9,963 matches
-
o pînză imensă în care dumnezeu stă înfășurat cînd nu umblă cînd nu vede cînd nu vorbește" (iată iată ce frumos strălucește cuțitul de vînătoare de tauri). Sau cu o insidioasă simetrie, cu o precizie plastică fixînd drama schizoidiei ce apasă asupra ființei creatorului: "durerea e-mpărțită între mine și mine jumătate jumătate și moartea din mine tot așa jumătate este prăvălită la stînga jumătate este prăvălită la dreapta" (ibidem). Moartea însăși e transmutată într-o galanterie dură, într-un erotism paroxistic
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
Lui Nikki Grace, alias Susan "Sue" Blkue (Laura Dern) i se propune rolul feminin principal într-un film de mari ambiții, On High In Blue Tomorrows, care se dovedește a fi un remake după un film polonez, 47, asupra căruia apasă un blestem. Filmul polonez a rămas neterminat pentru că actorii săi au început să moară, iar fondul de poveste țigănească aduce aerul pitoresc al unui background slav, cu actrițe de origine poloneză. Regizorul, Kingsley Stewart (Jeremy Irons), promite o capodoperă, însă
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
la drept vorbind, cu puterile pe care i le dă Constituția, Băsescu nu face mai nimic și se poate trezi trimis acasă de Parlament, el cîștigă din rolul de părinte supărat al patriei. Dacă Ion Iliescu își recîștiga periodic simpatiile apăsînd pedala convingerilor sale de stînga, echipat corespunzător - bască, guler descheiat la cămașă și declarații anticapitaliste făcute cu singura grijă de a nu contraria cancelariile Vestului, Băsescu e părintele poporului care își joacă rolul cînd pe dreapta, cînd pe stînga, în funcție de
Noua distribuire a rolurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9151_a_10476]
-
găsești tot aici, a spus Andrea. Acum am alergat și mai repede. Voiam să am noroc. M-am oprit în fața ușii unui magazin de bijuterii unde fusesem de multe ori cu mama. Trebuia să suni ca să ți se deschidă. Am apăsat cu putere pe butonul soneriei și, cum n-au venit să deschidă imediat, am mai apăsat o dată. Mi-a deschis o angajată pe care n-o mai văzusem până atunci. Magazinul era plin. Doi japonezi, un cuplu, un domn și
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
M-am oprit în fața ușii unui magazin de bijuterii unde fusesem de multe ori cu mama. Trebuia să suni ca să ți se deschidă. Am apăsat cu putere pe butonul soneriei și, cum n-au venit să deschidă imediat, am mai apăsat o dată. Mi-a deschis o angajată pe care n-o mai văzusem până atunci. Magazinul era plin. Doi japonezi, un cuplu, un domn și o domnișoară purtând un coșuleț. M-am strecurat printre clienți până la tejghea. Proprietarul magazinului de bijuterii
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
fost izgonită, pentru a închide ochii în casa ei. Primarul își pierde repede aerul ironic-oficial și, intrat în panică, își varsă furia pe tânărul cu cap frumos, "de lup tânăr". Toată povara vechilor și noilor întâmplări, a morții bunicii sale, apasă de acum pe umerii lui. Însă, mai importantă în economia simbolică a povestirii este această mișcare de flux istoric și reflux omenesc. Esențial este faptul că, până la urmă, dreptatea se face, într-o formă sau alta. Fără articulări didactice și
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
rugat să iasă în grădină, să se așeze cu fața la răsărit ca să-l fotografieze pe banca înconjurată de verdeață, străjuită de cîteva tije solitare de floarea soarelui ale căror pălării, căutînd lumina apusului, îi întorceau și ele spatele... Bătrînul poet era apăsat de acea tristețe din care omul știe că nu va mai ieși. E o fotografie mai tragică decît cea a catafalcului." Despre relația trupurilor Din întîmplare, căutînd să facă puțină ordine în vraful de reviste, Cronicarul a dat peste numărul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
că boala care plutește în aer, chiar dacă este una foarte periculoasă, s-ar putea să-și piardă virulența dacă încep să discute despre ea. Altfel spus, orice pericol social trece dacă e prins într-un verdict ideologic. În realitate, aplecarea apăsată spre analiză abstractă are mai curînd rostul de a-i liniști pe cei care o practică, și asta fiindcă marele dar al nuanțelor analitice este acela de a întreține o iluzie liniștitoare: că o primejdie poate fi atenuată comentînd-o; că
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
