916 matches
-
Jiu. A fost membru fondator al asociației "Amicii U.R.S.S.". De asemenea, a desfășurat o intensă activitate publicistică în slujba politicii P.C.R., militând pentru preluarea puterii de către comuniști. În timpul guvernului antonescian, Petre Constantinescu-Iași s-a implicat în realizarea unității forțelor antifasciste, participând în mod activ la pregătirea loviturii de stat de la 23 august 1944. După preluarea puterii de către Partidul Comunist Român, a deținut funcții de mare răspundere pentru instaurarea și consolidarea regimului comunist în România. Mai întâi, a fost ministru al
Petre Constantinescu-Iași () [Corola-website/Science/307209_a_308538]
-
1945 - 30 noiembrie 1946. În anul 1948, a fost ales ca vicepreședinte al primului Prezidiu al Marii Adunări Naționale. În calitate de deputat, el a fost președinte al Grupului român al Uniunii interparlamentare; membru al Consiliului mondial interparlamentar; membru în Comitetul Național Antifascist și vicepreședinte al aceluiași comitet din România. În perioada 28 ianuarie 1953 - 19 martie 1957, prof. Petre Constantinescu-Iași a deținut funcția de ministru al cultelor în guvernele conduse de către Gheorghe Gheorghiu-Dej și Chivu Stoica. Pentru activitatea sa politico-culturală, i s-
Petre Constantinescu-Iași () [Corola-website/Science/307209_a_308538]
-
de relaționarea cu celelalte partide, respectiv cu PNȚ și PNL, în vederea accederii la putere. În perioada dictaturii regale, PSD și-a continuat activitatea în ilegalitate, sub conducerea lui Constantin-Titel Petrescu. Deși se aflau în tratative cu comuniștii pentru organizarea luptei antifasciste, social-democrații români au întrerupt contactele cu comuniștii, care susținuseră anexarea Basarabiei și Bucovinei de Nord la URSS. După 23 august 1944, PSD a fost implicat în constituirea primelor cabinete provizorii, dar la instalarea guvernului Petru Groza, în martie 1945, Constantin
Partidul Social Democrat Român (istoric) () [Corola-website/Science/308753_a_310082]
-
a dat domiciliu obligatoriu în comuna Lățești, raionul Fetești, reușind să i se aprobe stabilirea în București abia în anul 1965, dar fără a avea drept de pensie. În anul 1969 s-a înscris în Asociația luptătorilor veterani din războiul antifascist. Printr-o hotărâre judecătorească a Tribunalul Militar al Capitalei din 29 ianuarie 1970 i s-a soluționat favorabil, în lipsă, cererea de anulare a condamnării. Bolnav după anii grei de închisoare, Ioan Lissievici a încetat din viață în februarie 1974
Ioan Lissievici () [Corola-website/Science/308086_a_309415]
-
sovietici, dar nu constituie o explicație deplină, deoarece unii dintre cei reținuți, cum ar fi Hermann Field și Herta Field, nu lucraseră pentru OSS. Toți acești umanitariști, ca și Wallenberg, interacționaseră însă cu un număr mare de refugiați socialiști și antifasciști în timpul războiului, iar această experiență a fost utilizată în politica facționalistă și în procesele politice ale regimului Stalin. În 2009, reporterul a scris un articol în " în care a realizat profilul efectelor pe termen lung ale dispariției lui Raoul Wallenberg
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
majore de război, din Europa și Asia. Statele Unite a devenit unul dintre cei mai importanți colaboratori ai Aliaților datorită resurselor materiale și producției industriale și agricole neafectate în mod direct de devastările războiului, având o contribuție importantă la aprovizionarea foțelor antifascist atât inainte cât și după momentul Pearl Harbor, (vedeți și Lend-Lease). Prin comparație, alături de Aliați au venit mai multe națiuni decât alături de Axă. Nu doar țările atacate de Axă s-au alăturat Aliaților, dar și un număr de țări mai
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
