8,708 matches
-
ori România în mod explicit; comunismul și teroarea capătă la el numele de fiorosul zeu, iar organizarea socială impusă de noul regim apare transpusă într-un ținut fără nume, într-o țară abstractă de aparențe mitologice. Capodoperele sale evocatoare ale Antichității greco-romane îl ajută și în acest volum să imagineze o Arcadie, simbol de civilizație europeană, plasată în contrast total cu țara stăpînită de fiorosul zeu. Încă din anii debutului poetului îi fusese familiară mitologia clasică; în poemele „subversive“ această mitologie
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
nu doar al poeziei, ci și al unei întregi civilizații: „Și cei din urmă dafini elini sădiți la Roma/ Își răspîndeau în versul tău aroma./ C-un fir pe care-l trag din stele/ Poeții leagă vremile-ntre ele“. Realizările Antichității par sortite însă și ele unei pieiri grabnice - vezi stoica recapitulare a istoriei întreprinsă de Alexandru Macedon, omul considerat fiu al zeilor, dar care nici nu-și bănuia iminenta moarte (Monolog în Babilon). Iar ultima poezie din ultimul volum de
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
și fratern, și filial. O notă gravă aduce aici conflictul fizic. Întreaga relatare imaginată de Dora Pavel are loc pe fondul unei sechestrări destul de ciudate. Naratorul (personaj principal, totodată), Cezar Braia este răpit în plină zi dintr-un magazin de antichități de către un maniac (cu atât mai greu de înțeles cu cât nu se arată nici dispus, nici capabil să spună ceva). Căutați de autorități, cei doi stabilesc instinctiv un regim de alianță (instrumentat de fapt de Cezar, atacatorul rămânând destul de
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
el sub tăvălugul destituirilor. Istoricul explică ideea de a treia Romă, așa cum apare ea într-o scrisoare a lui Filotei, un călugăr din Pskov, către agentul guvernamental moscovit Munehin, „prin care se extinde și asupra Moscovei analogia, stabilită deja în antichitatea târzie, dintre Roma și Constantinopol, prin care acesta din urmă căpăta titlul simbolic de Noua Romă. Adică noua capitală a imperiului și a lumii întregi.” A treia Romă ar fi, așadar, Moscova sau „Sfânta Rusie”, ce ar juca rolul de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3364_a_4689]
-
ar vinde la prețuri astronomice. Cum hârtia nu durează o veșnicie, probabil că în câteva secole ideea de bibliotecă va fi înlocuită cu cea de muzeu, unde tipăriturile clasice vor fi conservate în condiții speciale, așa cum sunt păstrate astăzi papirusurile Antichității. Despre biblioteci particulare nici nu va mai fi vorba, de vreme ce până și rarități precum ediția „critică și sinoptică” a lui Ulysses de James Joyce, editată în trei volume de un colectiv sub conducerea lui Hans Walter Gabler la Garland Publishing
Cititorul, armă neconvențională by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3197_a_4522]
-
de poezia contemporană, să nu urmeze în nici un fel moda. Astfel că debutantul de pe la 1920 (cam în același timp cu L. Blaga și Ion Barbu) s-a refugiat programatic în trecut printr-o mișcare regresivă calculată. S-a oprit la Antichitatea greco-romană, din care a extras teme eterne; a recuperat apoi ceea ce i s-a părut mai interesant din clasicism și din neoclasicism; s-a îmbătat cu poezie romantică (mai ales cu Goethe, Novalis și Hölderlin, dar și cu Heine). Nu
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
atent filtrată, lipsită de pedanterie. Poetul român întreprindea o lectură selectivă și personală a poeziei europene. Îi citește pe latini și pe greci după cum îi citiseră și romanticii, în frunte cu Goethe și Hölderlin; umbra lui Nietzsche plutește pretutindeni, așa că Antichitatea nu mai arborează o seninătate înțepenită; pe Novalis, figură tutelară, îl preia prin intermediul simboliștilor și al poeților post-baudelairieni; iar numărul simboliștilor simpatizați de Philippide e foarte întins. Debutantul de la 1922 întreprinde o lectură indirectă și preia poezia anterioară prin filtre
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
imensul corpus poetic ce se întindea pe două milenii și jumătate, Philippide s-a oprit la meditația filozofică, la versurile care încearcă să fixeze poziția omului în univers, fragilitatea lui cumplită, iremediabila lui izolare. Suplimentul acestei obsesii literare europene, din Antichitate și pînă în simbolism, este și el prezent: autoreferenț ialitatea, preocuparea de a descifra sensul ultim al poeziei înseși. Distilînd a șaptea esență din arta precursorilor, Philippide s-a oprit la datul existențial uman și la interogația asupra rostului literaturii
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
Albrecht Dürer este reprezentatul tipic a ceea ce numim Renașterea cisalpină. Ca și artiștii italieni, a fost preocupat de reconcilierea dintre curiozitate și credință religioasă, dintre artă și știință. În plus însă, a îmbinat în arta sa cultul, caracteristic Sudului, pentru antichitatea clasică cu imaginația gotică a Nordului. Relația sa cu arta peninsulară a fost mereu interpretată de exegeți - Vasari, Van Mander, Wölfflin, Panofski, Roger Fry - sub semnul unor considerente de politică a vremii în care comentariile au fost făcute. Pentru Vasari
