811 matches
-
Cu timpul, forțele divergente sînt mai puternice decît cele ale unității, conjurații devin frați inamici, iar rivalitatea dintre ei este război în germene. Se ajunge acolo încît unul dintre ei îndrăznește să proclame întoarcerea tatălui și ia apărarea acestuia, cu aplombul unui Marc Aureliu care le amintea romanilor adunați în jurul rămășițelor pămîntești ale lui Cezar virtuțile acestuia. Vorbind mai mult inimii decît rațiunii, el deșteaptă în toți atașamentul pentru cel defunct. Evocă supunerea filială din vremea copilăriei lor și totodată proclamă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Nu, Dumnezeu nu se scindează nici atunci când se destramă în particule sau pulbere; Dumnezeu înseamnă o diseminare de viață. Tinerelul acela avea idei clare și un răspuns întotdeauna gata, mergea direct în miezul lucrurilor și știa să-i citeze cu aplomb pe Părinții Bisericii. Cum ai putea să te opui fermității și convingerilor lui? Atunci când ai îmbrăcat acea sutană albă, ai făcut jurământ de credință. Uneori trebuie să renunți la propriile convingeri și idei în numele binelui suprem. Adevărul nu poate fi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de ritm, cu o mimică de ciudată, uneori, elocvență, în rolul femeii care, prin evoluția ei, pare că dezvoltă și un subțire comentar de subtext acțiunii din piesă. Acordat ambianței, cu abordarea unui surîs al suficienței, Florin Mircea joacă cu aplomb rolul inginerului Ștefan, cumnatul lui Ilie, iar Liana Mărgineanu, prezentă, ca totdeauna, cu vioiciune, împlinește în caricatural o schiță reușită a Verei, sora Minei, contrastînd față de aceasta, prin banalitatea simțului comun. În acest sens poate că unele sublinieri mai apăsate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dimensiunea parabolică. Cu o construcție sigură, în care vădește competența de om al scenei, Regulamentul de bloc prinde relief și prin nervul și fluența replicii, de reconfortantă alură bărbătească. Ar mai trebui poate adăugat așa cum în Calul verde dialogul, păstrîndu-și aplombul, nu evită cu totul un nume fals, exprimînd deliciul, de o simpatică pedanterie, al filosofării, întîlnim și dincoace, pe alocuri, gustul, solemn, pentru sentențios. Dar nu-i mai puțin adevărat că autorului nu-i lipsește vocația pentru enunțul aforistic. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Actrița urmărește atentă meandrele sufletești ale personajului, asigurîndu-i complexitate de stări într-o expresie scenică nuanțată. Avînd un rol care îi vine bine cel al tînărului furios, neconformist și gata să-și asume riscul evadării Adi Carauleanu a jucat cu aplomb, cu concentrare, personajul lui fiind singura rază de sinceritate și curaj capabilă să se opună agresiunii. Îl susține Bunica interpretată, cu rafinament al mijloacelor și cu o discreție a sentimentului, de Cornelia Gheorghiu. Personaj cu o simbolică limpede, Bunica încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dincolo a poemului"". Restul poeților sunt tratați succint în limita spațiului. Procedeul folosit este arta portretului poetic realizat prin îmbinarea unor trăsături de idei și estetică a poeziei cu imagini de text reprezentative. Portretele, de factură impresionistă, sunt enunțate cu aplomb, fără trac; ele țin de tehnica crochiului: linia este sentențioasă, șarjată sau energică și grațioasă. De exemplu, poetul Matei Gavril: ""Un copil lovește cerul" conturează un poet orgolios, energic, solar, cu porniri și dăruiri generoase". " Actul creației este o dureroasă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
revizuiască primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele esențiale. Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!". Brânzovenescu este ecoujjui Farfuridi, mai domol și mai precaut fiind entuziasmat cu timiditate de "curajul" fi aplombul acestuia. Amândoi sunt membri marcanți ai partidului de guvernământ, pe care-1 apără de trădare prin trădare. Trahanache și Brânzovenescu "sunt ramoliți, incapabili, dar "în fond mai puțin pătați în viața morală" (Pompiliu Constantinescu). Numele lor, cu sufixe onomastice grecești ("idi
