2,485 matches
-
a-i planifica fuga. Acesta contactează un pilot de avion, Zaharia, care nu este altul decît informatorul lui Bodnăraș, cel care conduce Serviciile Secrete. Planul este dezvăluit Anei Pauker și lui Gheorghiu-Dej. Pătrășcanu este arestat și aceeași soartă o are anturajul său; se constituie o comisie de anchetă. Arestarea lui Pătrășcanu și a apropiaților săi și acuzația privind aprecierea eronată a luptei de clasă la sate, apar ca un fel de pregătire a marelui act care va revoluționa pentru cîțiva ani
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
treacă direct la instalarea colhozurilor. Dej, mai rezonabil, ar fi apărat o formulă intermediară pentru a crea mici cooperative țărănești. Ana Pauker înclina spre radicalismul dogmatic, Dej pentru o oarecare adaptare la realitățile locale. Această opoziție a permis delimitarea de anturajul Anei Pauker ca de un grup exterior, moscovit, și instalarea imaginii lui Dej într-o bunăstare patriotică. Această teză a fost acceptată în 1961 de însuși Dej, atunci cînd el a aruncat dezastrele colectivizării în seama Anei Pauker, a lui
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
din Pitești, Brauner cînta Béla Bartok. Asupra modului ales pentru eliminarea lui Pătrășcanu, Zilber se exprimă dur dar simplu, afirmînd că Gheorghiu-Dej era lipsit de repere exemplare. Stilul marilor procese din Moscova anilor 1936-1938 era de neconceput: condamnați, Pătrășcanu și anturajul său refuzau să recunoască crimele inventate de responsabilii anchetei. În sfîrșit, succesorii lui Stalin, Hrușciov și Malenkov, nu mai voiau mari procese. În București domnește ordinea. Congresul partidului, care trebuia să se țină în 1954, este amînat pentru luna decembrie
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
societate marcată de eșec nu mai este o recompensă. Acest val adînc de descurajare se amplifica în momentul în care în mediile politice americane se ridică unele voci pentru oprirea ajutoarelor către URSS. Arma economică este o armă de război: anturajul președintelui Reagan pledează ca presiunile economice să fie integrate în directiva numită National Directive 75. Predicînd împotriva noii ordini economice mondiale și recurgînd la o formă de mobilizare izolaționistă, Ceaușescu se gîndește să răspundă în mod revoluționar la constrîngerile capitalismului
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
nesigur. Ne putem întreba dacă alinierea vechilor elite sau a fiilor lor copleșiți de prestigiu și deveniți purtătorii de cuvînt ai discursului național nu i-a încîntat pe conducători, care puneau astfel mîna pe trecut și decideau asupra prezentului. Ceaușescu, anturajul său, sînt exclușii unei moșteniri culturale care nu le era destinată: ei au înfruntat această excludere și relația identitară cu marele frate sovietic contează mai puțin decît răsturnarea raporturilor de forțe interne. Reglările de conturi, bilanțurile de încheiat sînt, cu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pierdut speranțele apărute odată cu alianța din 1968. Ritualul ceaușist este dezvoltat prin intermediul Scînteii sau prin articolele de politică externă din săptămînalul Lumea. Afirmarea competenței nomenclaturiștilor români nu mai este, în anii '80, decît un mit întreținut de propagandă. În sfîrșit, anturajul politic al lui Ceaușescu și al soției sale este mediocru: fidelitatea față de șeful statului este singurul factor decisiv într-o carieră. Activiștii de partid sînt figuranți, iar atribuirea unei responsabilități specifice relevă doar arbitrariul deciziilor soților Ceaușescu. Rotațiile frecvente ale
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
hieroglifa" ne este adresată, prin vreme, scrisul ei ne vorbește, ca și cum re-interpretîndu-1 i-am reda semnificația avută, însăși viața, într-un "nou asalt spre ceruri". Dintre inițiați, foarte important pentru tema noastră este, fără îndoială, Boris, un "principe dac" din anturajul lui Decebal. El se deosebește radical de ceilalți "gânditori" din dramele eminesciene prin aceea că este om al faptei, al luptei ("mișcarea" hegeliană pentru Eminescu). Fiu de regi daci ("nepot al lui Diurpaneu") el se oferă chezaș nu la cheremul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ieșită din comun, își "decupează" din nebunia pictorului doar segmentul în care roșcatul vine la Saint Rémy, se instalează tacticos în orășel și urmează cuminte tratamentul prescris de mai mult decît originalul său medic. Nimic, absolut nimic clișeizat. Persoanele din anturajul pacientului, psihiatrul însuși, încîntător bizare, trăsnite, se mișcă într-un peisaj de o frumusețe galantă. Și, dintr-o dată, în climatul acesta de confort provincial, ruptura, schisma: grupul vesel se plimbă pe malul lacului, se discută, se rîde, se aleargă, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Brâncuși. Care, tot cu ani în urmă, la Cumpătul, îmi oferea una din acele companii, ce, pentru mine, însemnau România prosperă și demnă. Se apropie și, luîndu-mă interbelic la braț, îmi spune: îți mai aduci aminte de Ilinca Dumitrescu (în anturajul nostru n.n.), ei bine, e din ce în ce mai brunetă... Ies din galerie pe trotuar. Tot Bucureștiul îl așteaptă pe Sfîntul Părinte să treacă dinspre aeroport. Iată-l. În mașina lui bizară, de cosmonaut pe scoarța Lunii, omul, simbol cald-impasibil al creștinătății, față