Desenele lui Albrecht Dürer by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3016_a_4341]
-
seducătoare”. Nimeni însă n-a pus la îndoială că, după două, necaracteristice pentru vremea respectivă, călătorii în Italia, Dürer se reîntoarce la Nürnberg în 1507 un artist schimbat. Un prim contact cu opera lui Mantegna și interesul renăscut pentru arta Antichității ce caracterizează întreaga operă a acestuia sunt evidente încă din 1494 când Dürer copiază două gravuri - Bacanală, Bătălia monștrilor marini - ale maestrului italian. Tânărul artist reușește aici, folosind un sistem complex de hașuri de densitate variabilă și orientate în direcții
Desenele lui Albrecht Dürer by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3016_a_4341]
-
cauză au aceeași disponibilitate de a explora o lume apusă. Prezent în mai multe literaturi, fenomenul revenirii la izvoarele antice apare, sporadic, dar nu inconsistent, și în dramaturgia română. În general, scriitorii români care se inspiră în piesele lor din antichitatea greco-romană își cunosc bine sursele. Unii dintre ei traduc din elină și latină, ca Victor Eftimiu, Dan Botta și Nicolae Ionel, alții au o cultură clasică solidă. Aluziile livrești, reluarea cadrului, a personajelor, a argumentelor și chiar a replicilor originale
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
cultural, schema uzuală a tragediei eline capătă valențe noi. Conflictul tragic clasic al omului cu destinul își nuanțează termenii și dobândește conotații specifice. Dramaturgii români atrași de lumea veche nu aderă la o mișcare literară care să-și propună revigorarea Antichității. Își teoretizează rareori opțiunile în scurte texte conexe, prefețe ca cele scrise de Victor Eftimiu sau articole ca ale lui Radu Stanca. Acționează sporadic și disparat, nu imprimă o schimbare de direcție în teatrul românesc. Cu toate acestea, operele lor
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
se pot familiariza cu acest univers din romanele sale fantastice sau din volumul De la arhetip la anarhetip, unde se lansează un nou concept, anarhetipul și unde sunt investigate mapamonduri fantastice, geografii simbolice, într-un cuvânt, „gândirea vrăjită a exploratorilor”, din Antichitate până în epoca premodernă. Proiectul francez este dedicat aceleiași „gândiri vrăjite”, cenzurate și refulate datorită teologiei iudeo-creștine, care a dus la crearea unor utopii „ratate”: paradisul interzis, căutat și imposibil de aflat. De ce această căutare ratată, „nemurirea” imposibilă pe pământ? E
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
de la Liège), așa cum și pentru autorul acestor rânduri a constituit un punct de plecare. Alți autori i-au reproșat că nu definește frumosul (Ion Maxim, în Orizont, 12. III. 1976, p. 3) sau i-au contestat noutatea, prin trimitere la antichitate și la Renaștere. De fapt, este vorba de o linie de gândire care desigur își are rădăcinile într-un trecut îndepărtat, dar acum ne aflăm pe o altă treaptă a ei. Reținând aici numai opera sa estetică (lăsând deci deoparte
Centenar Pius Servien by Solomon Marcus () [Corola-journal/Imaginative/14905_a_16230]
-
original, lirica italienilor, mai vechi sau mai noi, a avut un rol stimulativ și formator. Poezia lui Mihai Banciu are toate semnele unui rod interior memorabil, deplin matur, de o discretă melancolie. Adrian Popescu 29 februarie Aproape primăvară. Pe străzile Antichității guelfii și ghibelinii grăbesc pe panta Evului de mijloc când în vitrine se tocmesc ultimi saldi. Să m-aștepți, îmi spuneai, la podul peste calea ferată din Narni până vine Augustus. Asfințit Parcele parcă prind presuri prin parcuri. Contrapunct Un
Doi poeți - Mihai Banciu by Mihai Banciu () [Corola-journal/Imaginative/3323_a_4648]
-
și tocmai de aceea niciodată autoritățile ruse, fie ele țariste, fie ele comuniste, nu s-au împăcat cu spiritul Greciei și Romei antice. Un ilustru cercetător englez W.K.C. Guthrie ajunge la următoarea concluzie în această privință: marile minți ale Antichității ,s-au dovedit nu doar o dată, a fi surse de inspirație în luptele pentru libertate politică, în asemenea măsură, încât autoritățile Rusiei țariste incapabile să înăbușe deplin studiile clasice, au căutat să înăbușe spiritul lor revoluționar dirijându-le pe făgașul
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
înăbușe deplin studiile clasice, au căutat să înăbușe spiritul lor revoluționar dirijându-le pe făgașul inofensiv al exegezelor de texte numai din unii autori aleși, împiedicându-le să se transforme într-o mult mai periculoasă deschidere către teoria politică a Antichității" (Sofiștii, trad. rom., Mihai C. Udma, Editura Humanitas 1999, p.7). Rusia țaristă a păstrat orele de greacă și latină, dar le-a golit de conținutul lor firesc, deoarece a vrut să-și dea doar aparența de europenism; Rusia bolșevică
