1,520 matches
-
chinezii, siamezii nu sînt de bună credință și au o predispoziție spre a face promisiuni înșelătoare cînd negociază cu un englez sau german [ibidem:65]. Într-un atare spirit, dacă i-ar fi cunoscut mai bine pe români, poate că antropologul francez i-ar fi caracterizat cu toate conotațiile extreme ale calității lor de "poeți" sau/și "(h)oți". Noroc că așa cum spune Edmund Leach "toată etnografia este ficțională" [ibidem:133]. Urmărind din punct de vedere contextual relațiile mincinoase instituite între
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tendința de a-și falsifica reacțiile (Castaneda et al. 1956:319). Ziariștii și studenții la jurnalistică au arătat că există o preponderență de a minți în anumite sectoare ale vieții sociale (de ex. Glasgow University Media Group 1976, 1980) însă antropologii au fost cei care au demonstrat efectiv că în anumite culturi minciuna este omniprezentă. Gilsenan (1976:191) a descris felul în care, în comunitatea în care a studiat el în Liban, minciuna era "un element fundamental specific nu numai situațiilor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să abandoneze campusul universitar, atrași fiind de lucrul pe teren, au neglijat la rîndul lor să studieze procesul socializării prin minciună, deși ei au fost cei care au oferit cele mai amănunțite cercetări asupra minciunii la adulți. Psihologi, sociologi și antropologi, cu toții par a fi omis o temă importantă de cercetat. Este curios că se spune foarte puțin despre minciună în nenumăratele pagini de literatură ce s-au scris pe tema moralei, inspirate de Lawrence Kohlberg. A spune adevărul este considerată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai multă sinceritate în ceea ce spune. Absența unor texte scrise reduce drastic posibilitatea de a dezminți versiuni oficiale asupra trecutului prin confruntarea lor cu dovezi aparținînd contemporaneității. Borofsky (1987:144) comentează că: atunci cînd înregistrăm tradiții în cărți, noi, ca antropologi care privim subiectul din afară, contribuim la adîncirea caracterului incoerent al informației. În același fel, Bohannan (1952), într-o lucrare pe tema manipulării arborelui genealogic într-o societate ce nu cunoștea scrierea, încheie prin prezicerea că atunci cînd genealogiile vor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
locului și cînd există o distanță culturală semnificativă între cercetători și persoanele studiate. Scriind despre practica tradițională a antropologiei sociale și culturale, Geertz (1968:151-152) se referă la "asimetria morală existentă în situația de pe terten" și spune că "relația dintre antropolog și obiectul său de studiu se bazează pe o multitudine de ficțiuni parțiale duse la capăt doar pe jumătate". Aici el se referă la nepotrivirea dintre așteptările și interesele celor două tabere. Antropologul, spune Geertz, "este susținut de valoarea științifică
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dacă încrederea lipsește, minciunile răuvoitoare sînt mai frecvente. Încă din 1909 Yerkes și Berry (1909) au raportat cum unii dintre studenții lor de la Harvard au încercat să-i păcălească în timp ce participau la experimente psihologice. Passin (1942) a fost probabil primul antropolog profesionist care a vorbit despre minciunile persoanelor care sînt anchetate, însă mulți ani lucrarea sa a rămas neluată în seamă, poate pentru că, după cum susține Salamone (1977:118), cei care lucrau în domeniu între 1950-1960 nu voiau să admită că relațiile
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să admită că relațiile lor cu persoanele pe care le chestionau nu se bazau pe o încredere reciprocă. Salamone descrie situații în care proprii săi furnizori de informații l-au mințit, și același lucru îl pot spune și mulți alți antropologi. De exemplu, Chagnon (1974: 91), descriind cercetări care s-au efectuat asupra populației Yanomamö din Venezuela și Brazilia în 1960, spune: Știam că cei care îmi vor da informațiile mă vor minți în anumite împrejurări, iar în altele vor spune
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
des încît a ajuns să avertizeze pe oricine ar avea de gînd să culeagă informații genealogice de la poporul Yanomamö că ar fi bine să știe că cei care le vor răspunde la întrebări vor minți cu privire la datele propriului grup etnic. Antropologul francez Marcel Griaule, în timp ce lucra printre băștinașii Dogon ai regiunii care astăzi se numește Mali, a acordat o atenție deosebită minciunilor spuse de persoanele chestionate. Discutînd despre modul în care se realizează investigațiile etnografice (Griaule 1957:56-61), el detaliază diferite
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de persoanele anchetate sînt obstacole în calea căutării adevărului, încît pentru el o situație "ideală" ar fi aceea în care cei chestionați ar putea fi manipulați în așa fel încît să spună adevărul. Atitudinea pozitivistă pe care Griaule și majoritatea antropologilor sociali ai generației sale (cf. Freilich 1970:564-565 ) au avut-o față de existența unui adevăr etnografic este respinsă de mulți dintre succesorii lor. Într-un climat intelectual postmodernist, popularismul epistemologic, după cum l-am numit eu (Barnes 1981:15, 22; 1990