ochelari cu lentile mari precum Mrs Doubtfire din filmul omonim, ochelari la care renunță în ultimul moment. Familia se precipită pe scenă încercînd zadarnic să salveze situația, dansînd alături de fetiță care-și trăiește dezinhibat momentul de glorie. Deși regizorii nu apasă prea mult pe pedală în acest sens, putem vedea în film și un rictus ironic la adresa societății americane cu miturile ei urbane, genul de critică disimulată a consumerismului exacerbat și a reflexelor mentalitare care decurg de aici ca și în
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
frunze și le învârte de colo-colo. Agață fumul și-l zvârcolește, ca mai apoi să treacă din trunchi și iar în alt trunchi - asta înseamnă că aerul călduț cuprinde scoarța și, deasupra, oamenii se pot bucura. Îmi vâr mâna și apăs: din lumina lui, blitzul scoate un stol de păsări și-o privire; tresar odată cu fulgurația dimprejur - mă descurc și mă bucur în liniște. De fapt aștept o muzică pe care să mă opresc să fac fotografii. Să vezi atunci: pietricele
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
felul ar fi una și încă una cât să se tulbure pe sine - și nu mai ajung să i transmit viață aparatului - treaba asta n-are nimic de-a face cu ce a fost mai înainte; e altceva să nu apeși și-apoi să-l lași să păcăne po’ boy știa ce se întâmplă - „apasă butonul!“ - e bine să nu știi câteodată ce prinzi. Cu degetul împart viață - rumoarea se deslușește printre copaci. De dincolo de hățiș, o altă lumină de blitz
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
nu mai ajung să i transmit viață aparatului - treaba asta n-are nimic de-a face cu ce a fost mai înainte; e altceva să nu apeși și-apoi să-l lași să păcăne po’ boy știa ce se întâmplă - „apasă butonul!“ - e bine să nu știi câteodată ce prinzi. Cu degetul împart viață - rumoarea se deslușește printre copaci. De dincolo de hățiș, o altă lumină de blitz ne traversează răscolitor - printr un click, mă îndepărtez. Aici și mai încolo, oamenii se
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
într-o agendă. Un obturator nikon se deschide - click, click - încet în lumina vișinie a draperiilor. Buricul ei e un motor ce se încălzește după îngheț. Sub tălpi, o cămașă albă și o eșarfă. Blitzul o privește și apoi o apasă. Scaunele se înghesuie în pereți Alunițele sunt tot acolo, împrăștiate pe burtă. Eu continui să o privesc semiobscur și ea merge în tihnă pe podea, printre cioturi și bobițe de ceară. Îi ating cu degetul o șuviță din păr, o
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
îndrepta gulerul cu un vânt sălbatic pe spate, în timp ce picioarele mi se caută pentru a se regăsi în poziția cea mai simplă, cea mai firească - Respir ușor, regulat dintr-o bărbie ridicată, până ce perspective tuburi tuburi țâșnesc de sub maxilar și apasă apa, cada, gresia. În apă trebuie să mă comport ca o apă, echilibrat, cu un sex anume, statură și religie. Destulă pace pentru un război Zeci de insecte, strălucitoare și mici, se izbesc de geamul meu. Pietricele se rostogolesc pe
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
statură și religie. Destulă pace pentru un război Zeci de insecte, strălucitoare și mici, se izbesc de geamul meu. Pietricele se rostogolesc pe acoperiș. Un pic de stare epică și destulă pace pentru un război. Pentru mine și pentru ele, apasă tu degetul meu cu al tău și răsfoiește. Înainte de a declanșa o întreagă bibliotecă, doar coborând colțul unei cărți, o formă frumoasă se zbătea ca o tumoare. Și nu demult, până am crezut că mucurile de țigară se mișcă pe sub
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
trece cu vârfurile degetelor pe abdomen, de parcă s-ar simți ușurată de intruziunea unor energii străine. din spatele peretelui, Boris aude cum urinează Aksinya, în liniște. Îi simte mirosul, iar o culoare gălbuie învăluie totul în jur. Vapori luminoși plutesc nestăpânit, apăsând podeaua. Urina se extinde lent în vasul de wc, din centru spre exterior. Încrețiturile din apă proiectează neîncetat umbre pe perete. Boris se sprijină de perete cu pantalonii pe vine și își atinge penisul. Puncte albe și scame 27 se
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
de sus. Și, când se întunecă, rămân să fac fotografii - să mă pot bucura și eu ca tot animalul; nici vorbă de reproș pentru că am știut dintotdeauna că pentru a vorbi nu ai nevoie de gură - te imobilizezi și-apoi, apeși! Aștept un telefon: cum e Aksinya, cum e lumea asta - nu știu; acolo, unde am lăsat odată puietul noastru, pot să beau. E undeva sus, sus - mereu îmi vine în minte: „Ce-o mai face ăla micu’?“ K. Cineva bate
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
