12,966 matches
-
interpret al tragediilor lui Eschil sau Cleindenides, ce s-a distins în piesele lui Sofocle. Trebuie să amintim că uneori autorii jucau ei înșiși în propriile opere, așa cum au făcut Eschil, Sofocle sau Aristofan. Toate acestea dovedesc faptul că actorul antic grec trăia intens viața cetății sale, fiind legat de tot ce-i preocupa pe concetățeni 1. Corul (ansamblul coreuților, al căror număr a fost ridicat la 15 de Sofocle și care sunt interpretați de cetățeni care reprezintă cetatea în teatruă
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
linia vechilor tradiții. Se stinge (la puțin după Euripideă privind spre trecut, căci nu poate accepta un viitor anarhic. II.4. Legenda Electrei aă „Choeforele” de Eschil După cum se arată într-un capitol anterior, modelul cel mai imitat de autorii antici greci era Homer, în operele sale fiind prefigurate calitățile esențiale ale artei eline. Epopeile marelui poet au avut o influență imensă asupra tragediei și sculpturii, poeziei și picturii, furnizându-le numeroase subiecte, teme și motive. În plus, faptul că legendele
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
care probabil a impresionat mult mai mult publicul de atunci decât pe cititorul/spectatorul de azi, își găsește justificarea în clocotul de ură, în dorul arzător de răzbunare pe care o bună interpretare actoricească trebuie s-o fi transmis spectatorului antic. La Euripide, acțiunea nu se mai petrece în fața palatului, ci departe, la țară, în fața casei modeste a unui țăran, care pronunță prologul, din care aflăm despre uciderea lui Agamemnon. Ucigașii, vrând să evite căsătoria dintre Electra și o căpetenie ce
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
și bătrânul care pe vremuri îl salvase pe Oreste și, după o cicatrice, îl recunoaște; Electra i se aruncă în brațe. Interesant de urmărit este și modul în care decurge dialogul dintre mamă și fiică, deși esența tragică a personajului antic stă în acțiune, mai puțin în discurs. În piesa lui Sofocle, acest dialog, condus cu multă măiestrie de dramaturg reflectă înfruntarea înverșunată dintre cele două adversare, care se acuză reciproc, fiecare încercând săși motiveze faptele. Însă discuția dintre ele mai
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
acest dialog, condus cu multă măiestrie de dramaturg reflectă înfruntarea înverșunată dintre cele două adversare, care se acuză reciproc, fiecare încercând săși motiveze faptele. Însă discuția dintre ele mai evidențiază ceva: sistemul de gândire, concepțiile etice și religioase, mentalitatea omului antic. Regina consideră că a făcut dreptate, ucigându-și soțul, căci acesta i-a sacrificat cealaltă fiică, pe Ifigenia, numai din ambiția de a trece oastea elenă peste mare. Or, sufletul ei de mamă consideră că Meneleos ar fi trebuit să
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
nivelul oamenilor obișnuiți, atribuindu le slăbiciuni omenești, ar fi lipsit tragedia de marea ei valoare educativă. Însă aici Euripide e mai aproape de poeții moderni, care l-au luat ca model; Racine a mărturisit că s-a format la școala marelui antic, iar Goethe l-a admirat în mod deosebit 1. Ca și la Eschil, problema esențială pe care o pune în scenă Sofocle este ceea ce constituie ideea de bază a religiei grecești, adică raporturile dintre om și destin. Eschil ne prezintă
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
din punct de vedere al dârzeniei caracterului, s-au făcut apropieri între Electra și Antigona, iar din punct de vedere al intensității nucleului dramatic, al reliefului pe care îl capătă personajul s-au făcut apropieri între Electra și Oedip. Personajul antic (că e vorba de Electra, Antigona, Oedip sau altulă recunoaște că există în lume anumite norme care sunt obligatorii și care trebuie urmate, la nevoie chiar cu prețul vieții. Într-adevăr, Electra își riscă viața apărând Marile Legi. Ea 61
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
o îmbinare între elementul apolinic și dionisiac, între lumea seninătății, echilibrului și cea a dezordinii și iraționalului. Tudor Vianu era de părere că bunul cel mai de preț pe care-l propune Nietzche lumii moderne prin contactul său cu tragedia antică este acela al afirmării unei vieți despuiate de iluziile ei, întrucât tragedia presupune un 62 sentiment pesimist al existenței, dar o atitudine etică afirmativă și eroică. Secolul al XX-lea tratează mitul dintr-o nouă perspectivă, luând în discuție mai
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
