11,066 matches
-
proaspăt împroșcate cu noroi, tușesc din răsputeri./ Mai sare câte-o inima săltăreața din ele, si spectatorii dracilor se-ntorc atunci de ai putea sa juri/ că n-au văzut inimi în viața lor... Și-așteaptă veacuri bune/ Să-și aplece îngerul aripa perforata,/ și printre pene păduchi să se-aștearnă?/ Drăcii chiuie și-maprt țuică abia distilata,/ de mâna-ntâi,/ din cele mai grele păcate... // împart tuturor/ cu insistență sporită,/ bilete la concetrul de joi,/ care se ține La Cazane,/ un
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
nimic nu e tras în registrul satiric, pot depune mărturie cititorii care au apucat iepoca. În schimb, pentru adolescenții de astăzi întâmplările reproiectate vor părea un surplus retoric și fantezist. Dacă Adriana Babeți vede regimul trecut prin ochii încercănați și aplecați în jos ai femeii-cal, Anamaria Beligan analizează mai întâi și derulează epic mai apoi scenariile erotice în epoca "decrețeilor". Cu cât interdicțiile erau mai numeroase și constrângerile mai aberante, cu atât fantasmele individuale și colective se amplificau, ajungând să contamineze
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
Sorin Lavric Din puzderia de teme asupra cărora un scriitor se poate apleca, fanatismul are o dublă stringență psihologică: mai întîi pentru că e de o actualitate sufocantă, iar mai apoi fiindcă e foarte greu de abordat. Cum actualitatea lui ține de o evidență în privința căreia e de prisos să mai vorbim, să vedem
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
cineva vorbind și o motocicletă demara. Întindeam mâna, îi atingeam părul, gâtul, mi-era frică să nu o trezesc. Eram excitat, mă deranja ideea că trebuie să plec în curând fără să fi avut o relație cu ea. M-am aplecat, i-am strâns din toate puterile corpul. Ea a țipat, i-am pus o pernă pe față. I-am despărțit picioarele, fesele, am încercat să o penetrez. Nu am reușit. Am în-trebat-o dacă mă dorea sau dacă prefera să mă
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
cineva poate gusta estetic asemenea cărți. Lumea Fenomenului Pitești te izbește atît de direct cu cruzimea ei încît ori o închizi repede renunțînd să o mai citești, ori o parcurgi pe porțiuni drămuite, oarecum cu picătura, ca să nu ți se aplece de tot. Atrocitatea din paginile ei e atît de nefirească încît simți prea bine cum convenția ficțiunii cade și că, în loc de literatură de ficțiune, ochii tăi străbat un alt fel de literatură, una a cărei verosimilitate are efectul unui duș
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
cu dispozitivul de siguranță la vedere. Apoi, plutonierul ridică un mic vreasc uscat și Îl rupse de două ori În intervalul de fix cinci secunde și abia atunci maiorul Roznoveanu Începu să coboare În râpă. Ajuns lângă locul curățat se aplecă și descuie cu grijă capacul, Îl deschise larg, aprinse lanterna cu infraroșii și inspectă vreme de o secundă interiorul acelei incinte apoi privindu-l pe adjutant făcu un semn scurt cu capul, un fel de „da” și peste alte cinci
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
lanterna și nu văzu nimic, apoi s-a apropiat și experiența sa de jandarm bătrân l-a făcut să se mire de performanța lui Vizanti care intrase cu tot cu cap În locașul scormonit. A concluzionat că pământul era afânat, s-a aplecat și a Început să sape cu lama securicii (un vechi topor pierdut sau lăsat de nemții aflați În retragere) și după câteva zeci de secunde s-a oprit brusc pentru că securea nu mai săpa și lama sa a scos un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
numească Varlaam, dar În acte a trecut Valraam, așa reținuse de la un călugăr cu acest nume. Îl iubesc așa cum n-am iubit pe nimeni! Xenia Își scutură capul cu gingășie și dintr-un imbold ordonat de frumusețea sa interioară se aplecă și-l săruta pe obraz, apoi spuse: Este dureros și grozav ceea ce-mi spui, chiar ești un băiat bun! Sună banal dar așa simt eu! Și inteligentă, a Înțeles imediat starea prin care trece Va și a schimbat vorba
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