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cererilor îngreuna și incomoda luarea deciziilor într-un moment în care concurența economică, în special din partea țărilor de la țărmul Pacificului, forța statele europene să ia decizii dificile care să prevină declinul economic. Astfel, Marea Britanie a revenit cu și mai mare aplomb la o politică de confruntare în anii '80, iar aparentul succes al acestei politici a dus la o pierdere generală de legitimitate a abordării neocorporatiste. Modelul consensual nu a fost abandonat în toate aspectele politicii britanice, însă a ajuns să
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
vechilor tensiuni. "Euroscleroza" pare a fi depășită, un nou impuls mișcă acum acele membra disiecta spre o realitate superioară, menită a circumscrie, în formula lui De Gaulle, Europa de la Atlantic la Urali, formulă pe care Gorbaciov o reia astăzi cu aplomb. O nouă entitate geopolitică se anunță, ca platformă de întâlnire pentru specificități ce păreau până nu demult ireductibile. O mare deosebire de ton există între opiniile exprimate la reuniunea geneveză din 1946 și ancheta întreprinsă peste mai bine de trei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nevoit să opteze pentru salariul de la școală (fiecare cadru didactic ce era și slujitor al bisericii era obligat de lege să nu primească decât un salariu). În această perioadă, diaconul învățător nu stă departe nici de politică, susținându-și cu aplomb și înfocare ideile. Iacob Negruzzi, în Electorale îl portretizează sub numele literar de Părintele Smântână, devenit apoi celebru. Criza familială se acutizează în momentul în care soția, tot mai mult atrasă de egumenul călugăr Isaia Vicol Dioclias, va părăsi căminul
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
impuse de o morală sănătoasă, indiferent la ce nivel s-ar aplica, ar împiedica multe din actele umane potrivnice naturii sale. Din nefericire morala ca știință încăpută pe mâna „moraliștilor de cabinet” nu oferă decât repere palide. Priviți cu cât aplomb atacă psihologii în massmedia diversele probleme de moralitate individuală sau socială, propunând diverse remedii fără însă să înțeleagă esența și determinismul cauzal. Profilaxia ar consta în încurajarea utilizării normale a instinctelor (dar pentru aceasta ele trebuie cunoscute, prezentate ca atare
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Mass-media oficială îi amestecă deliberat printre dezaxații și escrocii acestei vârste inaugurale, care își fac partide în bucătărie cu nevasta și soacra. Față de toți aceștia, Iliescu și ai lui par a fi singurii care știu despre ce e vorba. Cu aplombul anilor interminabili în care stătuseră prin prezidii și conduseseră tot felul de ședințe, de ministere și de comisii, ei arătau, se mișcau, se îmbrăcau asemenea activiștilor (în costum sobru de oraș, cu canadiană și șapcă pe teren) și mai ales
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a discursului care a radicalizat tendințe existente în epoca precedentă. Pe de o parte, discursul românismului (atât de pregnant în pedagogia bărnuțiană a xenofobiei) s-a prelungit într-o formulă extremistă, formând fundația ideologică a extremei drepte românești. Țâșnind cu aplomb din condeiele poetico-jurnalistice ale unui Nichifor Crainic sau Octavian Goga, discursul identitar al acestora poate fi descris drept "fanatism naționalistic", o hiperbolizare a elaboratului ideologic naționalist de la sfârșit de secol XIX. Pe de altă parte, filtrat prin criticismul junimist, mesajul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
divină, dovedindu-și credința prin faptele proprii, ca celebrele personaje biblice Avraam sau Iov.781 Diacul, unul dintre cei care au decis să pornească în veselul pelerinaj spre Canterbury și să se supună convenției rostirii unei povestiri pe cale, răspunde cu aplomb la provocarea lansată de târgoveața din Bath, propunându-și să-i ofere o replică pozitivă, o istorisire cu un exemplu de personaj feminin virtuos și obedient, pentru a contracara imaginea feminității autoritare și răzvrătite, propuse de târgoveață. Grizilda, eroina de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-și glezna fină și coapsa rotundă (dă-i Doamne viață lungă și fericită inventatorului programului Photoshop!), stârnind, de pe orice suport posibil, gânduri necucernice (dacă nu chiar pohte animalice!), atât gherțoilor în salopete, cât și mocârțanilor în Armani. A stors, cu aplomb, lacrima chivuțelor, și a rezistat, sfidător, laserelor ucigașe, esență de torturi imaginare, lente și dureroase, ale șeptelului de starlete dornice să-i ia locul. A fost, pentru femeia română medie, posacă și nefericită, cocârjată de munci, suptă de vlagă, ofilită
