802 matches
-
Lumea contemporană Ceea ce definește contemporaneitatea este faptul de a trăi în aceeași epocă și de a împărtăși referințe comune. Mult timp, etnologii au crezut că pot călători în timp atunci când călătoreau în spațiu, căci ei credeau că pot găsi la antipozi imaginea societăților vechi. Era un mit, dar ideea că o societate particulară putea să fi rămas la marginea mișcării generale a lumii nu avea nimic neverosimil. Ceea ce este nou astăzi este că oricare ar fi modul de viață al oamenilor
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
descrie, deci a scrie, cultura altor oameni, dintr-un mediu geografic și istoric diferit. Antropologul încearcă să ajungă la un adevăr ai cărui purtători sunt oamenii pe care îi întreabă, purtători fără să o știe, uneori. Aici, ca și la antipozi, cel puțin în prima fază a anchetei, trebuie să ne transformăm în îndigeni pentru a înțelege deschiderile și limitele proiectului antropologic. Să discutăm acum despre obiceiul care constă în a fabrica cuvinte compuse plecând de la prefixul "etno", cum ar fi
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
orizont reglator al practicilor științifice, incluzând aici și propria sa activitate de cercetare, ar duce, fără îndoială, dacă s-ar generaliza, la disoluția disciplinei. Dar ea se traduce mai degrabă prin convertirea cercetătorilor la filosofie sau la activități artistice. La antipozii scepticismului extrem față de teorie, un ansamblu de cercetări mizează mai degrabă pe un efort de rigoare plecând de la un studiu minuțios bazat pe etnolingvistică, sociolingvistică, antropologia naturii, un interes susținut pentru ordonarea lumii, taxinomii, interacțiuni sociale, procese cognitive. Faptul de
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
pe cel mai bun. Să înțelegem de aici că... comunismul are gustul cel mai bun? Ceea ce ar fi o aberație. Sau că, dimpotrivă, prin contrast, prin confruntare, prin experiența directă a comunismului, Noica a aflat sensul adevăratei fericiri? Undeva la antipod? Este, credem, interpretarea cea justă. Dar cine stă să facă astfel de analize, să taie firul în patru? într-un alt loc, el recunoaște că a fost fericit chiar și în închisoare. Totul, până la urmă, poate fi și o chestiune
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
culturi de nivel mediu cât mai ridicat posibil. Dintr-un motiv foarte simplu: culturii centralizate, cu vechi deprinderi și instituții, dominate încă de reflexe totalitare, nu i se poate răspunde cu eficacitate decât printr-o cultură cât mai descentralizată. La antipodul, în orice caz, al culturii monolitice, piramidale, condusă de principiul comenzii și ierarhizării unice. Deci, o cultură medie descentralizată. Această operație strict necesară urmează să se desfășoare pe două planuri convergente, spiritual și practic. Ele sunt perceptibile încă de pe acum
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
jumătate, după împrejurări; depinde de modul cum evaluăm astfel de eforturi culturale. 2. Esențială este și profunda dilemă actuală: totalizare a cunoașterii sau specializare? Enciclopedism difuz și împrăștiat, sau formație riguroasă, strict disciplinată, tehnicizată și precis compartimentată? Sincronizarea actuală, la antipodul întregii noastre vocații latente enciclopedice, ne obligă, evident, la specializare. Deci, la o reorientare decisă și radicală la polul opus. Enciclopedismul are azi o foarte proastă cotă intelectuală în Occident. Pare profund amatoristic și iremediabil diletant, depă șit, anacronic. Nimic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
îmi dădea acces la secvențial și binar. Însă, în mașinile mecanografice existau sisteme numerice mai complexe decît cel binar. Eram un pic descumpănit. I-am spus: "Cultura mea cibernetică nu e deloc orientată spre ce vă preocupă, e chiar la antipodul a ceea ce îmi prezentați aici. Nu refuz să colaborăm, dar nu știu cum aș putea să vă ajut". Așa ne-am început relația, Jacques Sauvan fiind creatorul și eu încercînd să exprim în limbajul brevetelor creații pentru care acesta nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
facă, ea continuă cu altă poveste și tot așa. Această structură a infinitului, pe care Rahimi o moște nește din Iran și din India, unde poveștile se fugăresc și se ascund, neoferindu-se niciodată direct și complet, se află la antipodul viziunii occidentale, care ține morțiș la o morală, precum în fabulele lui La Fontaine. Cuvîntul final nu se află acolo unde îl aștepți, pentru că nu există sfîrșit, în concepția scriitorului oriental, există cel mult un "gîtlej" spațio-temporal care se deschide
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-i bun, totu-i "moft". Iritat în așteptarea ușurării nevesti-si, Nae reduce civilizația română la zero. Mitică nu suferă rezerva, acostează familiar pe omul din stradă (aspect meridional) și-i pretinde să ia numaidecât o atitudine. Eroul caragialian e la antipodul romantismului. Solitarii, apăsați de muțenie melancolică, ai prozatorilor de mai târziu (Brătescu-Voinești, Sadoveanu), trăiesc la munte și în provincie. Mitică trăiește în București, oraș de învălmășeală unde meditația gotică nu înflorește. Mitică e bârfitor, lichea, intrigant, mai mult din limbuție