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mintă în privința propriului statut civil sau a convingerilor religioase; anchetatorii sociali care adună informații pot minți în privința sursei care îi sponsorizează. În general, acest gen de înșelătorii nu constituie un element esențial în proiectul cercetării. Chiar Kloos (1983-4:134), un antropolog mai sincer în privința propriei intenții de a spune adevărul decît majoritatea colegilor săi, spune despre sine cercetarea științifică este o activitate foarte bine cotată; de aceea, dacă pentru a-mi continua activitatea e nevoie de acest lucru, eu sînt dispus
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o activitate foarte bine cotată; de aceea, dacă pentru a-mi continua activitatea e nevoie de acest lucru, eu sînt dispus să mint, acolo unde sinceritatea n-ar folosi la nimic. Punctul său de vedere a fost susținut de majoritatea antropologilor olandezi intervievați în 1981. Kloos își justifică atitudinea spunînd că alegerea între minciună și adevăr pare să fie determinată de diferențele existente între poziția ocupată în societate de către anumite persoane. Există împrejurări în care mărturisirea adevărului este un lux rezervat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe sinceritate, nu presupune neapărat o atitudine intolerantă față de minciuna prezentă în alte domenii. Mai mult, atitudinile față de minciună diferă și în alte planuri, domeniile sociale, după cum vom vedea în următoarele două capitole. 5 Diversitatea culturală CULTURI DIVERSE În 1900, antropologul francez Topinard susținea că "rasele" diferite se deosebeau prin înclinația spre minciună. El a identificat regiuni din Franța predispuse la minciuni, referindu-se și la "italianul viclean, englezul ipocrit, grecul nesincer și turcul care nu-și poate ține cuvîntul dat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciuna, practica mințitului apare în majoritatea dacă nu în toate societățile. Tipurile de minciună pot reflecta trăsături ale vieții economice în societățile tribale aproape în același fel în care o fac în societățile industrializate. De exemplu, Siskind (1973:7), un antropolog american care a studiat populația Sharanahua din Peru, relatează că în timpul lucrului pe teren, ea a învățat arta acestui popor de a minți. Carnea animalelor sălbatice este considerată o hrană prețioasă; oamenilor le place să fie generoși; refuzurile directe sînt
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a doua strategie defensivă practicată de familiile care țin să-și apere onoarea. Atitudinile grecilor față de minciună, conformîndu-se acestei generalizări, au fost menționate în capitolul 1, pe baza descoperirilor lui Ernestine Friedl. Asemenea strategii sînt semnalate și de un alt antropolog social, Juliet du Boulay, care a studiat un sat din insula grecească Euboea, în anii 1960. Comparînd observațiile sale cu cele ale lui Gilsenan, se disting diferențe importante. În zonele rurale din Grecia, onoarea familiei trebuia de asemenea apărată, însă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și între persoane aflate pe poziții egale; poate exista o anume reținere față de contrazicerea fățișă. De exemplu, poporul Semai din Malaezia "dezaprobă contrazicerea reciprocă fățișă" și pune la cale diferite planuri pentru a evita acest lucru. Dentan (1970:109), un antropolog american care a lucrat în mijlocul populației Semai în anul 1960, a fost nevoit să adopte aceleași strategii pentru a evita certurile. Buna înțelegere aparentă creată în acest mod poate induce în eroare un străin, nu însă și un membru al
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
numai în calea cercetătorului; mulți turiști se pot simți înșelați cînd locuitorii țării pe care o vizitează nu-și țin promisiunile, pe care aceștia din urmă nu le-au făcut cu intenția reală de a le respecta. Herbert Passin, un antropolog american care a lucrat în mijlocul unui grup de indieni mexicani în 1940, a notat în detaliu minciunile care i-au fost spuse. El spune că oamenii negau sistematic faptul că ar fi deținut bunuri materiale de valoare și totuși, în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
problematică nu numai în privința romanelor și a altor specii literare; ea a devenit un subiect de controversă și în unele ramuri ale științei sociale, în special în etnografie. Într-adevăr, se pare că Edmund Leach le-a spus colegilor săi antropologi că ar trebui să se critice singuri nu pentru incompetența profesională, ci pentru lipsa de talent la scris (Abrahams 1987:15). Leach (1987:1, 9, 12) spune că "întreaga etnografie este ficțională" (sublinierea îi aparține), că "majoritatea monografiilor etnografice sînt