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
a cunoscut mai multe reeditări până în 1952. Intitulat Istoria RPR, rescria întreaga istorie a României sub forma luptei de clasă. În locul personalităților istorice, erau prezente marile "bătălii" de clasă (conflicte sociale, multe dintre ele inventate) care jalonau istoria țării din Antichitate până la instaurarea regimului "popular"4. Manualul insistă asupra rolului Uniunii Sovietice în dezvoltarea comunismului internațional și introducea cultul personalității lui Stalin, conducătorul sistemului comunist: "Sub conducerea lui Stalin, socialismul se construiește în Uniunea Sovietică și sub conducerea lui Stalin se
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
care va lăsa probabil urme. În DEX cuvîntul nici măcar nu apare; îl găsim totuși înregistrat de noul DOOM, care l-a preluat din uzul curent și din cîteva dicționare de neologisme, unde are sensul de "ritual, ceremonie de purificare din antichitatea latină". La originea echivalentelor culte de azi - fr. lustration, engl. lustration, it. lustrazione, sp. lustración etc. - stă termenul latin lustratio. După 1989, lustrație (ca și echivalentele sale internaționale) a devenit un termen politic, legat de diferitele legi prin care se
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
de ce i s-a adresat cerându-i să condamne comunismul?! Nu era suficient Apelul său? A-i pretinde d-lui Gallagher răspunsuri la întrebări din sfera logicii elementare este ceva inutil. Pentru locuitorul frumosului oraș Bradford nu există, precum în Antichitate pentru fixistul Cato, decât o singură obsesie: Nu are importanță cu ce consecințe. Important e ca mediocritatea d-lui Gallagher să nu se mai reflecte atât de neconvenabil în opera unui adversar a cărui anvergură îi amintește dureros de imaginea
Tismăneanu trebuie dărâmat! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10695_a_12020]
-
Iulian Neacșu se află scriitoarea Passionaria Stoicescu, care a contribuit magistral la completarea imaginii regretatului poet Grigore Vieru. ÎN VESTIARUL INIMII Mă uit la tine anonim și mă povestesc. Mai eram eu în preajma, prăfuit că un ceas din magazinul cu antichități, numai duminică, în vestiarul inimii. PORTRET Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, devastat din când în când de copiii vecinului de Răi, mângâiat în toamnele târzii de lumină felinarului de pe digul din coasta inimii. Cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Elena Vlădăreanu vede condiția umană în toată precaritatea ei. Corpul omenesc este un biet mecanism alcătuit din sînge, mațe, unghii menite să zgîrie zidurile, organe interne și diverse secreții. Altfel spus, idealul frumuseții feminine nu mai constă, așa cum știm din antichitate în armonia corpului, nu se mai află la vedere, s-a mutat sub crusta de piele. Ființele umane arată în viziunea poetei ca niște cadavre disecate cu organele la vedere, nimic din ceea ce oamenii se căznesc îndeobște să ascundă sau
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
persoană. Venind din perspectivă dionisiacă, sofiștii vor cuprinde în retorica greacă mai întâi asianismul și mai apoi aticismul, ei vor promova artificiul stilistic și literatura, vor conduce la sinuos și deformare și li se va atribui numele de manieriști ai antichității, iar sofistica (luminismul grec), după ce speculează excesiv teza protagorasică a omului măsură a tuturor lucrurilor, ceea ce duce la ideea labirintului, poate fi apreciată drept „capitolul cel mai spectaculos al logicii, partea ei manieristă”. Sofismele de supoziție de genul falsei dileme
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
conform paradigmei temporale, în timp ce cealaltă a înclinat mai degrabă către suprapuneri temporale. Așa cum a arătat și Weber, nașterea Europei moderne a însemnat o separare de Mediterana, văzută ca o sumă de valori ce își au originea și legitimitatea în perioada Antichității. Iar această separare, arată Luigi Mascilli Migliorini, a fost necesară și obligatorie pentru a putea să se dezvolte o istorie în care, reforma religioasă, statul postfeudal, civilizația noilor lumi, deschiderea către sentimentul naționalității au creat premisele nașterii modernității. Fondat pe
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
Pepys. Eseuri și autofricțiuni exegetice nu le spune nimic. Firește, nu este vina lor. Așa cum precizează autorul în montaignianul Avis au lecteur, eseurile acestui volum pot fi citite într-un dublu registru: ca o istorie a cărții (a lecturii) în Antichitate și în Evul Mediu, dar și ca o istorie personală din perspectiva lecturii, o ,ego-grafie" a cititorului postmodern la sfîrșitul lecturii. Dacă, însă, Montaigne și-a redactat eseurile cu gîndul la propria sa posteritate, cu gîndul de a rămîne în
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]