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
armonioasă a lexicului arhaic cu lexicul neologic: alături de cuvinte vechi, ale căror valențe expresive sunt intuite și valorificate de Eminescu (apătoșit, aiduc, arendaș, asuda, atârnător, bizuință, diferință ș.a.), remarcăm termeni neologici, de proveniență variată și din diverse domenii de cunoaștere (antipod, bizar, blama, celular, cromograf, electivitate, imigrație, imixtiune, stipendiu ș.a.). Declarându-se împotriva "neologismelor netrebuincioase" și ironizând excesul de neologisme din presa vremii, Eminescu pledează pentru echilibru și chibzuință în preluarea cuvintelor străine, subliniind necesitatea adaptării termenilor neologici la specificul limbii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mare parte de adevăr și noi niciodată nu am putea sublinia acest lucru cu mai multă forță și claritate. Acestei anticipări concluzive a noastre nu i se poate contrapune nicio altă afirmație ovidiană, care să fie de-a dreptul la antipozii celor discutate până în acest moment: potrivit acesteia din urmă, Arta poetului nu ar avea nicio legătură, sau aproape niciuna, cu exilul și poetul s-ar disculpa, dacă nu i s-ar pune în cârcă aliud magis, adică "ceva mai mare
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
suflet" în lumea visului și a imaginației, găsindu-și pacea în contemplație și într-o "renunțare fără amărăciuni, întrucât nu conținea o jertfă vitală". Lipsit de ambiție și de energie, personajul lovinescian e o ființă insulară, însingurată, situându-se la antipodul "ariviștilor" balzacieni ori al "cuceritorilor" de tot felul. Din această pricină, Bizu lasă impresia unui roman "fără subiect", câtă vreme narațiunea e reductibilă la niște "episoade" stereotipe, banale dar de o importantă relevanță existențială, ceea ce face ca preconizata "romanțare" a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de a refuza viața și de a se sustrage totodată și sufletește "acțiunii dirimante a prezentului". La München se împrietenește cu un țăran ardelean, Ion Lupu om robust, cu părul negru și mare succes la femei (profil psiho- somatic la antipodul "cloroticului" fălticenean), de o inteligență practică ce-l va propulsa mai târziu în vârful ierarhiei sociale. Personajul apare și în celelalte romane ale ciclului în câteva situații-cheie, ca element de "contrast" (același "tip" întâlnim și în Bălăuca, sub numele de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de remarcat, exclusiv la configurația imuabilă a temperamentului său artistic ("moldovenesc"), înclinat către un anumit tip de creativitate (îndatorată "sămănătorismului"), și nu la voința bovarică de a scrie "altfel", i.e. o proză auster experimentală, de sentimente și idei generale, la antipodul elegiac-lăcrămoaselor producțiuni ale povestitorilor moldoveni. În mod previzibil, revenirea acasă declanșează ca de obicei automaticul impuls creator ("ca și anul trecut, avui senzația ciudată a unui singur ritm de viață, într-o materie nediferențiată"), deslușit mai întâi în ritmul roților
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu cinism de femeia mult adorată. Așa cum Diana izbutise să-l convingă ușor, recurgând la trucul melodramatic al "tezaurului de la Pietroasa", nici Silvia nu are mult de luptat, atuul ei major fiind că afișează o feminitate frustă, deloc enigmatică, la antipodul Dianei. Niciodată gânditoare sau absentă, ci "pururi prezentă, în căutarea unei situații vesele", fata are inițiativa în toate cele, și-l impresionează pe Bizu prin naturalețea cu care îi sacrifică, lui, fecioria. Neobișnuit cu astfel de gesturi, agronomul reacționează stângaci
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
diferența că în "romanțul" său, focalizat exclusiv asupra vieții sentimentale a poetului, el pretindea a fi oferit, în plus, și o explicație pur științifică, "pozitivistă" chiar, a erotismului eminescian, în afara oricărei mistificații. Ca atare, criticul modernist plasa pe Eminescu la antipod, în categoria "inhibiților sexuali", fiind influențat probabil nu atât de Freud, cum pretindea el, cât de Krafft-Ebing, Nordau și Lombroso, ale căror "teorii"118 erau foarte în vogă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Prin "inhibiție" se înțelege, aici, refuzul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
introducerea unei idei insolite - oameni-manechine sau manechine care prind viață - nu face decât să întărească aerul de superficialitate. Piesa Lovește-l pe aproapele tău (1995), subintitulată „comedie tristă”, își motivează titlul prin propunerea unei așa-zise noi porunci divine, la antipodul moralei creștine, dar necesară într-o perioadă confuză (cum este cea din România de după 1989), caracterizată de sentimentul răsturnării valorilor. Cu o construcție interesantă, prima parte a textului pare să aparțină teatrului de revistă, bazându-se pe procedeele tradiționale ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
