957 matches
-
Jörg Herrmann despre Fracțiunea Armata Roșie (RAF) aduce elemente și interpretări noi. Specialist în terorismul anilor '60-'70, Kraushaar a publicat de curînd o carte Fantomele stîngii în care vine cu ipoteza surprinzătoare că RAF, care își declara o ideologie antifascistă, a preluat moduri de gîndire și metode de tip nazist. Foarte interesantă este situarea acțiunilor lui Andreas Bauder și compania în contextul extrem de violent - în toată lumea - de la sfîrșitul deceniului 7: războiul din Vietnam, asasinarea lui Martin Luther King, atentatul contra
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
Școlii de la Frankfurt. "Pentru un om care și-a început studiile în 1949, răspunde Habermas, marxismul occidental era varianta cea mai radicală a tradițiilor Luminilor și a antifascismului". Și: Din punctul de vedere al unui german, nu puteai fi un antifascist radical decît aruncîndu-te în marxismul occidental". Cronicarului îi stă pe limbă să replice, tot cu o fărîmă de sadism, că și din p.d.v. al unui marxist român din anii '50 lucrurile arătau la fel. Ca și cum democrații și liberalii nu puteau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16382_a_17707]
-
occidental". Cronicarului îi stă pe limbă să replice, tot cu o fărîmă de sadism, că și din p.d.v. al unui marxist român din anii '50 lucrurile arătau la fel. Ca și cum democrații și liberalii nu puteau fi (și n-au fost) antifasciști. Doar că ei erau și antiobscurantiști, indiferent că obscurantismul era fascist ori comunist. Iluziile stîngii de ieri nu par să fi tras nici astăzi pe dreapta. CV Tudor și Pleșiță Într-o sentință rămasă definitivă, CV Tudor va trebui să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16382_a_17707]
-
celui de-al doilea. E și asta o tactică, mai ales dacă ești tu însuți comunist. În ce mă privește, aș adopta o poziție frontală, de respingere a ambelor ideologii care-au devastat secolul trecut. Nu poți fi un convingător antifascist dacă nu ești și un credibil anti-comunist. Altminteri, totul va avea aerul unei răfuieli între secte, grupe de interese și personaje lipsite de compasiune. Dacă finanțatorii utilelor lucrări și simpozioane cu teme antifasciste ar repartiza măcar o sutime din fonduri
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
secolul trecut. Nu poți fi un convingător antifascist dacă nu ești și un credibil anti-comunist. Altminteri, totul va avea aerul unei răfuieli între secte, grupe de interese și personaje lipsite de compasiune. Dacă finanțatorii utilelor lucrări și simpozioane cu teme antifasciste ar repartiza măcar o sutime din fonduri unor acțiuni similare dedicate comunismului, fața lumii ar arăta cu totul altfel. N-ar mai exista, pe de o parte, indignarea neputincioasă a celor ieșiți de curând de sub teroarea comunistă, care văd cum
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
a urii pe care au purtat-o semenilor ce nu acceptau dogmele marxisto-leninisto-staliniste. În lipsa acestei minime recunoașteri a vinei, toate referirile lor la fascism sunt fariseice și contraproductive: o perdea de fum în spatele căreia se ascunde propriul trecut înspăimântător. Ca antifascist impenitent, știu că atâta vreme cât vor plana asupra României umbrele diverșilor ,activiști ai C.C.", ne zbatem degeaba să ieșim din minciună și mizerie.
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
profesia sa era avocatura. Ca avocat a căutat, conform mărturiilor sale repetate, să respecte "umanismul judiciar", luînd partea celor oropsiți, a "leproșilor penali", atît în statul "burghez", cînd a salvat de la detenție și uneori de la moarte o serie de comuniști, antifasciști, israeliți, cît și în statul "socialist", cînd "huliganismul de dreapta a fost înlocuit cu huliganismul judiciar de stînga. Prin urmare un defensor care a lăsat deoparte criteriul politic în beneficiul criteriului moral, nefăcînd uz de criteriul pecuniar. Un avocat "fără
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
cu un zâmbet disprețuitor, prevestitor de rele, în sală, opri cu un gest aplauzele inițiale și timp de o oră ținu într-o franțuzească de o bogăție rabelaisiană, gonită parcă de furtună, cel mai plin de duh și tăios discurs antifascist pe care l-am auzit vreodată. Pentru ascultători era destul de neplăcut. "Conducătorul" lor, mărinimos, îl conduse însă pe oaspete până la ieșire și zise: "Obiecția ridicată de dumneavoastră va fi de folos cauzei noastre." Călătoria în Provence În dimineața următoare cădea
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
Cultură a CC, într-o împrejurare pe care am evocat-o în articolul G.Călinescu. Preludiul „Cronicii optimistului”- precizări necesare, în „Literatorul”, nr. 54/1februarie1994, text reprodus și în Scriitori și compozitori..., Editura Albatros, 2006, p. 175-183. G.Ivașcu, militant antifascist Personalitatea lui G.Ivașcu s-a remarcat în anii studenției la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași, la cursurile și seminariile unor profesori eminenți, unii recunoscuți, în deceniile interbelice și după aceea, ca oameni de cultură de valoare națională
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