real, sacru, exemplară, noutatea lumii moderne se traduce printr-o revalorificare a lor la nivelul profan. Laicizate, degradate, completate, miturile se reîntâlnesc și în dramaturgia contemporană. III.1. Încercări în dramaturgia românească Teatrul veacului trecut cunoaște un reviriment al mitului antic și realizează câteva creații de incontestabilă valoare. Subiectul tragediei atrizilor enunțat de Homer va fi preluat de Eschil, Sofocle, Euripide, apoi de Seneca, mai târziu de Alfieri, Goethe, iar în epoca modernă de O`Neill, Sartre și alții. Lucrarea de
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Clitemnestra dorește să i se supună ca o soție credincioasă și devotată, hotărând să uite trecutul de umilință și cei zece ani în care a fost părăsită. La fel ca și eroina lui Alfieri, nu plănuiește de la început crima. Clitemnestra antică se considera instrument al unei drepte răzbunări; hotărârea e luată de Clitemnestra lui Victor Eftimiu numai când mama trebuie să pedepsească pe ucigașul fiicei sale; ea nu mai acționează ca soție înșelată sau regină jignită de prezența amantei căreia i
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
acte scrisă de marele nostru istoric, eroina merge la întâlnirea cu un destin bine cunoscut, fără putința de a întreprinde nimic, urcând treaptă cu treaptă spre moarte. În acest fel, eroina lui Iorga apare într-o nouă ipostază față de modelul antic. În 1939, la premiera piesei lui Victor Eftimiu, Mihail Sebastian sublinia abundența de „flamuri, stindarde, pumnale, otrăvuri, țipete, un întreg arsenal de atrocități și splendori” în maniera „răsunătorilor Atrizi ai lui Alexandre Dumas - tatăl”1. III.2. Din jale se
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
răsunătorilor Atrizi ai lui Alexandre Dumas - tatăl”1. III.2. Din jale se întrupează Electra de Eugene O`Neill Din jale se întrupează Electra este una dintre cele mai bune opere ale scriitorului american și o interesantă actualizare a teatrului antic grecesc, mai exact a tragediei Electrei, cea sortită să și blesteme nenorocul și să-și jelească morții. Ca și trilogia lui Eschil, Orestia, în trilogia lui O`Neill 2 (alcătuită din piesele Întoarcerea acasă, Prigoniții și Stafiileă este reluată problematica
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
a spune „da” sau „nu” în fața unor evenimente sau a unor idei. Acestui conținut moral, dar nu și moralizator, i se potrivesc o acțiune scurtă și violentă, o montare austeră, o exprimare limpede, tensionată și sobră, păstrând ceva din pompa antică ce transformă reprezentația într-o adevărată ceremonie. Problemele dezbătute vizează culpabilitatea individuală sau colectivă. Spațiul însuși este claustral: oraș închis, sufocat de prezența muștelor - simbolul eriniilor din tragedia antică, camere refugiu - camera tronului, în care se ascund vinovații. În Muștele
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
austeră, o exprimare limpede, tensionată și sobră, păstrând ceva din pompa antică ce transformă reprezentația într-o adevărată ceremonie. Problemele dezbătute vizează culpabilitatea individuală sau colectivă. Spațiul însuși este claustral: oraș închis, sufocat de prezența muștelor - simbolul eriniilor din tragedia antică, camere refugiu - camera tronului, în care se ascund vinovații. În Muștele Sartre dezbate, în spirit existențialist, vechea problemă a destinului uman. Modelul de la care pleacă îl constituie Choeforele lui Eschil, ce are ca personaj central pe Oreste, dar aici nu
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
s-au inspirat din legenda atrizilor; în urma acestei succinte treceri în revistă se poate însă constata că personajul care de la modelul eschilian la cel sartrian, de pildă, a cunoscut cele mai diverse interpretări nu este Electra, ci Oreste. În tragedia antică, fiul Clitemnestrei este prezentat ca un personaj mai nehotărât, mai slab, dominat autoritar de puternica personalitate a Electrei. Eroul lui Victor Eftimiu se apropie întrucâtva de cel sartrian, acționând nu sub imperiul lui Apolo, ci determinat de hotărârea sa, de
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
contactul cu apă botezului. Paradisul pierdut ia forma spațiului matern securizant, unde spiritul obosit g?se?te ecoul propriilor pl?smuiri, dar ?i alinarea. M.Eminescu a cultivat sub forma unei intui?îi arhetipul naturii materne că resacralizare a mitului antic: c? imagistică să este o reprezentare a Paradisului pierdut va fi demonstrat? În paginile de fă??. Întreaga să crea?ie realizeaz? ipostaze imaginare ale unui Paradis pierdut, aflat subcon?tient sau că tem? literară reperat? În contextul romantic. O Întreag
