1,002 matches
-
exemplificat de spectacolul gladiatorului. Mulțimea care asistă își asumă o conotație de paliditate care scoate în evidență anonimatul și depersonalizarea indivizilor care, pierzându-și capacitatea de reflexie și orice sentiment, își manifestă doar instinctul bestial. Din această climat de crud antagonism dispare valoarea persoanei umane, iar Ciprian aduce în discuție aspectul etico-social al ludus gladiatorius în care se simte lipsa oricărei urme de distracție sănătoasă, în timp ce există o căutare egoistă și aberantă de satisfacție a libidoului. Gladiatorii, într-o oarecare măsură
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dichotomii, Ray McKerrow citează scrierile lui Ernesto Laclau, care, observă criticul, face diferența între luptele de clasă, dominate de relații de producție și luptele dintre un popor (a people, în limba engleză) și elita legiuitoare. În cazul acesteia din urmă, antagonismul nu poate fi eludat în baza, pur și simplu, a relațiilor de producție: ""Poporul" formează o determinare obiectivă a siste-mului, diferită de determinarea de clasă; poporul constituie unul din poli sau contradicția dominantă într-o formațiune socială, cu alte cuvinte
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
îi place să-și constrângă personajele în spații strâmte care le copleșesc (figura 111). Uneori, închiderea centrică este un bazin puțin adânc care dă figurii ghemuite puțin mai mult decât o bază circumscrisă. Însă chiar și aici se asigură un antagonism între zidurile comprimate ale ligheanului și carnația atrăgătoare a celei care se îmbăiază. Într-o altă pictură a lui Degas, recipientul capătă o dimensiune monumentală (figura 112). O porțiune a cupolei circului acoperă tot spațiul pictural. Parametrul vectorial principal al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
teama omului din evul mediu, cînd cineva putea fi ucis doar pentru a i se lua cămașa! Uneori istoria regresează, iar la milocul perioadei interbelice omul devenise din nou imprevizibil, „lup” pentru om. Criza economică accentuase exasperant inegalitățile și, implicit, antagonismele, mult mai dureroase decît înainte de război, cînd Bacovia a publicat „Serenada muncitorului”, în care ele erau exprimate prin antiteza dintre „muncitor” (proletar) și „burghez”. Atunci poetul vorbea ca ideolog socialist, viguros, revoltat; acum vorbește ca un om fără iluzii, plin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care - prin faptul că au funcții proprii, principiile operante și mecanisme particulare - acționează, în general, divergent și dezorganizat, creân astfel condițiile apariției fenomenulei de „conflict” și, implicit, a celui de „frustrație”. Între activitatea „Sinelui” și „Supra-Eului” există, precizează S. Freud, antagonism (contradicție), pentru că „Sinele”, tinzând spre satisfacerea instinctelor, este amoral, în timp ce „Supra-Eul”, urmărind totdeauna principiul „datoriei”, vizează respectarea normelor social-morale. Funcția principală a „Supra-Eului” este una de interdicție: închipuid o lege, „Supra-Eul” interzice încălcarea acesteia. Când „Supra-Eul” reușește să domine „Eul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
o parte, e vorba de ceea ce ține de legea comună și de suveranitatea statului, de tot ceea ce atenuează opozițiile, de ceea ce integrează și asimilează. Pe de altă parte, e vorba de feudalitate, de specificul local, de rivalitățile de interese, de antagonismele religioase. Nimic mai semnificativ în această privință decît dubla perspectivă, pozitivă și negativă, prin care manualul lui Albert Malet și cel al lui Ernest Lavisse văd ceea ce a înfăptuit monarhia. De la primii capețieni la tînărul Ludovic al XlV-lea s-
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vrei să-l copiezi pe Walter Scott, se cuvine să-ți creezi un stil aparte. Dumneata l-ai imitat. Începi ca și el, cu convorbiri lungi, ca să-ți prezinți personajele; și abia după ce și-au vorbit, aduci descrierea și acțiunea. Antagonismul acesta, necesar operelor dramatice, lasă-l mai la urmă. Răstoarnă termenii problemei. Înlocuiește vorbăria, minunată la Scott, dar fără culoare la dumneata, cu descrieri care se potrivesc atît de bine spiritului limbii noastre. La dumneata, dialogul să fie consecința așteptată
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
triunghiulară. Astfel, se construiește un roman ale cărui "povestiri" răsfirate, din compoziția sa, își au originea mai puțin într-o "viziune a lumii" cît într-o "monitorizare atentă a cuvintelor", în dubla lor componență, formală și semnificantă. În aceeași măsură, antagonismul descriere/povestire este dintr-o dată eliminat, descrierea servind de această dată drept suport activ în elaborarea povestirii. 1. A se vedea observațiile destul de aluzive ale lui E. Ibsch (1982) și mai ales ale lui M. Raimond, 1968 sau P. Vanbergen
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
tinerei generații" (10, p. 39). Eventualei întrebări, dacă această socializare nu înseamnă cumva o supunere tiranică a omului, Durkheim se grăbește să-i dea un răspuns liniștitor: oamenii sînt interesați în această supunere, pentru că numai astfel dobîndesc însușirile umane. Pretinsul antagonism dintre individ și societate nu are o bază reală. Societatea, prin educație, nu-l comprimă, nu-l denaturează pe individ, ci-l formează ca om. Cum este ușor de presupus, o astfel de teorie cu privire la educație nu poate acorda eredității