nu pot opri spațiul... Cad stele, pe drumuri de lumină, punți între noi și dincolo. Drumul se sfârșește undeva, deasupra capetelor noastre, lăsându-ne cu ochii ridicați... Când eram copil și tata mă purta pe umeri, nu mai simțeam pământul apăsându-mi tălpile și râdeam, fericit... Cad stele, pe drumuri de foc, Neumblate poteci spre dincolo. Știu că într-o zi, într-o noapte, Voi urca și eu pe drumul stelelor care cad... 1985 Treapta a XXVIII-a Până nu te-
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
unei scufundări lente, evitând înghițirea bruscă a corabiei lui Noe pe care s-au cățărat mai degrabă monștrii și ticăloșii, decât exemplarele umane normale. Perfect cunoscător al mecanismelor vieții de partid, Iliescu intuiește când să manevreze acceleratorul și când să apese pedala de frână. În clipa de față, el lucrează intens cu acceleratorul. Rateurile în serie ale lui Geoană, care, după gafa monumentală de a angrena partidul într-un război (sfârșit dezastruos) împotriva lui Traian Băsescu, a declanșat o altă operațiune
Iliescu, mereu printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9417_a_10742]
-
Pentru efect, Babluani alege să facă un film alb-negru, aluzie la filmele noir ale anilor '60, și care conferă cadrelor o impresie de fotografie veche. Procedeul îl înscrie pe regizor în categoria esteților și are relevanță psihologică, pedala pe care apasă treptat pînă la insuportabil regizorul. Societatea de gambleri emaciați apelează la un ritual respectat cu rigurozitate, există un maestru de ceremonii, magister ludi, interpretat excelent de Pascal Boguard, care rostește frazele cheie și marchează fiecare moment esențial al jocului. În
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
Gheorghe Grigurcu Nicolae Manolescu ne mărturisește că și-a început cariera cu o mare rezervă față de istoria literară. După cum bine ne amintim cu toții, la începutul anilor '60 marxismul apăsa asupra acesteia, ca și de altminteri asupra oricărei forme de expresie literară, precum "o lespede de mormînt". Discursul istorico-literar, înfeudat accepției primitive a istoricismului cunoscute sub numele de sociologism vulgar, trebuia să ilustreze neapărat determinismul ideologic, acea concepție dogmatică potrivit
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
ușor burduful așezat pe o parte, în timp ce dreapta, o labă mare arsă de soare, se plimba pe claviatura micuță de două octave. Muzica - misterioasă, insinuantă, ezitantă - abia acoperea gâfâitul burdufului; fraze suspendate, crâmpeie de melodie răzlețe sau - când degetele groase apăsau două clape deodată - urmate în ecou ca de o umbră fidelă. Apoi, cu privirea în pământ, a început să cânte cu o voce răgușită care trecea ca un fir de lână roșie printre notele nazale ale armoniului. Un soi de
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
salvare care ni se lipește de degete ca leucoplastul Căpitanului Haddock, se găsea pe tastatură o tastă pe care scria "clean screen". Puneai arătătorul pe ea și totul dispărea. Nu mai rămânea nimic. Mă tem ca tata să nu fi apăsat pe tasta asta înainte de a pleca. Nu vroia să lase nimic în urma lui și e adevărat că nu-mi rămâne nimic, azi, după atâția ani, în afară de amărăciune. Dar amărăciunea este încă acolo, întreagă. Rotundă. Înmuiată în lacrimi. N-ai reușit
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
exact, criticii au învățat nu doar cum să deosebească valorile de non-valori, ci și cum să le substituie pe cele din urmă celor dintîi. Inatacabilul gust e liber a-și satisface orice capriciu ori interes". O vinovăție nespus de grea apasă astfel pe umerii de umbră ai junimistului: "Dacă Ibrăileanu face din Vlahuță un scriitor de prim rang, gustul e de vină; dacă Mihail Dragomirescu identifică în Panait Cerna un mare poet, iar Lovinescu vede în Eftimiu un mare dramaturg, răspunderea
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
de scrib-adolescent, obișnuiați să vă retrageți ",în grădina fermecată" din preajma casei părintești, pentru a îndeplini un impresionant ritual al cititului și al scrisului? - Mă întorc la literatură, dar fără nici un ritual, scriu încolțit de imperativul urgenței, al restanțelor ce mă apasă. Am fost izgonit din Paradis și nu pot decât spera că intensitatea cu care resimt această "cădere" îmi va răscumpăra ceva din condiția actuală. Am cunoscut însă multe experiențe interesante, oameni de valoare și locuri (,hărți spirituale") fascinante pentru un
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]