1,013 matches
-
mai multe de făcut, cu atât mă simt mai bine. Mai motivat și mai împlinit. Ar fi culmea ca, la atâția ani de la Revoluție, de la socialismul de stat care bloca ori sufoca orice inițiativă, să am vreo nostalgie a indiferenței, apatiei, lenei de gândire impuse nefericiților noștri conaționali. N-aș vrea să trivializez tema meditației și cogitației spirituale, dar nu mă pot vedea în postura unui călugăr budist, cu atât mai senin cu cât se detașează de cele pământești. Dacă aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
le copia în albumul său. Erau însă zile în care Titi refuza cu îndărătnicie orice propunere de deplasare, sub cuvânt că-i este urât. Atuncea ședea pe o bancă, ascuțind cu atenție creioanele colorate, tăcând cu desăvârșire. Aceste crize de apatie erau aprobate de Aglae ca dovezi de cumințenie, și când Felix invita pe Titi la plimbare și acesta refuza sub cuvânt că-i este urât, Aglae sărea: - Unde să se ducă băiatul, să bată ulițele ca toți pierde-vară? Să stea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se pregăti pentru viitor. Acesta este felul intrinsec al Americii de a se pregăti pentru viitor, convingerea că lucrurile vor evolua mai bine dacă vom depune eforturi să le facem mai bine. Acest element specific al culturii americane este opusul apatiei și negării și este motivul pentru care sunt convins că America va aborda noul secol cu speranță și realizări și va învinge, trecând peste orice provocare sau criză. Oamenii vin în SUA pentru a visa și apoi își realizează visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
travaliul la viitorul roman, al cărui titlu i se pare deja o găselniță, enunțiativ aproape. Pe linia tehnologică, cercetarea merge prost, iar la finele orelor de muncă Mihai simte că n-a mai rămas nimic din elanul său, starea de apatie l-a acaparat total. A redevenit conștiincios. Răspunde la toate apelurile telefonice și participă punctual la operativele de la ora zece. Într-o dimineață, Cristina s-a trezit răgușită. De altfel, toată noaptea, de cînd a luat-o în brațe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
genunchii la gură și cu brațele strînse în jurul picioarelor. Mihai vine lîngă ea, pe marginea patului, îi ia filtrul țigării, rămas între degete, îl pune în scrumieră, apoi cuprinde obrazul ei în palmă, încercînd s-o scoată din starea de apatie. Mihai, șoptește Liliana, fără să se miște, aș vrea să-mi promiți că nu te superi dacă-ți spun ceva... Ție îți promit orice! Chiar dacă nu știi ce-ți spun? Chiar! Aș vrea să am putere să beau jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Violeta nu-l bucură. Are un ghimpe în gînd, care nu-i dă pace. Poate că n-ar fi trebuit să-i dea telefon, dar diavolul interior l-a îmboldit s-o facă, și asta îi creează o stare de apatie. Cînd ajunge aproape de capătul celălalt al străzii, simte roata unei mașini rulînd încet lîngă piciorul lui. Se oprește. Mercedes-ul alb a oprit și el. Prin parbriz, ochii vii ai bărbatului în vîrstă îl țintuiesc un timp. Apoi își mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
idee, așadar totdeuna ca o dare de sine [a] individualităței sale trecătoare la una eternă, căria i s-a [dat] prin poet o esistință fără manc Cum că Plato esilează și pe actori din statul său atârnă mai mult de apatia ce o are el contra tuturor artelor imitătoare, cari contrazic caracterul circumspect și aprind pe cel iritabil. Din punt de vedere pedagogic însă Plato cugetă o reprezintare (Darstellung) de pernicioasă, pentru că ar putea duce la o totală (preschimbare) alterare a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Cum că însă prin o îmbulzire silită a copiilor la instrucțiune muzicală nu se ascute, ci se tâmpește numai simțul estetic trebuincios oricărui om cult și cum că nimicește și plăcerea ce cineva ar putea-o găsi în arte, pentru că apatia e mai mare decât impulsul natural și-l învinge în decurs de mulți ani - asta ar fi trebuit ca esperiența să-l învețe pe oricine, ar fi trebuit să-i arate cum că deasa ascultare simplă a unei muzici bune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Abe Teitlebaum idem - iar ăștia erau doi infractori prea Îmbătrîniți În rele ca s-o poată apuca pe drumul drept. După părerea lui, toți trei erau Încă implicați În potlogării. Poate chiar reprezentau interesele lui Cohen. Șeful Parker, temîndu-se că apatia actuală ar putea ascunde o extindere a