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
al unei noi epistemologii, îmbrățișînd totodată fizica, biologia, psihologia, istoria, politica sau sociologia 2; ii) cea a lui Korzybski, ce propunea un sistem de gîndire non-aristotelic, cu o infinitate de valori 3; iii) cea a lui Lupasco, fondată pe logica antagonismului energetic. În acest context, lucrările lui Stéphane Lupasco ocupă un loc aparte. Principiul complementarității reprezenta o bază prea restrînsă, iar abordarea lui Korzybski, în ciuda importantelor contribuții la înțelegerea structurilor limbajului, rămînea prea vagă și non-predictivă. Lupasco este singurul care a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
adevărat posibilă dacă ignoră datele experienței științifice, care inundă totul și, pe de altă parte, nu ne mai putem adăpa din achizițiile teoretice ale cunoașterii constituite, pentru că ele nu mai răspund..."7. Una din cele mai bune ilustrații ale logicii antagonismului a lui Lupasco este oferită de evoluția istorică, în timp, a propriei sale gîndiri filosofice. Această gîndire se situează sub dublul semn al discontinuității față de gîndirea filosofică constituită și a continuității (ascunse, căci inerentă structurii înseși a gîndirii umane) față de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a extrapolării unei idei științifice la Realitate în ansamblul ei: "Cuantificarea, care este, după părerea noastră, tocmai introducerea irezistibilă și inconștientă a contradicției în sînul faptelor microfizice... tre-buie, oare, extinsă, înțeleasă în acest mod, la toate faptele ?"10. Conceptul de antagonism contradictoriu, care s-a ivit din știință, poate, la rîn-dul său, să limpezească anumite aspecte neclare ale științei înseși: dacă... ne hotărîm să introducem în gîndirea științifică noțiunea de antagonism contradictoriu... înțelegem cum un cîmp, ca și continuum omogen, este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
înțeleasă în acest mod, la toate faptele ?"10. Conceptul de antagonism contradictoriu, care s-a ivit din știință, poate, la rîn-dul său, să limpezească anumite aspecte neclare ale științei înseși: dacă... ne hotărîm să introducem în gîndirea științifică noțiunea de antagonism contradictoriu... înțelegem cum un cîmp, ca și continuum omogen, este mereu legat de un corpuscul, ca discontinuum născut de o excluziune eterogenizantă... "11. În aceeași carte, Experiența microfizică și gîndirea umană, Lupasco evidențiază importanța filosofică a principiului de excluziune al
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
chimice observate în natură. Principiul lui Pauli introduce, așadar, o diferență între identitatea presupusă a particulelor, o tendință spre eterogenizare într-o lume care pare, la suprafață, destinată omogenizării. În sfîrșit, ultimul pas decisiv este făcut în 1951, cu Principiul antagonismului și logica energiei, care reprezintă încercarea unei formalizări axiomatice a logicii antagonismului. Această formalizare este importantă pentru cristalizarea gîndirii lui Lupasco, deoarece ea introduce o rigoare, o precizie fără de care această gîndire putea fi considerată o imensă reverie, fascinantă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
identitatea presupusă a particulelor, o tendință spre eterogenizare într-o lume care pare, la suprafață, destinată omogenizării. În sfîrșit, ultimul pas decisiv este făcut în 1951, cu Principiul antagonismului și logica energiei, care reprezintă încercarea unei formalizări axiomatice a logicii antagonismului. Această formalizare este importantă pentru cristalizarea gîndirii lui Lupasco, deoarece ea introduce o rigoare, o precizie fără de care această gîndire putea fi considerată o imensă reverie, fascinantă, dar vagă. Există o teamă instinctivă, venind din străfundurile ființei noastre, față de acceptarea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
strict egale. Această stare, numită de Lupasco starea T ("T" fiind inițiala "terțului inclus"), caracterizează lumea microfizică, lumea particulelor. Noua dinamică acționează ca o veritabilă forță conciliatoare între eterogenizare și omogenizare. Structura binară omogen-eterogen, care părea a fi cea a antagonismului energetic, este astfel înlocuită printr-o structură ternară, ale cărei consecințe generale în plan conceptual au fost analizate de Lupasco însuși în Cele trei materii. Consecințele acestei structuri ternare pentru dialogul dintre știință și religie au fost explorate, iar aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de observabil prin cea de beable (ceea ce, într-o traducere aproximativă, înseamnă "poate fi capabil de a fi"), care pare să facă ecou conceptu-lui de potențializare al lui Lupasco. În opinia mea, formalismul general axiomatic dezvoltat de Lupasco în Principiul antagonismului și logica energiei constituie însăși osatura logicii cuantice. BOHR, LUPASCO ȘI TERȚUL INCLUS Originalitatea abordării