2,520 matches
-
învățării” programate, algoritmizate, mecanizate. Este vorba despre funcțiuni similare, dar nicidecum identice, primele fiind obiectual repetitive, celelalte fiind conștient îndeplinite. Autoreglarea este infinit discretă, pe când autoînvățatrea este progresiv continuă. Una este numerică, cealaltă este procesuală. Autoreglarea este tehnică, autoînvățarea este antropică. Sistemele tehnice sunt închise și au ca limită perpetuum mobile, sistemele antropice sunt deschise și au ca finitudine discernământul uman. Un sistem antropic poate să cuprindă un sistem tehnic (ca infrastructură). Un sistem tehnic nu poate avea ca parte însă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
primele fiind obiectual repetitive, celelalte fiind conștient îndeplinite. Autoreglarea este infinit discretă, pe când autoînvățatrea este progresiv continuă. Una este numerică, cealaltă este procesuală. Autoreglarea este tehnică, autoînvățarea este antropică. Sistemele tehnice sunt închise și au ca limită perpetuum mobile, sistemele antropice sunt deschise și au ca finitudine discernământul uman. Un sistem antropic poate să cuprindă un sistem tehnic (ca infrastructură). Un sistem tehnic nu poate avea ca parte însă un sistem antropic decât prin mecanizarea sufletului uman. Ficțiunile sociale ale superindustrializării
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
discretă, pe când autoînvățatrea este progresiv continuă. Una este numerică, cealaltă este procesuală. Autoreglarea este tehnică, autoînvățarea este antropică. Sistemele tehnice sunt închise și au ca limită perpetuum mobile, sistemele antropice sunt deschise și au ca finitudine discernământul uman. Un sistem antropic poate să cuprindă un sistem tehnic (ca infrastructură). Un sistem tehnic nu poate avea ca parte însă un sistem antropic decât prin mecanizarea sufletului uman. Ficțiunile sociale ale superindustrializării combină tehnicul cu viul, sfidând natura. Economia clasică s-a conceput
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
sunt închise și au ca limită perpetuum mobile, sistemele antropice sunt deschise și au ca finitudine discernământul uman. Un sistem antropic poate să cuprindă un sistem tehnic (ca infrastructură). Un sistem tehnic nu poate avea ca parte însă un sistem antropic decât prin mecanizarea sufletului uman. Ficțiunile sociale ale superindustrializării combină tehnicul cu viul, sfidând natura. Economia clasică s-a conceput ca sistem tehnic și de aceea și-a construit funcțiile prin dezantropologizare, inventând pe homo œconomicus, fără sentimente, un monument
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
echilibrate și a conștiinței întregului univers (întreg și ca multivers) și a proceselor pe care le conține. Sistemul este o metaforă atotcuprinzătoare nu doar prin sugestie ca declic al cunoașterii, ci și prin recentrarea construcției mentale a lumii în jurul factorului antropic care generează, depozitează sau distruge cunoașterea, care cuprinde realul prin acțiunea conștientă în rețeaua sa de propensiuni contradictorii, ce subîntind discernământul cu instinctul de conservare. Este lumea naturală a pierderilor și câștigurilor, a învinșilor și învingătorilor, a agoniei și extazului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
digmatic evoluează de la mecanism, la proces și apoi la sistem, de la viziunea materialistă, la cea duală și apoi la viziunea antropomorfă, de la lumea obiectelor, la cea a fenomenelor și, în sfârșit, la lumea complexă a întregului natural fertilizat pe principiul antropic. Ideea de sistem nu este o cărămidă a înțelegerii lumii în devenirea sa, ci este chiar expresia fidelă a lumii în stadiul ei integral, unificată prin globalizare. Puterea cogniției Ceea ce încurcă cel mai tare înțelegerea discontinuității introduse de metafora sistemului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de avuție îl are știința, cunoașterea în general, singura resursă inepuizabilă și care reașază omul în centrul proceselor creative, în sensul că de el depinde totul. Sistemele economice sunt astfel expresii ale unei economii diferite de toate economiile anterioare, fiind antropice prin excelență și retransformând economia dintr-un scop al epocii materialiste într-un mijloc de asigurare a bunăstării în epoca în care lumea se îndreaptă spre ea însăși, devenind una. Astfel, sensul oarecum restrâns atribuit de mine conceptului de sistem
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
