KorAP: Find »[drukola/base=aortic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...120 >

2,986 matches

Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556

cel mai frecvent pe o porțiune a aortei ascendente delimitată prin clampare laterală. Existența unor plăci de aterom la acest nivel poate crea probleme serioase în identificarea unei zone adecvate pentru plasarea lor. De aceea, înainte de plasarea bursei pentru canula aortică este bine să se palpeze peretele aortic și să se identifice locul anastomozelor proximale. Anastomozele distale sunt expuse ca și cele proximale unor complicații de tipul sângerării, mărimii inadecvate, ocluziei mecanice. Sângerarea de la nivelul anastomozei poate fi o problemă serioasă

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
aortei ascendente delimitată prin clampare laterală. Existența unor plăci de aterom la acest nivel poate crea probleme serioase în identificarea unei zone adecvate pentru plasarea lor. De aceea, înainte de plasarea bursei pentru canula aortică este bine să se palpeze peretele aortic și să se identifice locul anastomozelor proximale. Anastomozele distale sunt expuse ca și cele proximale unor complicații de tipul sângerării, mărimii inadecvate, ocluziei mecanice. Sângerarea de la nivelul anastomozei poate fi o problemă serioasă motiv pentru care rezolvarea acesteia este bine

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
de la care pornește o disecție de aortă. Disecția aortei poate fi însă inițiată și de o secțiune incompletă a intimei și crearea unui flap în momentul canulării, motiv pentru care este bine să se verifice fluxul retrograd după inserția canulei aortice. Secționarea intimei la nivelul locului de aplicare al clampului aortic total sau parțial poate declanșa la rândul ei o disecție de aortă. Alți factori favorizanți pentru apariția disecției sunt sindroamele congenitale asociate cu defecte ale peretelui aortic, ateroscleroza severă cu

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
fi însă inițiată și de o secțiune incompletă a intimei și crearea unui flap în momentul canulării, motiv pentru care este bine să se verifice fluxul retrograd după inserția canulei aortice. Secționarea intimei la nivelul locului de aplicare al clampului aortic total sau parțial poate declanșa la rândul ei o disecție de aortă. Alți factori favorizanți pentru apariția disecției sunt sindroamele congenitale asociate cu defecte ale peretelui aortic, ateroscleroza severă cu calcificări importante, dilatația anevrismală poststenotică. Uneori, disecția de aortă poate

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
după inserția canulei aortice. Secționarea intimei la nivelul locului de aplicare al clampului aortic total sau parțial poate declanșa la rândul ei o disecție de aortă. Alți factori favorizanți pentru apariția disecției sunt sindroamele congenitale asociate cu defecte ale peretelui aortic, ateroscleroza severă cu calcificări importante, dilatația anevrismală poststenotică. Uneori, disecția de aortă poate apărea și pe o aortă normală. Incidența acestei complicații severe este de 0,03%-0,35% (1). Recunoașterea promptă este esențială pentru rezolvarea cu succes a acestui

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
severe este de 0,03%-0,35% (1). Recunoașterea promptă este esențială pentru rezolvarea cu succes a acestui tip de complicație. Rareori manifestarea clinică survine la câteva zile postoperator. De regulă apărea o colorație violacee subadventicială la nivelul unui segment aortic. O disecție localizată care interesează o mică porțiune din peretele aortic sau mai puțin de 15% din circumferință se poate rezolva prin plicatură. În cazul în care disecția interesează mai puțin de 50% din peretele aortic se poate exciza zona

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
esențială pentru rezolvarea cu succes a acestui tip de complicație. Rareori manifestarea clinică survine la câteva zile postoperator. De regulă apărea o colorație violacee subadventicială la nivelul unui segment aortic. O disecție localizată care interesează o mică porțiune din peretele aortic sau mai puțin de 15% din circumferință se poate rezolva prin plicatură. În cazul în care disecția interesează mai puțin de 50% din peretele aortic se poate exciza zona afectată și peretele aortic poate fi reconstruit folosind un petec de

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
la nivelul unui segment aortic. O disecție localizată care interesează o mică porțiune din peretele aortic sau mai puțin de 15% din circumferință se poate rezolva prin plicatură. În cazul în care disecția interesează mai puțin de 50% din peretele aortic se poate exciza zona afectată și peretele aortic poate fi reconstruit folosind un petec de Dacron sau pericard. Disecțiile mai extinse necesită înlocuirea aortei ascendente (2, 3). De obicei disecțiile iatrogene nu afectează rădăcina aortei, ostiile coronare sau valva aortică

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
care interesează o mică porțiune din peretele aortic sau mai puțin de 15% din circumferință se poate rezolva prin plicatură. În cazul în care disecția interesează mai puțin de 50% din peretele aortic se poate exciza zona afectată și peretele aortic poate fi reconstruit folosind un petec de Dacron sau pericard. Disecțiile mai extinse necesită înlocuirea aortei ascendente (2, 3). De obicei disecțiile iatrogene nu afectează rădăcina aortei, ostiile coronare sau valva aortică; în consecință, grafturile compozite sunt rareori necesare. Crosa