vizibil și chiar Încerca să găsească o formulă amabilă de refuz când privirea intensă a celor doi ochi Îl străpunse făcându-l să se răzgândească. Făcu gestul de invitație să ia loc, fata se conformă, Îl privi cu atenție, se aplecă spre el Într-o tentativă de sărut la care el se feri. Ștefan ar fi vrut să râdă de cioclul din fața sa dar Își aminti că portul este sacru și tradiția trebuie respectată În Maroc, așa că tăcu neștiind ce să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Între Înger și păpușă! Hai Încearcă și eu am să te ajut. Ce voiai să cânți atunci când am intrat eu? „Yellow submarine”, o piesă grea a formației Beattles. Bine! Iată primul acord cântat cu un singur deget, și fata se aplecă peste umărul său, ferindu se cât mai bine să nu atingă salopeta băiatului de optăsprezece ani și cu un deget delicat, așa cum erau și celelalte, date cu ojă sidefată și conturate cu creion roșu, cântă În detaliu pentru a se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
lui Chavel. Ar fi bine să alegeți pe cineva de încredere, interveni primarul. Omul ăsta e în stare să semneze orice dacă se alege cu ceva de băut, și-și înghesui propria semnătură deasupra celei a lui Pierre. Când se aplecă, se auzi limpede ticăitul ceasului de buzunar, măsurând timpul până la lăsarea serii. Și acum, testamentul, spuse Janvier. Trece acolo tot, în părți egale, pentru mama și sora mea. —Asta-i o treabă simplă, zise Chavel. Se face în câteva rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
noi din coșmar? Am putea: ieșind din toropeală și contemplație; gândind autonom și critic. Am putea: căutând oameni noi, vii și liberi; evadând de pe orbita universului previzibil. În fond, există viață și dincolo de televizor. Am putea: aruncând un ochi afară, aplecând urechea la idei proaspete și oneste, ignorându-i pur și simplu pe toți ceilalți. La Voiculescu și Patriciu balta s-a stătut de tot. La Vântu bolborosește vioi. Realitatea lui a devenit suprarealistă: recuperează personaje din lada de gunoi a
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
poate trăiește încă și ne facem păcate dacă îl lăsăm să moară aici.” „Da’ ce ai de te uiți atâta la el?” „Măi, aista îi Jănel, un flăcău din sat de la mine. Așteaptă, să văd dacă mai suflă.” S-o aplecat și o pus urechea pe pieptul lui...O stat așa preț de o minută, și, printre bătăile tunului, o auzit și bătăile slabe ale inimii lui nenea Jănel... „Trăiește! Hai să-l ducem la postul de prim-ajutor, poate îl
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
băiatului...Plângea... plângea de bucurie că nenea Jănel o deschis ochii. Băiatul o clipit de câteva ori, pentru că lumina îl supăra și apoi nu-i venea să creadă ce vede în fața ochilor. Fata s-a oprit din plâns, s-a aplecat și și-a lipit obrazul de al băiatului, care ardea ca focul... A rămas așa, șoptindu-i mereu: „Vanea, Vanea, Vaniușa, moi dorogoi...” Ei, din ziua aceea, nenea Jănel o început să se înzdrăvenească, dar să prindă și mare drag
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o ridicat cu același oftat adânc. „Hai colea la fântână și scoate niște apă, că tare mi-i sete” - a reușit să spună, cu gura arsă ca de lingoare. Am scos repede o ciutură cu apă. Nenea Jănel s-o aplecat și o băut prelung, fără să răsufle...Când s-o îndreptat din șale, o șoptit: „Nicăiri nu-i mai bună apa ca aici la Fântâna cu răchiți.” Apoi, fără să scoată o vorbă, o plecat, cu același mers târâit... De unde
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu ou, iar în cuptor se rumenesc alivencile. Nu mai spune, Costache, că leșin de poftă. Până una-alta, dă-te ncoa’, că am să-ți șoptesc ceva - l-a chemat moș Dumitru. Crâșmarul s-a apropiat repejor și a aplecat urechea către moș Dumitru, care i-a șoptit ceva vreme cam îndelungată. In acest timp, Costache dădea din cap, în semn de aprobare, și zâmbea cătând cu ochii în jur. Când moș Dumitru a sfârșit ce avea de spus, crâșmarul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu încep să visez! Da’ ce vis! Ceva de neînchipuit...Se făcea că eu culegeam flori chiar de pe pajiștea unde am tras la coasă până atunci. Culegeam florile cele mai frumoase și nu mă mai săturam... Când tocmai m-am aplecat să rup o margaretă care râdea cu toată fața spre mine, am simțit că nu sunt singur pe costișă. Cineva îmi călca pe urme...Nu îndrăzneam