KorAP: Find »[drukola/base=aortă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...107 >

2,665 matches

Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556

intervenție chirurgicală rapidă. Ateromatoza aortei proximale și a arcului aortic s-a dovedit a fi cel mai puternic factor predictiv pentru accidentul vascular cerebral post-by-pass aortocoronarian (146). Acest lucru vine să sublinieze importanța pe care manipularea inadecvată intraoperator a unei aorte aterosclerotice o are în mobilizarea de material ateromatos ce reprezintă sursa emboliilor cerebrale (147, 148, 149, 150, 151). Din acest motiv, rolul chirurgului în identificarea unei zone relativ indemne a peretelui aortic pentru canulare și plasarea clampului devine important în

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
148, 149, 150, 151). Din acest motiv, rolul chirurgului în identificarea unei zone relativ indemne a peretelui aortic pentru canulare și plasarea clampului devine important în prevenirea complicațiilor neurologice. După pericardotomie și suspendarea marginilor pericardului se va palpa cu grijă aorta ascendentă și porțiunea inițială a arcului aortic, o atenție deosebită acordând peretelui posterior al aortei ascendente (mai ușor de abordat după disecția aortei ascendente de trunchiul arterei pulmonare) care în unele cazuri reprezintă singura localizare a unei plăci ateromatoase importante

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
a peretelui aortic pentru canulare și plasarea clampului devine important în prevenirea complicațiilor neurologice. După pericardotomie și suspendarea marginilor pericardului se va palpa cu grijă aorta ascendentă și porțiunea inițială a arcului aortic, o atenție deosebită acordând peretelui posterior al aortei ascendente (mai ușor de abordat după disecția aortei ascendente de trunchiul arterei pulmonare) care în unele cazuri reprezintă singura localizare a unei plăci ateromatoase importante, ușor de lezat în timpul clampării aortei. Această metodă extrem de utilă și ușor de aplicat nu

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
devine important în prevenirea complicațiilor neurologice. După pericardotomie și suspendarea marginilor pericardului se va palpa cu grijă aorta ascendentă și porțiunea inițială a arcului aortic, o atenție deosebită acordând peretelui posterior al aortei ascendente (mai ușor de abordat după disecția aortei ascendente de trunchiul arterei pulmonare) care în unele cazuri reprezintă singura localizare a unei plăci ateromatoase importante, ușor de lezat în timpul clampării aortei. Această metodă extrem de utilă și ușor de aplicat nu este lipsită însă de riscul mobilizării unei plăci

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
arcului aortic, o atenție deosebită acordând peretelui posterior al aortei ascendente (mai ușor de abordat după disecția aortei ascendente de trunchiul arterei pulmonare) care în unele cazuri reprezintă singura localizare a unei plăci ateromatoase importante, ușor de lezat în timpul clampării aortei. Această metodă extrem de utilă și ușor de aplicat nu este lipsită însă de riscul mobilizării unei plăci instabile. Pe de altă parte, ecografia epivasculară intraoperatorie s-a dovedit a avea un risc mai mic și o mai mare acuratețe în

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
ecocardiografia epivasculară. Posibilitatea identificării preoperatorii a leziunilor ateromatoase este relativ limitată atât timp cât tomografia computerizată identifică leziunile severe, dar le subestimează pe cele moderate sau ușoare (149, 154), iar ecocardiografia transesofagiană este utilă pentru examinarea arcului aortic și mai puțin a aortei ascendente ca urmare a interpunerii traheei (153). Identificarea aterosclerozei aortice trebuie însoțită în mod normal de schimbarea strategiei operatorii pentru prevenirea mobilizării plăcilor de aterom. Dacă grosimea peretelui aortic nu depășește 3 mm se poate folosi tehnica clasică. Depășirea acestei

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
strategiei operatorii pentru prevenirea mobilizării plăcilor de aterom. Dacă grosimea peretelui aortic nu depășește 3 mm se poate folosi tehnica clasică. Depășirea acestei limite impune plasarea în alt loc a canulei arteriale (artera femurală, artera subclaviculară), fibrilarea cordului fără clamparea aortei, realizarea tuturor anastomozelor (distale și proximale) cu aorta clampată (single cross-clamp technique), alegerea altei localizări pentru anastomozele proximale, revascularizare exclusiv arterială (155). Radicalitatea unor autori merge până la a recomanda înlocuirea aortei ascendente sub oprire circulatorie (156, 157). La bolnavii cu