se transformă într-o scenă de confruntări ideologice și politice, adesea în forme violente, între partizanii Gărzii de Fier și reprezentanții intelectualității ieșene de orientare democratică, populară, de centru stânga, liberali, țărăniști, social-democrați și comuniști, solidari în promovarea unei politici antifasciste, antirasiste, antidictatoriale, de alianță tradițional-istorică cu statele fostei Antante: Franța, Anglia, Rusia, partidele antifasciste din Italia, aliații vechiului Regat România care, prin Tratatul din august 1916, au asigurat integrarea Transilvaniei, Banatului și Bucovinei în hotarele Statului Român modern. George Ivașcu
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
între partizanii Gărzii de Fier și reprezentanții intelectualității ieșene de orientare democratică, populară, de centru stânga, liberali, țărăniști, social-democrați și comuniști, solidari în promovarea unei politici antifasciste, antirasiste, antidictatoriale, de alianță tradițional-istorică cu statele fostei Antante: Franța, Anglia, Rusia, partidele antifasciste din Italia, aliații vechiului Regat România care, prin Tratatul din august 1916, au asigurat integrarea Transilvaniei, Banatului și Bucovinei în hotarele Statului Român modern. George Ivașcu - licențiat al Facultății de Litere și Filosofie - a cunoscut, în anii studenției ieșene, confruntările
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
3 În anii 1935-1937, G.Ivașcu optează pentru un militantism participativ, transparent, în publicistică, precum și în adunări organizate de partidele și organizațiile obștești de stânga, inclusiv cele socialiste, comuniste. În ce privește politica externă a României, el optează hotărît pentru politica titulesciană antifascistă, de alianțe militare și politice cu Puterile fostei Antante din anii Primului Război Mondial: Franța, Anglia, Rusia, dar și țările din Mica Înțelegere, în acest fel situându-se, convingător, lângă politicieni și intelectuali români precum N.Titulescu, N.Iorga, dr. N.Lupu
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
Jurnalul literar”ț „poate merge înainte...”, odată cu nr. 53 din 31 dec. 1939 ea dispare, explicațiile devenind inutile. Fostul secretar de redacție nu renunță la publicistică și, împreună cu protectorul său colaborează, pe parcursul primelor luni ale anului 1940, în paginile ziarului antifascist „Iașul”, ce apărea cu câte 4 numere pe săptămână, începând din 1931. Încearcă, în paralel, să închege o colaborare și la cotidianul „Timpul”, din București. După revenirea la facultate a lingvistului Gh.Ivănescu, G.Ivașcu revine pe post de profesor
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
învățământ, la o școală din zona Capitalei. Apelează, pentru oarecare garanție, la bunăvoința prof. Andrei Oțetea, de la Universitatea din Iași, ca să pună un cuvânt bun la „prietenul” său P.P.S|NESCU, de la minister, personalitate politică înțelegătoare și loială amicilor săi antifasciști de la Iași și București. Incitat de complicatele evenimente politice din lume, colaboratorul de la „Vremea” îi comunică, nerăbdător, protectorului său: „Peste Ocean e cam prea lungă vorbăria: după Cameră, Senatul! Dar, poate e mai bine așa.” În „Vremea” din 16 febr
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
Tânărul de atunci, pentru a-și vedea tipărită poezia visata, ăn care utopia artei se va arăta mai adevărată decât coșmarul realității, a dat la ănceput și "cezarului ce-i al cezarului", publicând o sumă de poezii pe tema impusă, antifasciste și angajate politic. Sub acoperirea acestor neconvingătoare compuneri, Nichita Stănescu a reușit să introducă an cetatea rigidă a dogmatismului calul troian al structurilor poeziei moderne. an același timp, literatura lui de sertar, binecunoscută confraților de generație, atestă, când și câtă
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
23 August a reprezentat, până la căderea comunismului, Ziua Națională a României. De la “insurecție armată", evenimentul a fost redenumit “revoluție de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă". Timp de peste patru decenii, regimul comunist și-a asumat, pe nedrept, acest act istoric. Majestatea Sa, Regele Mihai I, a acordat un interviu, în 2005, jurnalistului Val Vâlcu, despre intrarea României în război, despre pregătirile pentru eliberarea țării
Regele Mihai: 23 August, cea mai importantă zi din istoria modernă a României () [Corola-journal/Journalistic/42738_a_44063]
-
conflicte cu cenzura militară și polemici cu ziariștii din tabăra pro-hitleristă și antonesciană. G.Ivașcu la „Uniunea Patrioților”, redactor la „România liberă“. La începutul anului 1942, un grup de intelectuali din România, reprezentând diferite orientări politice democratice, înființează organizația patriotică antifascistă și antiantonesciană UNIUNEA PATRIOȚILOR. Între principalii inițiatori au fost: prof. dr. Dumitru Bagdasar, neurochirurg, numit de generalul Ion Antonescu director al Spitalului Militar din București, asist. univ. Gh.Vlădescu-Răcoasa, sociolog, colaborator al acad. Dimitrie Gusti la Facultatea din București, prof.