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aceea I?i că?tig? dreptul la nemurire, prin faptul c? reprezint? un spa?iu al crea?iei, al În?elepciunii umane, În care preo?îi ?i regii c? utau „al vie?îi În?eles". Singura dintre cet??ile lumii antice pe care Eminescu o descrie În toat? m?re?ia ?i splendoarea să, este cea a vechilor poe?i Grecia antic?, expresie a geniului uman devenit cântec ?i poezie. Chiar dac? vechea Grecie, „cu domele sale albe str?lucind În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
umane, În care preo?îi ?i regii c? utau „al vie?îi În?eles". Singura dintre cet??ile lumii antice pe care Eminescu o descrie În toat? m?re?ia ?i splendoarea să, este cea a vechilor poe?i Grecia antic?, expresie a geniului uman devenit cântec ?i poezie. Chiar dac? vechea Grecie, „cu domele sale albe str?lucind În lumina soarelui" s-a risipit În undele m?rii, cântecele lui Orfeu, preschimbate În murmurul valurilor, o redau nemuririi, amintind mereu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
incursiune În lumea mitului, motiv pentru care elementele ce-1 compun tind s? cumuleze semnifică?îi adânc filozofice (luna devine un simbol imuabil al cosmosului, marea o matrice existen?ial?, simbol al genezei, codrul o lume atemporal?). Descrierea cet??ilor antice (Babilon, Egipt, Grecia, Dacia) reprezint? astfel un exemplu elocvent ce relev? pe de o parte viziunea arhitectural? a poetuluidemiurg, „titanica sete de frumuse?e ?i plenitudine rev?rsat? În crea?ie" (Z. D.-Bu?ulenga), dar ?i manieră În care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mandre palate Ridic bol?ile lor splenzizi, ?-a lor hale luminate, Stele de-aur ard În facle, pomi În floare se În?ir". (,Memento mori") Prin „por?i albastre", „sc?ri de valuri", „albastre hale" str?juite de „bol?i antice", descindem Într-un paradis fascinant, În care domnesc „portale nalte", „cu lungi coloane de z? pad?", „cu-arcuri de nea alb? că argint din Ophir", „cu bol?i mai Înalte decât Însu?i Cerul": „Acolo printre-acele lungi coloane Suspend? lampe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
preo?îi ?i regii c?utau „al vie?îi În?eles" nedezlegat. De aceea, acest peisaj impresioneaz? printr-o cople?itoare ??re?ie care, de asemenea, dezv?luie fantezia creatoare a poetului-Amphion: „Memphis, acolo-n dep?rtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stânc? pe stânc?-o cetate de gigan?i -, Sunt gânduri arhitectonici de-o groaz? m?re?ie, Au zidit munte pe munte În antică lui trufie, Le-a-mbr?cât cu-argint ca-n soare s? luceasc? Într-un
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
formelor zidite În piatr? cap??? expresia unui adev?rât miracol n? scut Între cer ?i mare marea, „mai albastr? decât cerul" -, cetatea pare ?? Împrumute ceva din dimensiunea absolut? a naturii din care s-a n?scut. Este vorba de Grecia antic?, singura dintre cet??i În care artistul a creat forme a c?ror m?re? ie ?i splendoare reprezint? expresia unei „sensibilit??i superioare" ?i a unei „voin?e artistice care supune materia sensibil? În sens hegelian, În imperiul artei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
obiect de studiu doar În ?colile de retoric?. Poezia a fost atunci retorizat?, iar retorica ? i-a pierdut sensul originar, invadând toate genurile literare; acesta a fost fenomenul cel mai complex ?i mai bogat În consecin?e din istoria retoricii antice. Din acest moment, topos-urile cap??? o func?ie nou?, „devenind cli?ee general valabile din punct de vedere literar ?i care se extind asupra tuturor domeniilor vie?îi, În m?sura În care au fost cuprinse ?i formulate În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rginiri, ostil fă?? de limitele existen?ei curente, Încol?it de eveniment ?i de r?ul existen?ei m?runte"; mitu creatorului În care sunt exprimate „pozi?ia ?i rostul creatorului În raport cu celelalte experien?e ale spiritului" {„Od? În metru antic", „Luceaf?rul") ?i un mit poetic prezent, În crea?ia eminescian?, În dou? ipostaze: prima, „direct?, explicit?", se refer? la „poezia că tem? de reflec?ie În poem" (de exemplu, versurile din „Epigonii": „Ce e poezia? Înger palid cu priviri
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
nu Inc?lze?te: de aici numele de cast?, care i se d???i identificarea ei cu Diana ". (Schopenhauer Lumea că voin????i reprezentare) Luna a impresionat mereu sufletul omenesc ?i de aceea a existat dintotdeauna În versurile poe? ilor. Anticii o vedeau că pe o divinitate ce coboar? pe p?mânt; Dante a considerat-o ca fiind cel mai frumos loc din univers, a?ezând-o În cerul dintâi al Paradisului. Pentru romantici, ea devine imagine a sublimului, simbolul aspiră?iilor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]