lui Lupasco este și mai bine pusă în evidență cînd o comparăm cu cea a lui Bohr: "...este extrem de important să recunoaștem că, oricît de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să se acumuleze la nesfîrșit în aceeași stare cuantică. "Astfel, universul moare în lumină" scrie Lupasco. Ar trebui să adăugăm: Dacă nu ar exista contradicția". Într-adevăr, potrivit logicii lui Lupasco, omogenizarea și eterogenizarea se află într-o relație de antagonism energetic. Eterogenizarea este procesul orientat spre diferit. Ca și concept, ea provine din principiul de excluziune al lui Pauli, care acționează ca dinamism de individuație. O eterogenizare absolută conduce spre o ordine statică, de unde orice mișcare e absentă, spre moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
orice mișcare e absentă, spre moarte prin diferențierea extremă. Pentru ca mișcarea să fie posibilă, trebuie ca omogenul și eterogenul să coexiste: "Pentru ca dinamismele să poată fi antagoniste, trebuie ca natura lor energetică să țină totodată de omogen și de eterogen...". Antagonismul eterogenizare-omogenizare este astfel un dinamism organizator, structurant. Lupasco observă pe bună dreptate că "... excluziune nu înseamnă... anarhie, tocmai pentru că ea implică eterogenizarea în lupta cu forțele de omogenizare, și deci un antagonism organizator... pentru că este... condiția și principiul formator al
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să țină totodată de omogen și de eterogen...". Antagonismul eterogenizare-omogenizare este astfel un dinamism organizator, structurant. Lupasco observă pe bună dreptate că "... excluziune nu înseamnă... anarhie, tocmai pentru că ea implică eterogenizarea în lupta cu forțele de omogenizare, și deci un antagonism organizator... pentru că este... condiția și principiul formator al oricărei sistematizări..."25. Din nou, cuplul antagonist eterogenizare-omogenizare nu este suficient pentru a asigura mișcarea. Este necesar un al treilea dinamism, care implică echilibrul perfect, riguros între omogen și eterogen (și care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de evenimente, care nu sunt ele însele decît raporturi energetice..., e cea care conferă reprezentării noastre sensibile această impresie de realitate fizică consistentă și opacă pe care o numim materie"28. Vidul, în sens de "neant", este in-compatibil cu logica antagonismului energetic. Un concept mai nuanțat de materie este astfel definit în filosofia lui Lupasco. Antagonismul energetic implică o înlănțuire nedefinită de contradictorii: "... două dinamisme antagoniste dînd naștere unui sistem, acest sistem... va implica un sistem antagonist de același ordin; aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
noastre sensibile această impresie de realitate fizică consistentă și opacă pe care o numim materie"28. Vidul, în sens de "neant", este in-compatibil cu logica antagonismului energetic. Un concept mai nuanțat de materie este astfel definit în filosofia lui Lupasco. Antagonismul energetic implică o înlănțuire nedefinită de contradictorii: "... două dinamisme antagoniste dînd naștere unui sistem, acest sistem... va implica un sistem antagonist de același ordin; aceste două sisteme vor implica un sistem de sisteme antagoniste, și așa mai departe, potrivit așa-
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
își pierd chiar potențialitatea de contradicție"33. Hegel încearcă să depășească/să abolească (aufheben) polaritățile antagonice, în vreme ce Lupasco încearcă mai degrabă să le asume și să le integreze. NON-SEPARABILITATE ȘI UNITATEA LUMII Am putea crede, la o privire superficială, că antagonismul, lupta contradictoriilor implică separarea lor. De fapt, e invers. Logica formală a lui Lupasco antrenează ineluctabil non-separabilitatea: "... nu există vreun element, vreun eveniment, vreun punct oarecare în lume care să fie independent, care să nu se afle într-un raport
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cu logica lui Lupasco l-ar putea verifica și singur. Rezultatul acesta e comprehensibil chiar și intuitiv: cum orice sistem implică existența unui sistem antagonist, rezultă că două sisteme oarecare vor fi legate printr-un anumit lanț de sisteme antagoniste. Antagonismul energetic este deci o viziune a unității lumii, unitate dinamică, unitate de înlănțuire nedefinită a contradictoriilor, fondată pe o structură ternară universală. SAGA ANTIMATERIEI Fizica pe care se bazează filosofia lui Lupasco este în esență cea dinainte de 1950. De atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fundamentale din punct de vedere al interacțiunilor lor. Aceste particule sunt foarte departe de imaginea obiectelor stabile și armonioase. Evenimentele se prezintă experimental mai degrabă ca o creație și o anihilare continuă a particulelor. Fizica particulelor confirmă pe deplin viziunea antagonismului energetic din punct de vedere calitativ. Ea confirmă faptul că "... contradicția este un principiu de concentrare și de intensificare a energiei..." și că "... un sistem este cu atît mai rezistent cu cît forțelor sale antagoniste le e mai greu să
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]