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
celei de lîngă el, de-o viață, a notat, într-un înfrigurat jurnal, devenit imediat celebru, tot ce se întîmpla cu romanciera, ziua, noaptea. Dramatice, mai ales eforturile bărbatului de a o readuce pe adorata lui femeie în societate, în anturajele în care se simțiseră amîndoi, atîta vreme, extraordinar. Jalnic: după clipe lungi de muțenie, cu ochii dintr-o dată vii și scrutători motive de speranță, cînd omul credea că "tratamentul" fusese bine ales femeia punea brusc o întrebare aberantă, năucitoare pentru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scuza cochetă a purtătorului de baston, caduceu antiboem. Imagini cutremurătoare din începutul bolșevismului românesc. Gloata rufoasă și isterizată aclamînd noua putere impusă de Moscova. Dej, Bodnăraș, Groza, Niculi, dar și... dar și... Sadoveanu, Parhon, apoi figurile sinistre și obscure din anturaj (acompaniate de uniformele polkovnicilor sovietici), toată clica asta instalată de armatele de ocupație, în ținută de gală, culoare închisă, pălărie, fular alb etc. imitînd țopește elita antebelică, deja înfundînd pușcăriile, clica "elegantă" în tribune, contrastînd tragi-comic cu rufoșenia pegrei subit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lume întindea pur și simplu dreapta de obicei neînmănușată și i se răspundea la fel de simplu, de sobru, cu dreapta bărbatului. Care bărbat își înclina o secundă capul, gest aproape cazon. Cît de vecină era gestica aceasta sumară cu asprimea din anturajul Führerului! Dacă sărutatul mîinii a cunoscut undeva apogeul, asta s-a întîmplat la noi, în acea Românie galantă sărut mînușițele... cu doamne și domni eleganți, coborînd afabili din Forduri și lunecînd pe marmoratele trepte, în briantele baluri. Brațul poporului (adică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trebuiau să desfidă proletar civilizatele cupluri de la Casa Albă. Și ce mai surogat au importat de-acolo curțile comuniste românești! Apogeul atingîndu-l savanta analfabetă a genialului pantofar, defectînd într-un fel canonul moscovit prin afișatul tupeu megaloman, ațîțat perfid de anturajul Găinușelor cu coc La Goulue, tiparul Moulin Rouge în variantă Carul cu bere. Talia princiară a Reginei Maria, amplificată discret de mantii lungi, unduind de pe marmura capului încoronat, peste umerii de zeiță, spre coapsele secrete. Suverană părăsind curte nordică și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înverșunărilor? Ce edenică-i, în dimineața asta curată, pajiștea de pe Zamora! În restaurantul elegant și gol, cineva. Cine? Eee, nu se poate! zic. Ba se poate! zice solitarul. Și mă așez. (Biobliografie obligatorie. Compozitor cețos-eclectic și grafoman al improprietăților, din anturajul Săptămînii, omul meu a rămas ancorat la același cheu vadimist și se consumă, și după '89, în nemodificate găunoșenii radiofonice și gazetărești.) Ghinion. Numai o companie ca asta nu mi-aș fi dorit acum. De altfel, își și dă drumu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gramaticală: "privilegiul ce vrea săm dea" (într-o scrisoare către Milița Petrașcu, rugînd-o pe aceasta să-i mulțumească doamnei ministru Tătărescu pentru concursul decisiv în materializarea complexului de la Tg. Jiu), ne încîntă mai întîi "stilul" fostului țăran, acum în select anturaj parizian. Fie, într-un caz, motivîndu-și gratitudinea, fie, în altul, referindu-se strict la monumentul său. Parizianul de lume: "... în prezent toate lucrurile începute de atîta vreme sînt spre sfîrșit și eu sînt ca un ucenic în ajunul de a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
azi (și nu numai azi) ființa. Cu ce se făcea vinovată creatura delicată și cuceritoare (actrița luase deja Oscarul) că se născuse stigmatizată, că se trezise, prin naștere, în tiparul repulsiv al hermafroditului? Atît de bestial pedepsit de inșii din anturaj, pe cît de viril-superbi, pe atît de imbecili. Iată așadar cum emoția viscerală ce mă copleșise la vizionare se convertise, peste noapte, în opusul ei, calmul... judecății. O experiență. Vînzătoarele. Cu cît e mai frumoasă, cu atît e mai ciufută
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care se află, asta se datorește nu puzderiei de "soluții" decorative propuse de administrația criptocomunistă, ci înseși existenței în vîrful acesteia a personajului care poartă în cîrca-i întreaga povară totalitară. Fie și una ambalată în staniol social-democrat. Fără ea/ fără anturajul aferent, forțele autentic democrate atît de explicabil anemice după jumătatea de secol comunist ar fi reașezat țara pe cursul firesc deturnat după război. N-a fost să fie. Și din păcate, și cu voia noastră ne aflăm aici. Iar în legătură cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