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
Dacă grosimea peretelui aortic nu depășește 3 mm se poate folosi tehnica clasică. Depășirea acestei limite impune plasarea în alt loc a canulei arteriale (artera femurală, artera subclaviculară), fibrilarea cordului fără clamparea aortei, realizarea tuturor anastomozelor (distale și proximale) cu aorta clampată (single cross-clamp technique), alegerea altei localizări pentru anastomozele proximale, revascularizare exclusiv arterială (155). Radicalitatea unor autori merge până la a recomanda înlocuirea aortei ascendente sub oprire circulatorie (156, 157). La bolnavii cu multiple plăci de aterom localizate la nivelul aortei

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
arteriale (artera femurală, artera subclaviculară), fibrilarea cordului fără clamparea aortei, realizarea tuturor anastomozelor (distale și proximale) cu aorta clampată (single cross-clamp technique), alegerea altei localizări pentru anastomozele proximale, revascularizare exclusiv arterială (155). Radicalitatea unor autori merge până la a recomanda înlocuirea aortei ascendente sub oprire circulatorie (156, 157). La bolnavii cu multiple plăci de aterom localizate la nivelul aortei ascendente, identificate prin palpare, se pot realiza atât anastomozele distale, cât și cele proximale folosind tehnica clampării unice (single cross-clamp technique). Există fără

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
aorta clampată (single cross-clamp technique), alegerea altei localizări pentru anastomozele proximale, revascularizare exclusiv arterială (155). Radicalitatea unor autori merge până la a recomanda înlocuirea aortei ascendente sub oprire circulatorie (156, 157). La bolnavii cu multiple plăci de aterom localizate la nivelul aortei ascendente, identificate prin palpare, se pot realiza atât anastomozele distale, cât și cele proximale folosind tehnica clampării unice (single cross-clamp technique). Există fără îndoială situații în care ateroscleroza aortică este foarte avansată, iar riscul operator foarte mare, ceea ce pune sub

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
material aterogen, lipide sau aer. Obiectivarea acestor microembolii a fost realizată în timp real prin examenul Doppler transcranial al arterei cerebrale mijlocii (171, 172, 173). Principalele momente asociate cu descărcarea în circulație a microemboliilor sunt reprezentate de canularea și clamparea aortei ascendente. S-a constatat totodată reducerea frecvenței microemboliilor în cazul utilizării unui filtru arterial de 40-µm și a renunțării la folosirea oxigenatoarelor cu bule (deși mai ieftine) în favoarea celor cu membrană (145, 174, 175). Monitorizarea electroencefalografică intraoperatorie este în prezent

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
vasculară periferică se asociază într-un număr însemnat de cazuri cu cardiopatia ischemică. De mare importanță este în această situație o evaluare completă a acestor bolnavi. Într-un studiu ce a analizat datele a 1000 pacienți (20) cu anevrism de aortă abdominală, boală cerebrovasculară, arteriopatie a membrelor inferioare, s-a constatat că 14% din bolnavii fără semne clinice de cardiopatie ischemică aveau leziuni coronariene severe și indicație de revascularizare miocardică în timp ce la 34% din pacienții simptomatici (angină pectorală) s-au identificat

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
particulară, în cadrul procesului aterosclerotic, aortitei sifilitice, bolii Takayashu, sindromului Reiter, bolii Behcet, poate reprezenta o parte componentă a unei vasculite postiradiere sau poate apărea ca o consecință a unui deficit de tehnică chirurgicală (torsionare, cudură, obstrucție, compresie în chirurgia rădăcinii aortei). Consecințele prezenței unei stenoze la nivelul trunchiului arterei coronare stângi pot fi evaluate indirect cu ajutorul angiografiei coronariene și a ventriculografiei, dar și direct ca urmare a progreselor tehnice înregistrate în ultima perioadă: determinarea presiunii în amonte și aval de stenoză