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
aortic se poate exciza zona afectată și peretele aortic poate fi reconstruit folosind un petec de Dacron sau pericard. Disecțiile mai extinse necesită înlocuirea aortei ascendente (2, 3). De obicei disecțiile iatrogene nu afectează rădăcina aortei, ostiile coronare sau valva aortică; în consecință, grafturile compozite sunt rareori necesare. Crosa aortei poate fi însă interesată și necesită înlocuire parțială sau totală în hipotermie profundă sau oprire circulatorie cu sau fără perfuzie cerebrală retrogradă. Mortalitatea asociată acestui tip de accident este de circa

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
Ciudin, As. Dan Eșanu) protecția miocardică se realizează pe durata clampării aortei prin administrarea de soluție cardioplegică cu sânge (soluție St. Thomas II, raport 1:1) cu pompa roller, monitorizându-se temperatura de administrare, debitul de perfuzie și presiunile în bulbul aortic și sinusul coronarian. De rutină se administrează hot shot pe cale anterogradă sau retrogradă în funcție de datele concrete, urmat de reperfuzie caldă controlată. În cvasitotalitatea cazurilor cordul își reia spontan activitatea electrică eficientă nefiind necesară defibrilarea. Totodată, folosirea medicației inotrop pozitive constituie

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
apar aceste complicații decedând în perioada postoperatorie (139), iar supraviețuitorii au o durată de spitalizare de două ori mai lungă. Au fost descriși o serie de factori predictivi dintre care unii se asociază puternic (ateromatoza aortei ascendente și a arcului aortic, accident vascular cerebral în antecedente, hipertensiunea arterială, diabet, folosirea balonului de contrapulsație intraaortică, angina instabilă, vârsta avansată), iar alții în mică măsură (hipotensiunea perioperatorie, ventarea ventriculului stâng) cu tipul I de deficit neurologic (140, 141). Este cunoscut faptul că pacienții

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
induse de circulația extracorporeală (144). Pe de altă parte, durata crescută a by-pass-ului cardiopulmonar este un factor de risc pentru apariția deficitului neurologic de tip I (145), ceea ce pledează pentru o intervenție chirurgicală rapidă. Ateromatoza aortei proximale și a arcului aortic s-a dovedit a fi cel mai puternic factor predictiv pentru accidentul vascular cerebral post-by-pass aortocoronarian (146). Acest lucru vine să sublinieze importanța pe care manipularea inadecvată intraoperator a unei aorte aterosclerotice o are în mobilizarea de material ateromatos ce

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
importanța pe care manipularea inadecvată intraoperator a unei aorte aterosclerotice o are în mobilizarea de material ateromatos ce reprezintă sursa emboliilor cerebrale (147, 148, 149, 150, 151). Din acest motiv, rolul chirurgului în identificarea unei zone relativ indemne a peretelui aortic pentru canulare și plasarea clampului devine important în prevenirea complicațiilor neurologice. După pericardotomie și suspendarea marginilor pericardului se va palpa cu grijă aorta ascendentă și porțiunea inițială a arcului aortic, o atenție deosebită acordând peretelui posterior al aortei ascendente (mai

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
rolul chirurgului în identificarea unei zone relativ indemne a peretelui aortic pentru canulare și plasarea clampului devine important în prevenirea complicațiilor neurologice. După pericardotomie și suspendarea marginilor pericardului se va palpa cu grijă aorta ascendentă și porțiunea inițială a arcului aortic, o atenție deosebită acordând peretelui posterior al aortei ascendente (mai ușor de abordat după disecția aortei ascendente de trunchiul arterei pulmonare) care în unele cazuri reprezintă singura localizare a unei plăci ateromatoase importante, ușor de lezat în timpul clampării aortei. Această

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
din leziunile aterosclerotice detectate de ecocardiografia epivasculară. Posibilitatea identificării preoperatorii a leziunilor ateromatoase este relativ limitată atât timp cât tomografia computerizată identifică leziunile severe, dar le subestimează pe cele moderate sau ușoare (149, 154), iar ecocardiografia transesofagiană este utilă pentru examinarea arcului aortic și mai puțin a aortei ascendente ca urmare a interpunerii traheei (153). Identificarea aterosclerozei aortice trebuie însoțită în mod normal de schimbarea strategiei operatorii pentru prevenirea mobilizării plăcilor de aterom. Dacă grosimea peretelui aortic nu depășește 3 mm se poate

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
limitată atât timp cât tomografia computerizată identifică leziunile severe, dar le subestimează pe cele moderate sau ușoare (149, 154), iar ecocardiografia transesofagiană este utilă pentru examinarea arcului aortic și mai puțin a aortei ascendente ca urmare a interpunerii traheei (153). Identificarea aterosclerozei aortice trebuie însoțită în mod normal de schimbarea strategiei operatorii pentru prevenirea mobilizării plăcilor de aterom. Dacă grosimea peretelui aortic nu depășește 3 mm se poate folosi tehnica clasică. Depășirea acestei limite impune plasarea în alt loc a canulei arteriale (artera