forțe malefice de import moscovit, care a sufocat Regatul României, se pot converti în fapte de istorie demnă a se supune exercițiului istoriografic? După ce ne face a înțelege că tovarășul Mizil nu a fost chiar un yesman de rînd în anturajul lui Ceaușescu, îi provoacă totuși acestuia interminabile "dezvăluiri" (destinate poate unei pene ca cea a altui dezvăluitor de comunisme românești, scribul Pelin), nu are încotro și, deși timpul emisiunii se consumase, îl lasă pe... distinsul invitat să-i aducă dictatorului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
făcut-o, era vocea Regelui Carol al II-lea și cea a lui Iorga. Registrul înalt al vocii regelui stătea pe niște multvirile coarde, ceea ce nu putea decît să fornice sexul slab/ dar și inteligențele subțirilor bărbați ai culturii, din anturajul monarhului. Perioadele năucitoare ale lui Iorga, ținute, și ele, în registrul de sus, erau salvate de graseierea sugerînd șederea întîrziată a savantului între epiglotele cărților. Călinescu, di...avolul, cu apucături teatrale în chiar anturajele-i cărturărești, își putea permite histrionicele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
inteligențele subțirilor bărbați ai culturii, din anturajul monarhului. Perioadele năucitoare ale lui Iorga, ținute, și ele, în registrul de sus, erau salvate de graseierea sugerînd șederea întîrziată a savantului între epiglotele cărților. Călinescu, di...avolul, cu apucături teatrale în chiar anturajele-i cărturărești, își putea permite histrionicele volute ale vocii fără teama cabotinajului total. Mai ascultăm obicei vetust interbelic și radio. (Poate și pentru a ne ține, din cînd în cînd, departe de pestrița presă, nocivă oricum pentru cel ce mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o spontaneitate delirantă la mesele noastre neîntrerupt hlizite. Dar... dar... O strofă, doar una, din îndoliatul poem din 1965: Stau întristați bărbați, femei/ Lumina peste frunți se frînge/ Cu lacrimi mari de ghiocei/ Pămîntul primăverii plînge. Poetul (care venea dinspre anturajul aristocrat al Vieții Românești) se deda, ocazional, conjuncturii funeste, în timp ce congeneri de-ai lui tragica elită românească burdușeau pușcăriile dejiste. Țară tristă. Dacă lacrimile invocate de poetul libațiilor noastre le presupunea și pe cele ale bășcăliosului pișpirică din sinistra mea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în fața pînzelor mele oricum neobrăzate stilistic ei bine, nici în prezența violentului performance de ultimă oră, trioletul (aducînd perfect cu Frații Marx care erau patru) nu-și modifică faciesul: libertinajul lor e chiar necesitatea înțeleasă. Aflarea trio-ului în aiuritul anturaj pare să sugereze o compatibilitate de-a dreptul dialectică. Dacă cineva și-ar pune în gînd să-l joace pe Gaittany al lui Călinescu, acesta și nu altul ar fi personajul: vine la vernisaje cu bune minute înaintea speech-urilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai dăm unul. Tov. Groza: Chiar vă rog. Tov. Gheorghiu-Dej: La partid am închis portițele, am închis izvoarele de informare ale dușmanului și cu toate acestea sunt lipsuri. Dar mă tem că la Prezidiu, atât în ce privește pe fiecare membru și anturajul lui, oamenii care îi ajută, cât și Prezidiul ca organ, acolo mai sunt mari lipsuri; este imposibil ca cu vigilența pe care o avem acolo să nu afle dușmanul. Numai un prost poate crede acest lucru. Se pune chestiunea să
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
admitem pur și simplu autocritică. Sunt probleme ale securității statului, ale îndeplinirii îndatoririlor pe care le au cei care sunt puși în diferite funcții care nu se pot rezolva cu autocritică, tovarăși. Tov. Nicolae Ceaușescu: Unii dintre aceștia ajunseseră în anturajul conducerii superioare de partid. Tov. Trofin Virgil: Așa e. Își creaseră relații foarte intime unii dintre ei. Unii dintre ei cunoșteau chiar și amănunte în legătură cu modul în care trăiau tovarășii care lucrau în conducerea agriculturii și pe linie de stat
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Leonid Boicu față de toți moldovenii de peste Prut, de care s-a simțit mereu legat prin mii de fire nevăzute. Dacă pe cei cu ascendență basarabeană, indiferent de profesie, stabiliți în Iași, îi cunoștea, îi prețuia și-i regăsea mereu în anturajul tot mai larg al prietenilor săi, pentru colegii de breaslă sau oaspeții chișinăueni care au avut șansa de a ne vizita Institutul în anii dictaturii sau mai apoi (precum Alexandru Moșanu, Andrei Eșanu, Emil Dragnev sau „moscovitul” Filip Grecul), istoricul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]