de Ujice în teritoriul eliberat prin luptă în vestul Serbiei. În noiembrie 1941, trupele germane au reușit să recaptureze acest teritoriu, iar majoritatea partizanilor a reușit să scape în Bosnia. Pe 25 noiembrie 1942 a fost convocat la Bihać Consiliul Antifascist pentru Eliberarea Națională a Iugoslaviei. Consiliul s-a întâlnit 29 noiembrie în Jajce și a stabilit bazele pentru organizarea postbelică a țării, care urma să fie o federație. Această ultimă dată avea să fie sărbătorită ca Ziua Republicii după încheierea
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
din U.R.S.S. - Facultatea de Aviație (1956-1958). În octombrie 1943, este numit ca locțiitor politic al comandantului Regimentului 1 Infanterie voluntari și apoi al Diviziei 1 Infanterie "Tudor Vladimirescu". S-a ocupat împreună cu Dumitru Petrescu de constituirea Diviziei de voluntari antifasciști, făcând propagandă sovietică în lagărele unde se aflau prizonierii de la Cotul Donului. Dumitru Petrescu (viitor general) afirmă: ""De prizonierii din lagăre se ocupau două organe sovietice: de munca politică (în lagăre) se ocupau organele NKVD, de cea care privea organizarea
Mihai Burcă () [Corola-website/Science/308329_a_309658]
-
PCR încă din perioada interbelică. Fiul unui muzician și al unei rusoaice din Leningrad, Gogu Rădulescu și-a luat doctoratul după ce a absolvit "Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale" din București. A fost președinte al "Frontului Studenților Democrați", organizație antifascistă controlată de comuniști în anii ’30, a petrecut anii războiului în URSS. (În 1941, a dezertat din armata română fugind spre liniile sovietice, apoi a fost deportat în Siberia, iar în final s-a alăturat emigrației politice de la Moscova). S-
Gogu Rădulescu () [Corola-website/Science/308334_a_309663]
-
23 August 1944 a lucrat ca reporter la publicația „Lupta CFR“. În 1944 a primit sarcina să înființeze comitetul de partid regional Brașov, ulterior fiind secretar al comitetului de partid din Reșița. Din 1949 a fost secretar general al Comitetului Antifascist German, consilier ministerial la Departamentul Naționalităților, iar în 1955 ministru însărcinat cu afaceri ad-interim în Elveția. Din 1965 a fost membru al Comitetului Central al PCR (până în 1974), apoi membru al Comisiei Centrale de Revizie a partidului (până în 1979). Stoffel
Emmerich Stoffel () [Corola-website/Science/308348_a_309677]
-
secretar general al Partidului Comunist Român, având atuul de a fi „băștinaș”, spre deosebire de unii din precedesorii săi. Participant în iulie-august 1935 la congresul al VII-lea al Cominternului la Moscova, a primit misiunea de a organiza un așa numit „front antifascist” și în România, ca manevră de întărire a poziției comuniștilor și a filosovietismului în țară. După ce a colaborat, împreună cu alții, la îndepărtarea și la lichidarea în cursul Marii Terori din URSS a multora din tovarășii săi din conducerea Partidului, ca
Boris Ștefanov () [Corola-website/Science/307446_a_308775]
-
guvernul USA a informat autoritățile sovietice că va accepta Zidul ca pe un "fapt al vieții internaționale" pe care nu va încerca să-l schimbe cu forța. Guvernul est-german a pretins că Zidul ar fi fost o "barieră de protecție antifascistă" (""antifaschistischer Schutzwall""), ridicată cu intenția de a descuraja agresiunea occidentală. Această poziție a fost privită cu scepticism chiar și în Germania Răsăriteană, în timp ce în Germania Occidentală era privită ca măsură de stopare a exodului, ceea ce era mai aproape realitate. Zidul
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
