abordare este un adaos adesea necesar și prealabil unei psihoterapii de tip analitic, în special în cazul unei dezorganizări psihice grave (psihoză afectivă acută); - abordările mixte. Nu vom detalia aceste terapii în măsura în care teoriile care le susțin
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
substanțe atunci când componenta anxioasă este majoră. Este în special cazul în unele „crize anxio-depresive” sau în unele „pericole de prăbușire depresivă” în cadrul cărora adolescentul este invadat de teama că „va eșua”, că „nu va face față”, că „va înebuni”. Aceste angoase pot genera soluții nefaste: consum de droguri, de alcool, automedicație anarhică, trecerea la acte diverse, tentative de suicid etc. În alte cazuri, importanța angoasei poate constrânge adolescentul să-și reducă uneori activitățile în timp ce elaborează conduite fobice (fobii școlare). Benzodiazepinele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
este invadat de teama că „va eșua”, că „nu va face față”, că „va înebuni”. Aceste angoase pot genera soluții nefaste: consum de droguri, de alcool, automedicație anarhică, trecerea la acte diverse, tentative de suicid etc. În alte cazuri, importanța angoasei poate constrânge adolescentul să-și reducă uneori activitățile în timp ce elaborează conduite fobice (fobii școlare). Benzodiazepinele sunt cele mai utilizate, cu atât mai mult cu cât produsele cele mai recente sunt prezentate ca având efecte secundare mai reduse. Recomandările enunțate în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
vedere, existența unui protocol ce trebuie respectat în caz de tentativă de suicid apare ca un ghid prețios, securizând medicul în unele privințe, oferindu-i strategii și o „conduită de urmat” (conform expresiei medicale consacrate), toate elementele capabile să canalizeze angoasa unora și a altora, atât cea a persoanelor apropiate sinucigașului cât și cea a personalului medical. A controla însemnă ca medicul să se asigure, pe cât posibil, că delimitările interindividuale intra-familiale sunt respectate, că excitația subiectului nu-l va distruge
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]