însă să întorc capul. Până la urmă, l-am întors...Să leșin și alta nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de anonim: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc fix spre vârfurile pantofilor, umerii îi cad, iar el scade cu doi centimetri în înălțime. Ar vrea să fie atât de șters, încât să nu se vadă nici măcar în oglindă. Se apleacă, ia punga de la Carrefour cu cărămizile sparte și iese pe ușă. Despre Lionel Lionel e băiat bun. Și român, pe deasupra. A venit în Franța în urmă cu opt ani, ca să uite de toate umilințele din România - dar despre asta, mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel. Eu am și uitat ce ne-a cobit vrăjitoarea. În clipa aia, deasupra lor încep să plutească niște fulgi. Toți trei încremenesc. Încearcă să-i prindă în palmă. Ce e ciudat - fulgii nu se topesc. Ridică privirile: o femeie, aplecată peste un balcon de la etajul trei al unui bloc de opt etaje, își dă seama că a exagerat cu bătutul unei perne din care a vrut să scoată praful: fața de pernă s-a rupt și fulgii plutesc liber. Își
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de Pétrus sau cum ai zis că-i zice. Da’ pe rând, să nu se răsufle. — Perfect. Vă deranjează dacă le aducem desfăcute? Să respire puțin vinul înainte? — Perfect, îl imită Lionel. Chelnerii și picolii încep baletul uzual. Lionel se apleacă peste masă și-i șoptește lui Liliane: — Simte-te bine. — O să-ncerc. Chelnerii aduc antreurile. Comesenii își dau silința să mănânce cât mai distins. După supă, Lionel face niște hiperbole apreciative către bucătărie - deși n-a detectat nici o urmă de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai râs! Tempi passati. S-au dus vremurile bune când Securitatea era Securitate și nu trebuia să se ascundă după acronime de doi lei și un sfert. Lionel îi spune: — Ia preșul din fața ușii! Atât mi-a rămas. Omul se apleacă și ia preșul. După care, în loc de „bogdaproste“, spune, în românește: — Sunt Anghel, de la consulat. Lionel ezită între a deschide și a nu deschide. Deschide. — Intrați, îi spune el, evident, în franceză. Anghel intră cu preșul într-o mână și cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ai scăpat. De moarte - nu. Hai, Allons enfants de la patrie de-aici până nu mă enervez! Și ia și preșul, să nu zici c-ai bătut drumul de pomană până la Angers. Anghel își continuă drumul spre ușă fără să se aplece să ia preșul. Lionel strigă după el: — Ai dreptate, ce să faci tu cu un preș? Tu ești un preș! Pentru asta ai fost școlit. Deși sună ca dracu’, Lionel chiar așa i-a zis. Anghel se îndepărtează, mormăind ceva
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cuvânt, nu clipise, nu respirase. Sau, cel puțin, nu se văzuse că respira. Se apropie de statuie și-i șoptește: — Sandule, tu ești? Hai, mă, că nu spun la nimeni. Statuia rămâne de bronz. Reporterului îi vine o idee. Se apleacă spre borcane. Are impresia că și statuia își apleacă ușor privirea. Triplu Ve se decide: ia cele două borcane cu bani și o rupe la fugă. Operatorul - după el. Sandu Mutălăul aruncă umbrela și borcanul și se ia după ei
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se văzuse că respira. Se apropie de statuie și-i șoptește: — Sandule, tu ești? Hai, mă, că nu spun la nimeni. Statuia rămâne de bronz. Reporterului îi vine o idee. Se apleacă spre borcane. Are impresia că și statuia își apleacă ușor privirea. Triplu Ve se decide: ia cele două borcane cu bani și o rupe la fugă. Operatorul - după el. Sandu Mutălăul aruncă umbrela și borcanul și se ia după ei. Trecătorii din Angers rămân statuie. E ora 12.10
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
te hotărăști să te odihnești numai după ce străbați această pădure, oricât de mult ar trebui să reziști, pasul tău este dârz, sub coroanele înalte lumina scade la jumătate, se aud mișcări de vietăți în stânga și în dreapta, îți încordezi mușchii, te apleci ușor în față, pășești tiptil, evitând vreascurile și capcanele ascunse. nouă în al treilea loc: drumul tău nu mai este atât de ușor de urmat în pădurea deasă, înaltă, faci eforturi sporite, îți folosești toate simțurile secrete, să te orientezi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]