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
transesofagiană este utilă pentru examinarea arcului aortic și mai puțin a aortei ascendente ca urmare a interpunerii traheei (153). Identificarea aterosclerozei aortice trebuie însoțită în mod normal de schimbarea strategiei operatorii pentru prevenirea mobilizării plăcilor de aterom. Dacă grosimea peretelui aortic nu depășește 3 mm se poate folosi tehnica clasică. Depășirea acestei limite impune plasarea în alt loc a canulei arteriale (artera femurală, artera subclaviculară), fibrilarea cordului fără clamparea aortei, realizarea tuturor anastomozelor (distale și proximale) cu aorta clampată (single cross-clamp

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
157). La bolnavii cu multiple plăci de aterom localizate la nivelul aortei ascendente, identificate prin palpare, se pot realiza atât anastomozele distale, cât și cele proximale folosind tehnica clampării unice (single cross-clamp technique). Există fără îndoială situații în care ateroscleroza aortică este foarte avansată, iar riscul operator foarte mare, ceea ce pune sub semnul întrebării beneficiul by-pass-ului aortocoronarian clasic la această categorie de bolnavi. Cu toate acestea, dacă riscul de deces prin terapie medicamentoasă este mare (> 20% mortalitate la cinci ani) trebuie

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
coronariene și a bolilor valvulare variază în populația generală. Tabloul clinic depinde de boala care inițiază apariția primelor simptome, dar și de vârstă, sex și de factorii de risc la care este supusă persoana respectivă. Incidența afectării concomitente a valvei aortice la pacienții ce urmează să fie supuși revascularizării chirurgicale a miocardului este mai mică decât incidența leziunilor coronariene la bolnavii la care este necesară înlocuirea valvei aortice. În general, incidența leziunilor coronariene la pacienții cu angină pectorală propuși pentru protezare

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
de risc la care este supusă persoana respectivă. Incidența afectării concomitente a valvei aortice la pacienții ce urmează să fie supuși revascularizării chirurgicale a miocardului este mai mică decât incidența leziunilor coronariene la bolnavii la care este necesară înlocuirea valvei aortice. În general, incidența leziunilor coronariene la pacienții cu angină pectorală propuși pentru protezare valvulară aortică variază între 40%-50%, aceasta scăzând semnificativ la aproximativ 25% în cazul bolnavilor cu dureri toracice atipice și sub 20% în absența durerii (13, 14

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
pacienții ce urmează să fie supuși revascularizării chirurgicale a miocardului este mai mică decât incidența leziunilor coronariene la bolnavii la care este necesară înlocuirea valvei aortice. În general, incidența leziunilor coronariene la pacienții cu angină pectorală propuși pentru protezare valvulară aortică variază între 40%-50%, aceasta scăzând semnificativ la aproximativ 25% în cazul bolnavilor cu dureri toracice atipice și sub 20% în absența durerii (13, 14, 15, 16). De obicei, leziunile coronariene sunt mai puțin frecvente la bolnavii cu insuficiență aortică

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
aortică variază între 40%-50%, aceasta scăzând semnificativ la aproximativ 25% în cazul bolnavilor cu dureri toracice atipice și sub 20% în absența durerii (13, 14, 15, 16). De obicei, leziunile coronariene sunt mai puțin frecvente la bolnavii cu insuficiență aortică decât la cei cu stenoză aortică, în parte și ca urmare a faptului că primul tip de leziune valvulară este întâlnit mai des la persoanele tinere (13, 14, 15, 16). Stenoza mitrală se asociază rar cu boala cardiacă ischemică, aceasta

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
scăzând semnificativ la aproximativ 25% în cazul bolnavilor cu dureri toracice atipice și sub 20% în absența durerii (13, 14, 15, 16). De obicei, leziunile coronariene sunt mai puțin frecvente la bolnavii cu insuficiență aortică decât la cei cu stenoză aortică, în parte și ca urmare a faptului că primul tip de leziune valvulară este întâlnit mai des la persoanele tinere (13, 14, 15, 16). Stenoza mitrală se asociază rar cu boala cardiacă ischemică, aceasta și din cauza faptului că este întâlnită

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
50%). Variabilele care influențează rezultatul acestui tip de intervenție chirurgicală combinată sunt vârsta > 70 ani, sexul feminin, insuficiența cardiacă avansată, disfuncția severă a ventriculului stâng, afectarea plurivalvulară (17). Există diferențe în ceea ce privește mortalitatea precoce și tardivă când leziunea valvulară asociată este aortică comparativ cu cea mitrală sau când aceasta din urmă este de etiologie ischemică. Insuficiența mitrală necorectată cu ocazia by-pass-ului aortocoronarian crește mortalitatea operatorie cu 3%-5%. Mortalitatea la pacienții cu afectare reumatismală a valvei mitrale și boală cardiacă ischemică variază

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]