au legătură cu manifestarea liberului arbitru, chiar dacă acesta ia și aspectul de convenție mai rezistentă în timp. SME nu sunt obiecte în afara gândiri și acțiunii umane, de fapt sunt obiecte ale interacțiunii și intersubiectivității, la un loc fizica cu științele antropice, în care regula critică o fac științele antropice și sociale. Intersubiectivitatea însuflețește SME, ca orice alt sistem tangent cu socialul, ele fiind realități parafizice. SME au, în consecință, valori de tip aleatoriu, se confruntă cu probleme din clasa celor de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ia și aspectul de convenție mai rezistentă în timp. SME nu sunt obiecte în afara gândiri și acțiunii umane, de fapt sunt obiecte ale interacțiunii și intersubiectivității, la un loc fizica cu științele antropice, în care regula critică o fac științele antropice și sociale. Intersubiectivitatea însuflețește SME, ca orice alt sistem tangent cu socialul, ele fiind realități parafizice. SME au, în consecință, valori de tip aleatoriu, se confruntă cu probleme din clasa celor de haos și au funcțiuni dedicate raționalizării surselor de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cît se poate de evident că ele ocupă un loc central În preocupările oricărei culturi. Unul este criteriul inteligenței ecosistemice - respectiv, al gradului În care universul În care trăim poate fi atribuit unei cauze inteligente și bune. Celălalt este principiul antropic - adică afirmarea comensurabilității și a legăturii reciproce dintre ființele omenești și univers. Dacă examinăm cele mai importante propuneri de ordin cultural oferite spre consum la Începutul erei creștine - platonismul, iudaismul și creștinismul -, vom ajunge la concluzia că ele Împărtășesc atît
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
oferite spre consum la Începutul erei creștine - platonismul, iudaismul și creștinismul -, vom ajunge la concluzia că ele Împărtășesc atît principiul inteligenței ecosistemice (acest univers este creat de o cauză bună și Înalt inteligentă și este fundamental bun), cît și principiul antropic, potrivirea deplină dintre univers și oamenii care Îl populează. Iată Însă că gnosticismul respinge amîndouă aceste principii: chiar atunci cînd Demiurgul gnostic se arată destul de bun, el rămîne inferior și ignorant, În vreme ce ființele omenești nu aparțin acestei lumi. Poziția aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aparțin unei lumi mai Înalte și mai bune decît aceasta. Este tocmai aspectul pe care pare să-l sublinieze Hans Jonas cînd compară gnosticismul cu filozofia existențialistă, cea din urmă fiind o transformare destul de naiv-excesivă a pesimismului, din moment ce respinge principiul antropic, dar nu statuează nici o consubstanțialitate Între oameni și o lume mai bună. (Potrivit existențialismului, sîntem pur și simplu rătăciți Într-o lume În care nu ne avem locul; potrivit gnosticismului, sîntem rătăciți Într-o lume inferioară, atîta timp cît ignorăm
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este și un element constitutiv al platonismului din toate timpurile. O altă trăsătură a fost adăugată de eruditul german Hans-Martin Schenke, care a făcut observația că gnosticismul conținea ideea consubstanțialității dintre partea spirituală a ființei omenești și divinitatea transcendentă. Principiul antropic este astfel negat: oamenii nu aparțin acestei lumi și nici nu se conformează ci. Cu toate că au mai fost stabilite, de către Învățați precum Carsten Colpe și Ugo Bianchi, și alte cîteva trăsături distinctive, definiția gnosticismului ca invariant este deja completă atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
platonism și creștinism, pe de o parte, și gnosticism, pe de alta. Iudaismul, platonismul și creștinismul Întrupează premisele ascunse ale culturii elenistice, În măsura În care subscriu la principiul unei cauze inteligente și bune, care a creat lumea, și au În comun principiul antropic. În contrast cu ele, gnosticismul este un fenomen de contracultură În măsura În care neagă atît principiul inteligenței ecosistemice, cît și principiul antropic. Cel mai asiduu dintre partizanii metodologiei invarianților este, fără Îndoială, Învățatul italian Ugo Bianchi. El a atribuit un număr de trăsături distinctive
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ascunse ale culturii elenistice, În măsura În care subscriu la principiul unei cauze inteligente și bune, care a creat lumea, și au În comun principiul antropic. În contrast cu ele, gnosticismul este un fenomen de contracultură În măsura În care neagă atît principiul inteligenței ecosistemice, cît și principiul antropic. Cel mai asiduu dintre partizanii metodologiei invarianților este, fără Îndoială, Învățatul italian Ugo Bianchi. El a atribuit un număr de trăsături distinctive Întregului sistem al dualismului occidental, de la gnosticism la catharism: anticosmism, antisomatism, metensomatoză (reîncarnare), encratism, docetism, de multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Înconjoară universul 100. Acest Dragon poate fi văzut la vreme de noapte, cînd soarele Își strînge razele (aktines) În el Însuși; prezența lui se face simțită În lume, pe care o Îmbibă asemenea unui abur ușor (kapnos)101. 7. Principiul antropic O interpretare discutabilă, care se bucură totuși de influență Încă, susține că gnosticismul are o concepție pesimistă asupra existenței. Gnosticismul prezintă, Într-adevăr, o atitudine ambiguă și revoluționară În raport cu principiul inteligenței ecosistemice și cu principiul antropic. Este vremea să examinăm
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