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
fie se realizează pe cord bătând, fie este instituit by-pass-ul cardiopulmonar prin tehnica Port-Access (51) și anastomoza se face pe cordul oprit cu soluție cardioplegică. Tehnica Port-Access presupune canularea arterei și a venei femurale pentru stabilirea circulației extracorporeale, iar clamparea aortei se realizează prin ocluzia intraluminală a acesteia prin umflarea unui balon atașat de un cateter ce este introdus retrograd prin artera femurală până la nivelul aortei ascendente. După ce balonul este umflat, prin lumenul central al cateterului se administrează soluția cardioplegică, realizând

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
Tehnica Port-Access presupune canularea arterei și a venei femurale pentru stabilirea circulației extracorporeale, iar clamparea aortei se realizează prin ocluzia intraluminală a acesteia prin umflarea unui balon atașat de un cateter ce este introdus retrograd prin artera femurală până la nivelul aortei ascendente. După ce balonul este umflat, prin lumenul central al cateterului se administrează soluția cardioplegică, realizând astfel oprirea cardiacă. Cu ajutorul tehnologiilor robotice sofisticate este posibilă realizarea cu acuratețe a anastomozelor la nivelul arterelor coronare prin mijloace exclusiv endoscopice atât pe cordul

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
la contactul cu sângele din interiorul ventriculului și astfel nu există pericolul lezării structurilor învecinate. Direcționarea greșită a razei LASER poate avea însă drept consecințe secționarea cordajelor valvei mitrale, perforația mușchilor pilieri, perforarea cuspelor valvei mitrale sau aortice, lezarea esofagului, aortei descendente, arterelor și venelor coronare. Pentru evitarea accidentelor, personalul medical din sala de operație va purta ochelari speciali de protecție. O dată canalul realizat, sângele țâșnește cu fiecare sistolă din ventriculul stâng. Există bineînțeles tendința naturală de oprire spontană a sângerării

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
tactica operatorie în chirurgia coronariană pe cord bătând By-pass-ul aortocoronarian pe cord bătând necesită elaborarea unui plan al revascularizării diferit de cel folosit curent în metoda clasică. ̨ n cazul utilizării circulației extracorporeale, efectele ischemiei miocardice globale produse prin clamparea aortei sunt minimalizate prin tehnicile de protecție miocardică. Chirurgia coronariană pe cord bătând se confruntă însă cu ischemia regională în normotermie, modalitatea de evitare a efectelor adverse ale acesteia fiind limitarea ariei afectate. Din acest motiv este esențială stabilirea unei strategii

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
realizează prin ocluzia arterei coronare, cu ajutorul unor dispozitive de spălare (87), a șunturilor intracoronariene (88) sau a unei canule pentru perfuzie distală (89). În cazul folosirii circulației extracorporeale pentru revascularizarea miocardică, vizualizarea adecvată în timpul efectuării anastomozei se realizează prin clamparea aortei, ceea ce oprește curgerea sângelui prin arterele coronare. În chirurgia coronariană pe cord bătând se realizează ocluzia secvențială a arterelor ce urmează a fi graftate. În general, este necesară doar ocluzia proximală a arterei, ocluzia distală fiind rezervată cazurilor în care

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
Corola-publishinghouse/Science/92194_a_92689

porte și a venei cave inferioare, a venei mezenterice superioare și a venei splenice. Se identifică tumora și se apreciază, atât în scală gri cât și cu ajutorul tehnicii Doppler color, relația dintre aceasta și artera mezenterică superioară, trunchiul celiac și aortă. Invazia vasculară a tumorii este sugerată de absența unei linii ecogene, care corespunde adventiției vasculare, țesutului adipos perivascular sau țesutului pancreatic, între tumoră și artera sau vena interesată. Raportul dintre tumoră și vase poate fi definit ca și contact, dar

Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Oreste Straciuc, Mircea Beuran, Ionuţ Negoi (2014) [Corola-publishinghouse/Science/92194_a_92689]
În marea majoritate a cazurilor se obțin imagini foarte bune ale pancreasului fără realizarea acestei manopere. Criteriile de nerezecabilitate sunt aceleași cu cele oferite de imagistica secțională. Majoritatea chirurgilor consideră nerezecabile tumorile care invadează artera mezenterică superioară, vena cavă inferioară, aorta, trunchiul celiac sau artera hepatică. Adenopatiile extinse peripancreatice, retropancreatice sau metastazele la distanță contraindică, de asemenea, rezecția. Potențial rezecabile sunt considerate tumorile care invadează vasele pe mai puțin de jumătate din circumferință. Tumorile care invadează complet circumferențial sau obstruează, pe

Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Oreste Straciuc, Mircea Beuran, Ionuţ Negoi (2014) [Corola-publishinghouse/Science/92194_a_92689]
Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583

fungice; - parazitare. 2. În cadrul bolilor sistemice autoimune; - lupusul eritematos sistemic; - poliartrita reumatoidă; - spondilita anchilopoetică; - dermatomiozită; - periarterita nodoasă. 3. Tip 2 (proces autoimun); - reumatismul articular acut; - sindromul postpericardectomie; - post infarct miocardic acut. 4. Pericarditele în bolile organelor vecine; - miocardite; - anevrism de aortă; - infarctul pulmonar; - pneumonia; - bolile esofagului. 5. Pericarditele din tulburările metabolice; - insuficiența renală (uremia); - mixedemul; - boala Addison; - diabet; - pericarditele cu colesterol. 6. Sarcina; 7. Pericardita posttraumatică; - plăgi toracice penetrante; - plăgi toracice nepenetrante; - iradiere mediastinală. 8. Pericardita neoplazică; - tumori primare; - tumori secundare

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
studii arată că unii pacienți cu pericardită acută au nivelul crescut al creatinkinazei totale și MB și a troponinei I. Aceasta sugerează existența unui proces miocarditic silențios [1]. DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL Se face în principal cu infarctul miocardic acut, disecția de aortă, embolia pulmonară, pleurezie, pneumotorax, ulcerul gastro-duodenal, pancreatita acută, colecistita acută, pneumonia, nevralgia intercostală. FORME ETIOLOGICE ALE PERICARDIEI LICHIDIENE Principalele cauze sunt reprezentate de: forma idiopatică, virală, uremică, neoplazică, reumatismală, purulentă. IDIOPATICĂ Este de obicei virală, fiind forma cea mai frecventă

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
acută. Lichidul pericardic este un exudat de obicei fibros sau hemoragic. Frecvența 6-10% din pacienții cu insuficiență renală înainte de începerea hemodializei. Frecvent are caracter hemoragic. HEMOPERICARDUL Poate avea cauză traumatică sau reprezentată de infarct miocardic acut cu ruptura cordului, disecția aortei, după operații de chirurgie cardiacă sau pulmonară, implantarea de cateter pentru pace-maker permanent, puncționarea accidentală a cordului sau a unui vas coronarian după puncția pericardică, tratament anticoagulant incorect condus. EVOLUȚIA PERICARDITEI ACUTE Există anumiți factori care influențează modul de evoluție

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
150 mm H2O, - creșterea rapidă a opacității cardiace la radiografia cord-pulmon, - la examenul ecocardiografic prezența unei mari cantități de lichid pericardic. PERICARDOCENTEZA Este indicată când se apreciază pe imaginea ecografică în diastolă că sunt >200 ml lichid pericardic. Disecția de aortă reprezintă principala contraindicație de efectuare a pericardocentezei, iar contraindicații relative sunt reprezentate de coagulopatii, tratament anticoagulant, trombocitopenia <50 000/m3, cantitate mică de lichid localizată posterior. Nu trebuie drenat mai mult de 1 litru de lichid pericardic odată, pentru a

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
continuitate ale miocardului sau a vaselor coronare. Vor fi eliberate orificiile de vărsare a venelor cave. Se va evita lezarea nervilor frenici [14]. Cazurile foarte dificile tehnic pot fi rezolvate în siguranță sub circulație extracorporeală (acceptând inconvenientul heparinării pacientului). Eliberarea aortei și a arterei pulmonare (care sunt de obicei mai puțin aderente de pericard), inițiază eliberarea prin disecție, urmând fața anterioară a ventriculului stâng, ventriculului drept, apexul, fața diafragmatică a ventriculului drept, atriile, vena cavă inferioară și superioară și la sfârșit

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]