activităților mafiote dincolo de limitele actuale, tocmai trimisese pe teren o nouă echipă care să lupte Împotriva nelegiuiților veniți din afara orașului. Dudley Smith și două dintre gorilele lui și-au stabilit sediul Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pasiuni, depresiunile au acea capacitate de eroziune care consumă din viață, precum valurile mării din uscat. La un simplu deficient, depresiunile nu duc la nici o încordare, la nici un paroxism și la nici un exces, ci la o stare de indiferență și apatie, de stingere lentă și de monotonie liniștită, din care nu pot reieși acele reacțiuni personale și dureroase caracteristice pesimismului. A fi pesimist înseamnă a prezenta un paradox organic, ce dă naștere la contradicții insurmontabile și fatale, care explică efervescența atât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
an se împlinesc două decenii de când am reluat exercițiul complicat al vieții democratice. La scara istoriei, douăzeci de ani înseamnă mai nimic, dar pentru o viață de om e o perioadă suficientă pentru a încerca gustul amar al dezamăgirii. Lehamitea, apatia se simt teribil în societatea românească. Există un antidot pentru a curma această stare de fapt? V.S. În cartea Reconstrucția dreptei, pe care am scris-o împreună cu prietenul meu Dragoș Paul Aligică, am evocat, între altele, povara libertății. Democrația liberală
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
funcționare, prin succesiunea de succese și de insuccese, de alegeri corecte și de decizii eronate - de viața fiecăruia dintre noi. Am putea spune că trebuie să privim politica în democrație ca pe o parte indispensabilă din viața noastră. Lehamitea și apatia sunt stări sufletești. Antidotul se află în sufletul nostru. În democrația liberală, cetățeanul trebuie să aibă calitățile sufletești pentru a-și învinge lehamitea, apatia, dezamăgirea, scârba. Vrem, nu vrem să recunoaștem, până la urmă, calitatea oamenilor politici este determinată, în mare
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
trebuie să privim politica în democrație ca pe o parte indispensabilă din viața noastră. Lehamitea și apatia sunt stări sufletești. Antidotul se află în sufletul nostru. În democrația liberală, cetățeanul trebuie să aibă calitățile sufletești pentru a-și învinge lehamitea, apatia, dezamăgirea, scârba. Vrem, nu vrem să recunoaștem, până la urmă, calitatea oamenilor politici este determinată, în mare măsură, de calitatea cetățenilor. Este însă posibil, atunci când apar lideri puternici, ca ei să tragă după ei o întreagă societate. Dar asemenea lideri nu
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
odihnesc și o iau de la capăt. Am datorii față de mine însumi și față de ceilalți. Nu îmi pot plăti aceste datorii dacă-mi abandonez proiectele, indiferent dacă ele sunt personale, profesionale sau politice. În plus, experiența îmi arată că lehamitea, dezamăgirea, apatia pot fi benefice în artă, dar sunt total contraproductive în sfera acțiunii practice. Pentru a elabora și a realiza un proiect este nevoie de o acțiune pozitivă. Altfel spus, încerc să fiu un bun cetățean, dar mai ales încerc să
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
atârnă de gâtul său mai greu decât șiragurile de perle, o atmosferă pe care el, conștient sau nu, a răspândit-o în jurul său, de parcă ar fi scuturat un covor plin e praf. Pare lipsit de substanță, aproape o nălucă, și apatia lui dă un caracter de jelanie acestei adunări, care pare să-și fi întors privirile în trecut, cu un asemenea simț al colectivității, încât participanții au căpătat aspectul unei miniaturi persane, cu figurile lor senine înghețate într-o postură la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sprijinite pe marginea patului, cu picioarele atârnând nemișcate, Apostol se uită lung la tava de pe masă. Își aduse aminte că n-a mâncat de ieri de la prânz. Se sculă și sorbi cu poftă ceaiul. Apoi se simți copleșit de o apatie grea. Nu-i mai păsa că e închis într-o odăiță, cu santinela la ușă... Se întinse pe pat cu fața-n sus și închise ochii. Stătu așa, fără gânduri, un răstimp care i se păru o veșnicie. Apoi aruncă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