kapnos)101. 7. Principiul antropic O interpretare discutabilă, care se bucură totuși de influență Încă, susține că gnosticismul are o concepție pesimistă asupra existenței. Gnosticismul prezintă, Într-adevăr, o atitudine ambiguă și revoluționară În raport cu principiul inteligenței ecosistemice și cu principiul antropic. Este vremea să examinăm mai Îndeaproape diferențele dintre contracultura gnostică și cultura elenistică. În Tanakh se proclamă cu tărie existența unei inteligențe ecosistemice totale și nefragmentate, providențială și bună, numită Dumnezeu. CÎt despre principiul antropic, el este afirmat În două
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
inteligenței ecosistemice și cu principiul antropic. Este vremea să examinăm mai Îndeaproape diferențele dintre contracultura gnostică și cultura elenistică. În Tanakh se proclamă cu tărie existența unei inteligențe ecosistemice totale și nefragmentate, providențială și bună, numită Dumnezeu. CÎt despre principiul antropic, el este afirmat În două relatări contradictorii ale Creației, dintre care prima (Gen. 1:26) ne spune că ființa omenească a fost creată pentru lumea aceasta, iar a doua (Gen. 2:5-20) că lumea a fost creată pentru omenire. Diferența
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1:26) ne spune că ființa omenească a fost creată pentru lumea aceasta, iar a doua (Gen. 2:5-20) că lumea a fost creată pentru omenire. Diferența dintre cele două formulări servește la și mai buna ilustrare a circularității principiului antropic. În orice caz, lumea Îi este destinată omului (Gen. 1:28, 2:19), și amîndoi participă la inteligența ecosistemică: omul pentru că a fost creat după chipul lui Dumnezeu (Gen. 1:26), iar lumea pentru că Dumnezeu, inteligența creatoare, o socotește „foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
liberului arbitru (he te ananke to te ekousion), ca o consecință a unei „Îndrăzneli” (tolma) generatoare de rău (arche tou kakou)117, amintind, Într-un fel, de Arhontele Ialdabaot. Revenind acum la Timaios: va trebui să se observe că principiul antropic nu este definit aici În termeni biblici (omul și lumea sînt creați unul pentru celălalt), ci În termeni specifici platonici, și anume: omul și lumea sînt creați unul asemenea celuilalt, fiind amîndoi imagini ale inteligenței ecosistemice. Din pricina unei greșeli a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
natură rămîne neclară, sufletul va fi exilat În acea parte de lume care este de aceeași natură cu substanța rudimentară a trupului. Înainte ca doctrina creștină, moștenitoare a ambelor tradiții, să combine formula iudaică și pe cea platonică a principiului antropic, Filon din Alexandria le stabilise deja echivalența, și reușise acest lucru fără să inventeze prea mult pe cont propriu; căci, reduse la esența lor, atitudinea biblică și cea platonică față de inteligența ecosistemică și de principiul antropic prezintă mai multe similitudini
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cea platonică a principiului antropic, Filon din Alexandria le stabilise deja echivalența, și reușise acest lucru fără să inventeze prea mult pe cont propriu; căci, reduse la esența lor, atitudinea biblică și cea platonică față de inteligența ecosistemică și de principiul antropic prezintă mai multe similitudini decît deosebiri. În ambele cazuri inteligența ecosistemică rămîne incontestată, principiul antropic este afirmat cu tărie, iar omul este Înfățișat ca decăzut dintr-o stare originară de echilibru ecologic Într-o stare de exil În lume, ori
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lucru fără să inventeze prea mult pe cont propriu; căci, reduse la esența lor, atitudinea biblică și cea platonică față de inteligența ecosistemică și de principiul antropic prezintă mai multe similitudini decît deosebiri. În ambele cazuri inteligența ecosistemică rămîne incontestată, principiul antropic este afirmat cu tărie, iar omul este Înfățișat ca decăzut dintr-o stare originară de echilibru ecologic Într-o stare de exil În lume, ori Într-o zonă a lumii situată mai jos decît cea pe care o ocupase anterior
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
demnitatea specifică a omului nu provine din obediența, ci din Împotrivirea lui față de cosmos. Iar faptul că el se situează Împotriva lumii se Însoțește cu exaltarea naturii umane, care se Înalță deasupra lumii unde se află În exil. Astfel principiul antropic este negat, Însă dintr-o perspectivă pesimistă nu În privința omului ci În privința universului, perspectivă care duce la o prețuire metafizică a umanității fără echivalent În lumea Antichității. Gnosticii nu susțin numai consubstanțialitatea dintre oameni și originea lor precosmică, Pleroma. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai puțin pe radicala Înstrăinare a omului În lume și mai mult pe superioritatea omenirii față de ecosistemul căruia Îi aparține. Acest ecosistem adăpostește de altfel nenumărate ființe care sînt cu siguranță sortite pieirii: turma Demiurgului și adepții Potrivnicului. Răsturnînd principiul antropic și negînd inteligența ecosistemică, doctrina gnostică realizează un optimism antropologic excesiv. La fel, experiența gnostică a lumii nu implică refuzul radical al acesteia. Dimpotrivă, chiar și acei maniheeni În care Învățații s-au grăbit să vadă niște campioni ai pesimismului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]