o viață și mai scurtă, fiind interzisă după un singur an. După aceea comuniștii români au renunțat la orice veleitate de natură politică și s-au mulțumit numai cu activități de propagandă în cadrul unor organizații non-profit (Amicii URSS, Comitetul Național Antifascist etc.). Numărul membrilor PCR în perioada interbelică nu este cunoscut cu precizie. Partidul Comunist din România număra cu certitudine în jur de 2000 de membri în 1922, imediat după înființare. Conform anumitor documente ale Kominternului din anii celui de-al
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
reușit să elibereze teritorii, în special „Republică de la Užice”. În această perioadă, purta discuții cu liderul cetnic Draža Mihailovici pe 19 septembrie și 27 octombrie 1941. În aceste teritorii eliberate, partizanii au organizat Comitete Populare operând ca guvern civil. Consiliul Antifascist de Eliberare Populară a Iugoslaviei (AVNOJ), care a fost convocat în Bihaci pe 26 noiembrie 1942 și în Jajce pe 29 noiembrie 1943, era un organism reprezentativ înființat de rezistență în care Tito a jucat un rol de conducere. În
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
de partizani fără a fi neapărat comuniști. Partizanii au ocupat teritorii din interiorul Bosniei - Herțegovina și au reușit să creeze o administrație civilă în acestea. În anul 1942 are loc prima reuniune a organizației umbrelă a mișcării de partizani Consiliul Antifascist de Eliberare Populară a Iugoslaviei (AVNOJ) în orașul Bihaci, din nord-estul Bosniei (zonă cu populație majoritar musulmană) în care se proclamă sprijinul pentru democrație, drepturile grupurilor etnice, respectul pentru proprietatea privată și dreptul la inițiativa economică privată, conturându-se astfel
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Operațiunii Barbarossa pe 22 iunie 1941. Statele Unite ale Americii s-au alăturat Aliaților după atacul de la Pearl Harbor, de pe 7 decembrie 1941. Declarația Națiunilor Unite de pe 1 ianuarie 1942 a unit în mod oficial 26 de națiuni într-o alianță antifascistă. Declarația aceasta a format de asemenea baza pentru formarea Organizația Națiunilor Unite. Alianța neoficială a celor "4 Mari" formată din Uniunea Sovietică, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Statele Unite ale Americii si China a devenit tot mai strânsă până la începutul celei de-a doua jumătăți
Aliații din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302659_a_303988]
-
1944 când, în cursul audienței dr. Willy Filderman la regele Mihai I, la Castelul Peleș, liderul evreu îi cere regelui să respingă planul propus de Lucrețiu Pătrășcanu și Emil Bodnăraș cu o zi înainte, la consfătuirea fruntașilor politici și militari antifasciști, prin care regimul Antonescu urma să fie răsturnat prin înarmarea evreilor din lagăre. Filderman îl anunța pe rege că evreii vor participa cu entuziasm la o astfel de răscoală dar, exclusiv proporțional-numeric cu populația românească participantă (pentru a nu lăsa
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
Sydney Webb, Phillip Snowden și Clement Attlee. Deși era fidel Internaționalei Socialiste, a refuzat primirea Partidului Comunist Britanic, având un program radical, colectivist, egalitar, devenind treptat tot mai liberal și prudent, fiind un partid al justiției sociale, progresist, pacifist și antifascist. Susținători din rândurile muncitorilor calificați și intelectuali erau recrutați din Yorkshire, districtele miniere din Țară Galilor și Londra, având ca publicație Daily Herald. În timp ce cele două partide se aflau în plină ascensiune, Partidul Liberal se află într-un lung declin
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
regimului nazist, se alătură Fuhrerului. Au apărut și grupări paramilitare precum Căștile de Oțel (1918) ce numără 500 000 de membri, Secțiile de Asalt ce cuprindea 300 000 de membri național-socialiști în 1932, Frontul de Fier cu trupe de șoc antifasciste organizate de socialiști (1930) și Frontul Roșu cu trupe paramilitare comuniste cu peste 100 000 de membri, fiind interzis în 1929. Deși dreapta are câștiguri electorale, mișcările extremiste iau amploare. Se formează guverne de coaliție pentru că nici un partid nu obținea