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
relațiile sale cu toate partidele politice, inclusiv cu PCdR. Acad. Arthur Kreindler spunea, în 1960, că dr. D.Bagdasar a fost elevul celebrului neurochirurg american Harvey Cushing (1869- 1939), unul dintre întemeietorii neurochirurgiei moderne. Educat în spirit democratic, antirasial și antifascist, dr. D.Bagdasar s-a dedicat și luptei politice din perioada 1938- 1944, având o contribuție esențială în cultivarea încrederii în politica Statelor Unite, a președintelui Roosevelt, de apărare a Angliei și de participare pe toate fronturile la zdrobirea hitlerismului și
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
și cele apărute la Le Dilettante. Editura POL se află, în acest parcurs al prozei de la ermetic la ospitalier, undeva a mijoc. În 2001, la moartea lui Jerome Lindon, directorul legendar al nu mai puțin legendarei edituri Minuit - editura Rezistenței antifasciste, a avangardei romanești din anii 50-70, a scriiturii corpului, a minimalismului, a impasibilității; a lui Beckett, a lui Robbe-Grillet, a lui Monique Wittig și a lui Tony Duvert, dar și a lui Deleuze, Bouveresse și Clement Rosset - romancierul Jean Echenoz
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
un comunism de tip Gheorghiu- Dej, adică unul care-i transforma pe oameni în victime, în roboți și în cinici bine unși, atunci s-ar fi impus un muzeu anticomunist al comunismului - așa cum unul al Holocaustului nu poate fi decât antifascist. Continuând și cu perioada Ceaușescu, e vorba de a înțelege cum ne-a stricat Partidul și altfel decât a vrut, deci nu numai transformândune în oamenii de la bloc (“silozuri de singurătate”, cum le zicea I.D. Sârbu), lipsiți de repere sau
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3187_a_4512]
-
din Imperiul Țarist, pentru a ajunge, trecînd prin detențiile soft ale militanților socialiști, la procesul ziariștilor colaboraționiști din 1919, la detențiile politice interbelice de la Văcărești, la internările militanților legionari de după asasinarea lui I. G. Duca sau la cele ale elitelor antifasciste din lagărul de la Târgu-Jiu. Pornind de la mărturii (para)literare de tot felul, documente de arhivă, publicații de epocă, scrieri uitate sau puțin frecventate ș.a.m.d., autorul schițează - în siajul lucrării lui Michel Foucault despre „nașterea închisorii” - o întreagă istorie
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
în apărarea ortografiei Academiei!) Această nevinovată ortografie - contestată, nerespectată integral nici regional - era în vigoare în momentul invaziei sovietice comuniste din 1944. Și - de ce să nu recunoaștem - Al. Rosetti - "boierul roșu"! -, Al. Graur, J. Byck, Iorgu Iordan (om de stînga, antifascist, din Universitatea din Iași), alături de Emil Petrovici (colaboratorul lui Sextil Pușcariu!, dar și cel care votase deschis împotriva lui Ion Antonescu 1)) - erau "în grațiile" puterii comuniste; universitari, academicieni, directori de institute, conducători de reviste și de colective de cercetători
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
numele de pe afiș teatral, unde figura ca traducătoare, dar nu i s-a interzis ca să participe cu un mare grup de scriitori la deschiderea teatrului românesc din Odessa, cum singură ține să menționeze. Fără îndoială că era o democrată, o antifascistă, ,fără să știe atunci că antifascismul nu duce sau nu ducea neapărat spre comunism". Condusă de umanitarismul tatălui său, dacă nu din patriotism, în timpul războiului, a lucrat ca infirmieră la spitalul de răniți, instalat în fostul ei liceu, Școala Centrală
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
esență. Critica democrației moderne se rezumă astfel: "Democrația modernă e o orgie de trădători". Instalarea dictaturii lui Salazar prilejuiește analiza abilităților omului politic ce dau, aplicate la realitate, următoarea concluzie fără drept de apel: "Asistăm la cezarizarea unui contabil". Anticomunist, antifascist și antinazist, Pessoa respinge noua dictatură, dar acceptă principial dictatura ca factor temporar de ordine. Diferența foarte evidentă între doctrina ce dezvăluie posibilități de speculație și interpretare frizând paradoxul și sofismul, și istoria contemporană poetului portughez, creează o tensiune intelectuală
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
în cotidianul catolic "Avvenire", combătînd ideea lansată de denigratori, precum că revoluția n-ar fi fost decît o farsă sinistra. Le-am replicat că dacă ei consideră moartea atîtor tineri uciși de gloanțe, o farsă, atunci și rezistența partizanilor italieni antifasciști a fost tot o farsă. - Cînd ați revenit, pentru prima oară după revoluție, în România? Ce impresii aveți? - M-am întors în țară după 22 de ani, în iunie 1990, pentru congresul de refondare a Uniunii Artiștilor Plastici. Venisem cu
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]