suferința noastră nu ar avea prea mare importanță pentru ei, cu multă răbdare. Suntem lăsați singuri în fața unei uși, Udi îmi aruncă o privire străină, degetele lui se târăsc spre genunchii mei, aflați lângă ele; mă uit la el cu apatie, oare ce încearcă să descopere acolo, o coardă interioară pe care s-o facă să vibreze, și abia atunci înțeleg, încearcă să mă mângâie cu mâinile acelea pline de vinovăție, apoi se bâlbâie, îmi pare rău, însă eu nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înseamnă creșterea acidității, iar acum privesc cerul plină de speranță, poate că astăzi va reuși să ajungă până aici, micuțul nor Hanan, dar cerul este limpede și senin, nici un pui de nor nu aleargă prin grădinile sale, ne privește cu apatie, ca pe un cuplu îmbătrânit fără a avea copii, ghearele triste ale bătrâneții le spintecă deja pântecele, dar marea lor tristețe este deja undeva dincolo de ei. Cam pe aici pe undeva era granița înainte, spune Udi, eu mă sperii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
poate că va ajunge la un nivel la care își va pierde orice sentiment, ca și cum i s-ar face un transplant, însă apoi sentimentele pozitive vor prinde rădăcini în el și totul va fi cum nu se poate mai bine. Apatia aceasta mă cuprinde și pe mine, când ajung la cămin, în fiecare dimineață, fetele stau întinse pe canapele, picioarele lor goale sunt adunate sub ele, mă privesc indiferente, doar Hani mă întâmpină într-o dimineață plină de entuziasm, am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
unul peste celălalt. După ce alene lua cîte o comandă, se Întorcea imediat, la scaunul ei, scuturîndu-și pletele ce-i atîr-nau pe umeri. PÎrul din față Îi acoperea frumos fruntea, pe o parte. Pistruii de sub ochi se potriveau foarte bine cu apatia ei. Apoi rămînea nemișcată În poziția aceea ciudată, picior peste picior, de parcă făcea reclamă la ciorapi de damă. CÎnd se așeza astfel, trupul ei mic, ce părea plăpînd, ca de fetiță, se transforma brusc Într-unul de femeie și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mă atașasem, neștiind unde plecăm și ce ne rezervă cei încă cinci ani de detenție pe care îi mai aveam de ispășit. Aveam totuși speranța ca schimbarea să le scoată pe Ulitia și pe cele două fete ale ei din apatia sumbră în care căzuseră de când aflaseră de executarea celor șase bărbați ai familiei lor. Dacă pe Ana o mai lega de viață nepotul ei Vasili, rămas orfan, pentru Ulitia și Olga viața nu mai avea nici un sens, rămâneau ore în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Gerhard a ezitat câtva timp. Nu vârsta era cauza ezitării lui, munca conservase condiția fizică a celor trei femei care arătau în putere pentru cei optzeci de ani ai Ulitiei și șaizeci ai Anei și Olgăi. Ceea ce îl bloca era apatia lor; nu auzise nici un cuvânt rostit de vreo una din ele, nu știa din ce parte să le abordeze, deci a trecut la tonul care nu admitea replică. "Dumneata, babușca, o să ai grijă de curățenia casei în care locuim cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Zicea cu mâna pe inimă că n-a văzut sau auzit de nicio fată, băiat sau bătrâne..." Calvarul așteptării angoasante a durat de la începutul lui februarie până în luna mai. Timpul se scurgea între accese de disperare nebună și stări de apatie totală. Gerhad își rupea cu greu timp din spital ca să facă în fiecare săptămână drumul până la Cingaly, de unde se întorcea tot mai trist, tot mai posomorât. Și totuși își găsea puterea să încerce să mă scoată din starea de apatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
apatie totală. Gerhad își rupea cu greu timp din spital ca să facă în fiecare săptămână drumul până la Cingaly, de unde se întorcea tot mai trist, tot mai posomorât. Și totuși își găsea puterea să încerce să mă scoată din starea de apatie, să mă îmbărbăteze. Peste câteva săptămâni a reușit să mă readucă lângă el în spital; grija pentru suferințele altora poate fi un balsam pentru propriile suferințe. Nașteri erau tot mai puține, se simțea și aici că numărul deținuților scade. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
câteva ori, absentă. Apoi se opri îngrozită, nu știa dacă din greșeală nu inversase cumva formula. Avea un gol, o neliniște, o stare de încordare. Nu înțelegea care era cu adevărat rostul acelei stagnări, ce se schimbase, de unde oare atâta apatie. De dimineață o văzuse pe Ioana, femeia de serviciu de la birouri, o brunetă mică și foarte vorbăreață, picotea pe un hârb de scaun, la WC-uri. Ședea cu tâmpla rezemată de perete, cu un picior împins în față, cu genunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]