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
prim-secretar al partidului comunist ilegal. În anii 1943-1944 conduce Partidul Păcii ("Békepárt"-BP), formațiune politică legală folosită de asemenea pentru acoperirea activității cercurilor comuniste. În 1944, când încearcă să treacă granița în Iugoslavia pentru a-i contacta pe partizanii antifasciști ai lui Tito, este arestat și trimis cu un tren încărcat cu evrei la destinația lagărului de concentrare Mauthausen. Într-o stație de tranzit la Komárom evadează și se întoarce clandestin la Budapesta. După victoria sovietică de la Budapesta, la sfârșitul
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
Sydney Webb, Phillip Snowden și Clement Attlee. Deși era fidel Internaționalei Socialiste, a refuzat primirea Partidului Comunist Britanic, având un program radical, colectivist, egalitar, devenind treptat tot mai liberal și prudent, fiind un partid al justiției sociale, progresist, pacifist și antifascist. Susținători din rândurile muncitorilor calificați și intelectuali erau recrutați din Yorkshire, districtele miniere din Țară Galilor și Londra, având ca publicație Daily Herald. În timp ce cele două partide se aflau în plină ascensiune, Partidul Liberal se află într-un lung declin
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
Kișinevski (născut Jakob Roitman în 1905, la Chișinău, Basarabia - d. 1963, București) a fost un militant și demnitar comunist român, de origine evreu rus. Când s-a căsătorit, a luat numele soției sale Liuba Chișinevschi, ulterior președintă a Femeilor Române Antifasciste, membră în Prezidiul Marii Adunări Naționale, vicepreședintă a Comisiei Controlui de Partid și o apropiată a Anei Pauker. Chișinevschi a fost vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al României și membru al Comitetului Central al PCR. A fost membru al PCR
Iosif Chișinevschi () [Corola-website/Science/304540_a_305869]
-
În 1925, el a devenit președinte al Federației Națîonale a Voluntarilor Garibaldieni și a preluat conducerea unui săptămânal, "Camicia rossa" ("Cămașa roșie"), care avea ca scop integrarea garibaldismului în fascism. Pe de altă parte, Sante Garibaldi a activat în rândurile antifasciștilor. El s-a exilat în Franța și a înființat o organizație care i-a regrupat pe garibaldiștii deschis antifasciști: Federația Franceză a Garibaldiștilor din Argonne. În iunie 1940, ei au luptat contra Germanilor în regiunea Tours și au încetat luptele
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
rossa" ("Cămașa roșie"), care avea ca scop integrarea garibaldismului în fascism. Pe de altă parte, Sante Garibaldi a activat în rândurile antifasciștilor. El s-a exilat în Franța și a înființat o organizație care i-a regrupat pe garibaldiștii deschis antifasciști: Federația Franceză a Garibaldiștilor din Argonne. În iunie 1940, ei au luptat contra Germanilor în regiunea Tours și au încetat luptele după intrarea Italiei în război. El a fost arestat și încarcerat la Dachau, și a murit în 1946 la
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
iunie 1940, ei au luptat contra Germanilor în regiunea Tours și au încetat luptele după intrarea Italiei în război. El a fost arestat și încarcerat la Dachau, și a murit în 1946 la Bordeaux. După căderea lui Mussolini în 1943, antifasciștii au făcut și ei recurs la personalitatea lui Garibaldi, mai ales comuniștii care, ca și în timpul războiului din Spania, și-au numit trupele "Garibaldi". Evocările lui Garibaldi în timpul Republicii Sociale Italiene au fost cele ale militarilor care își aminteau ura
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]