neconvins. Conform cercetărilor sociologice, el are dreptate. Majoritatea imaginilor, reprezentărior și stereotipurilor despre germani în România momentului de față sunt pozitive și foarte pozitive. În cazul etnicilor germani din România, scala distanței sociale este cea mai mică (fapt pozitiv); la antipod, țiganii au scala distanței sociale cea mai mare (fapt negativ). Într-adevăr, imaginea socială a neamțului generic este deseori exemplară (cum argumentează Andrei Oișteanu într-un articol publicat în Revista 22). Totuși, majoritatea românilor nu ar alege ,,neamțul imaginar". Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
proletari intelectuali", aproape deloc interesul proletariatului intelectual. Eminescu abia apucă începuturile acestei clase, iar cât e vorba de propriile sale nemulțumiri de intelectual, el e prea nobil și dezinteresat ca să le deie vreo importanță în făurirea concepțiilor sale (Eminescu e antipodul lui Dan). cuvânt s-ar putea numi istoria nimicirii răzeșilor și breslașilor". Și adaugă imediat: "Nimicindu-se însă talpa țării, era neapărat ca și stâlpii să cadă. Au căzut și boierii"1 . Eminescu insistă pe larg asupra cauzelor ruinării claselor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
patru secole. Atunci a luat ființă paradigma conform căreia este real doar ce se măsoară, iar ceea ce se pretează măsurării se referă exclusiv la informațiile dobândite prin cele cinci canale senzoriale sau prelungirile lor mecanice (Arntz et al., 2007). La antipod, noile descoperiri (preponderent din domeniul cuantic) au demonstrat configurația multinivelară a realității, palierul spiritual fiind la fel de real ca și celelalte nivele chiar dacă nu e măsurabil conform standardelor clasice. în consecință, nu trebuie să ne surprindă că toți acești savanți nonconformiști
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
unei evaluări globale e atît de evidentă, încît percepțiile noastre nu au de ales decît regimul ridicării din umeri și al supunerii la destin. Rolul, într-un fel nefast, al iraționalei mediatizări, al imaginii care zboară într-o secundă la antipozi, derutînd prin pulverizare, nu e de neglijat. Dar, vai, așa o cere începutul de mileniu. Ne supunem. Artistul român acum? Se află, și el, bietul, sub vremi, între o Scillă a ocultei perpetuări a Cîntării României (de data asta fără
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
generalizate, tot acest carnaval grotesc de resentimente și apucături mahalagești spune foarte mult despre cît s-a anemiat, în ultima jumătate de secol, fibra comună. Penibila scenă televizată, în care părinții gimnastei (și ea juxtapusă în imagine, dar aflată la antipozi) "erau alături" de odraslă, dă întreaga măsură a ținutei acestui popor emoțional. Un cunoscut fior pe șira spinării am simțit în momentul în care, alături de mama bocind ca furată în iarmaroc, tatăl o îmbărbăta pe fiica gimnastă cu ton de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vezi doamne, aflat în moarte clinică, vaierele de cucuvea vizînd continentalul. Cum nu se poate mai penibil! Dați-mi voie ca înrăit cititor de roman să probez doar cu cîteva nume din marele top internațional, cel ce se situează la antipodul diagnosticului pus, local, de îngrijoratul Marius Chivu. Consistenta serie, administrată, magistral, de Editura Polirom dar și de alte case editoriale, îmi întrețin acum așa cum a făcut-o eroic altădată Univers un jubilant regim de lectură. Să fim lucizi: formidabilele strategii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
minunata noastră planetă albastră: un vesel (și nu prea) stabiliment al frumuseților și urîciunilor lumii. De n-or fi arătînd mai de totdeauna așa. Pînă la ivirea camerei de luat vederi. Care, într-o clipită, cam imprudent! îți dezvăluie măruntaiele antipozilor. Uitarea! Era și ăsta un refren, mai dincoa'. Popor pașnic, neanexionist (oare?) am găsit, unanim, soluția rezolvării crizei de stabiliment (era să spunem establishment): Uităm. Sau ne facem că uităm. Ne trece repede. Uitarea. Vorba refrenului. Totu-i să nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai variate feluri - religioase, morale, serioase, inutile, foarte generale și foarte limitate, foarte mari și foarte mici. Americanii se adună pentru a sărbători, pentru a fonda seminarii, pentru a construi biserici, pentru a distribui cărți și a trimite misionari la antipozi. Spitale, Închisori și școli iau naștere pe această cale. În opinia mea, „cele mai interesante sunt asociațiile intelectuale și morale din America”66. În timp ce americanii sunt, de departe, cei mai individualiști oameni din lume, noi de asemenea dedicăm foarte mult
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]