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1). În secolul al XX-lea, psihologii, mai mult decît sociologii, au întreprins nenumărate anchete în care studiau minciuna și modul de detectare a acesteia, implicînd în special copii și desfășurîndu-se mai degrabă în laborator decît pe teren. Mai recent, antropologii sociali au publicat cîteva studii de valoare asupra minciunii din viața reală, concentrîndu-se mai mult asupra adulților decît a copiilor. Totuși, dacă ne interesează o analiză sociologică convingătoare asupra minciunii, trebuie să ne îndreptăm atenția spre lucrarea lui Georg Simmel
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru o încredere și onestitate absolută. Părerile lui Eliot se regăsesc în viziunea exprimată anterior lui de către H.L. Mencken (1924:275) care susținea că "adevărul este ceva prea aspru și răscolitor pentru a fi suportat de majoritatea oamenilor". Mai recent, antropologul american Elizabeth Colson (1989:2) a observat că "oamenii reacționează la ceea ce cred că gîndesc ceilalți; este poate un noroc că nu știu de fapt care sînt adevăratele gînduri ale semenilor". În aceeași manieră, Kaufmann (1970:9) observă că "gustul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a operei tinde, în mod necesar și automat, să dispară și dispare în favoarea unei aproximări tot mai mari a modelului, pe care încercăm să-l imităm, și nu doar să-l semnificăm"18. Fără a merge atât de departe ca antropologul care conchide că arta "a pierdut contactul cu funcția ei semnificativă în statuarul grec și îl pierde din nou în pictura italiană o dată cu Renașterea", este sigur că secesiunea individualistă a fabricanților de imagini, atât manuale cât și industriale, și-a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tinerii vânători de bizoni din era glaciară își luau riscuri inutile din pricina gravurii rupestre. Dar vechimea unei enigme nu o disipează. Cercetătorii s-au aplecat mai des spre eficacitatea cuvintelor decât spre cea a imaginilor. Psihanalistul sau vrăjitorul atrag atenția antropologilor mai mult decât pictorii, creatorii de afișe sau cineaștii. În această privință, analiza lui Lévi-Strauss asupra șamanului din comunitatea indienilor Cuna din Panama a dobândit valoare canonică. Dacă o femeie are greutăți la naștere, e chemat șamanul. Înțeleptul vine în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
asupra spațiului fizic și asupra spațiului locuit. Fiecare oraș are o serie de caracteristici care îl definesc și îl diferențiază de celelalte orașe 280. Au fost identificate etapele procesului de regenerare urbană. Primăria și consultanții în diverse domenii (urbaniști, sociologi, antropologi, economiști) au inițiat dialogul cu partenerii civici locali (organizații independente, asociații profesionale, cetățeni), cu comunitatea locala pentru a identifica prioritățile dezvoltării zonelor (centrul istoric, ansamblurile rezidențiale, spații industriale dezafectate, suburbiile etc.). Primăria și consultanții au făcut analiza situației de fapt
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
din urmă, lungul urcuș către înălțimile sale din prezent (fig. 1). În al doilea rînd, ar fi o greșeală să presupunem că democrația a fost inventată doar o singură dată, pentru totdeauna ca, de exemplu, locomotiva cu aburi. Atunci cînd antropologii și istoricii descoperă că unelte sau practici asemănătoare au apărut în locuri și perioade diferite de timp, în general vor să știe cum au luat naștere aceste apariții separate. Au fost uneltele sau practicile răspîndite prin difuziune de la inventatorii lor
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Delbœuf, din Austria numele lui Sigmund Freud. Neurologii francezi Joseph Babinski, Édouard Brissaud, Hippolyte Bernheim, Joseph Grasset, Albert Pitres au compania savantului englez John Hughlings Jackson și a anatomiștilor germani ai sistemului nervos, Alexandre Herzen, Theodor Meyner, Oskar Vogt. Dintre antropologi se remarcă Cesare Lombroso și Léonce-Pierre Manouvrier. Deși a precizat că reprezentanții la congres proveneau din 20 de țări, sunt amintiți participanți doar din Franța, Germania, Elveția, Rusia, Statele Unite, Belgia, Italia, Anglia și Austria. Numele lui Gruber nu este amintit
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
difuzate de preoți. Bazinele — rezervă de apă, canalizările în orașe țin de igiena generală și colectivă. Totuși, mileniile indiene care preced era creștină, ca și pământurile Indiei, au încă tainele lor, care din când în când trimit semnale arheologilor, paleontologilor, antropologilor și Istoriei Medicinei. Remarcă Jürgen Thornwald: Orașul cetate Harappa despre care am pomenit, dă la lumină probe despre protoistoria Indiei și a civilizațiilor autohtone. Ridicarea de asemenea orașe mari, canalizate, cu clădiri din cărămidă arsă tradițional presupun inteligență, profesionalizare, energie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]