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
îi plăcea să-și bată joc de șeptelul de "soldați credincioși ai partidului" care tropăiau slugarnic pe lângă el. Un alt posibil răspuns ar putea fi decelat și în Pompe funebre, un roman alert, construit pe mai multe planuri, cu mult aplomb vizual și cu o fină vivisecție din lumea cinematografiei și a nomenclaturii pre- și post-decembriste, un roman de moravuri în care autorul construiește personaje consistente, care trec proba veracității, călite, cu aplomb meșteșugăresc, la focul domol al ironiei. Era, în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
alert, construit pe mai multe planuri, cu mult aplomb vizual și cu o fină vivisecție din lumea cinematografiei și a nomenclaturii pre- și post-decembriste, un roman de moravuri în care autorul construiește personaje consistente, care trec proba veracității, călite, cu aplomb meșteșugăresc, la focul domol al ironiei. Era, în fond, o lume de țoape de care merită să-ți bați joc. Dacă ar fi fost scrisă de un tânăr și publicată de "Polirom", cartea ar fi fost evenimentul literar al sezonului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
făcută expresivă literar după o prealabilă incursiune în documente și cărți despre trecut. Istoricul, îmi spunea atunci Alexandru Zub, nu face, ci "scrie" istoria - ecou al uneia dintre celebrele sale cărți în care germina o idee reluată cu mai mult aplomb publicitar în anii '90 de Lucian Boia - limpezindu-mi-se pe loc înțelesul uneia dintre disciplinele care mi se păreau la acea vreme ezoterice și frisonante istoriografia. Deși obținusem ulterior un prestigios premiu național la amintita Olimpiadă de istorie, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
gura unui străin. Viața aceea n-avea nici În clin, nici În mânecă, nici cu locul, nici cu momentul. Cel puțin, oficial. - Nu te cunosc, a spus arțăgos. - Poate nu-ți amintești, dar mă cunoști. A spus-o cu atâta aplomb, că lui Faulques nu i-a rămas decât să-l cerceteze atent, pe când celălalt se apropia, micșorând distanța, ca să ușureze totul. Văzuse multe chipuri În viață, cele mai multe prin obiectivul aparatului fotografic. De unele Își amintea, pe altele le uitase: o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
revistă suceveană devenea astfel încă o "armă" de "autenticitate românească" în lupta împotriva snobismului capitalei. Lupta regionalismului se ducea, firește, și pe terenul revistelor de provincie. Într-o cronică asupra unui articol din revista Țara de Jos, Morariu dezaprobă cu aplomb afirmația unui autor ce consideră că revistele de provincie - incluzând și Făt-Frumos de la Suceava - încearcă, de fapt, să copieze stilul capitalei, fără a reda spiritul regiunii: Va să zică, de-o pildă: "nimic din folclorul regiunii" în Făt-Frumosul Sucevii, a cărui singură
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
campaniile omului politic pe care îl admiră. Articolele sale politice, reportajele parlamentare, reflectând toate aceste sinuozități și inconsecvențe, impun prin luciditate, prin energia iradiantă a argumentației și, în orice caz, prin calitatea literară. Plasticitatea unor portrete conturate cu peniță ascuțită, aplombul fanteziilor parodice, coloritul discursului, agrementat cu dialoguri sau scenete, cu ingenioase jocuri de cuvinte, recursul dibaci la alegorie propulsează această publicistică impetuoasă, efervescentă în zona literaturii. Cu ochi rău, C. țintește, la fel ca în comediile lui, parvenitismul, cosmopolitismul, farsa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Grupul celor Zece și francmasonerie? J.B. Nu, dar probabil că ideea de a crea o societate de reflecție laică în afara masoneriei a apărut în unele spirite. Francmasoneria înseamnă pentru mulți o experiență fericită : învață să vor-bească și capătă un anumit aplomb. Masoneria le dă adesea oamenilor o ocupație, scopuri, îi face să se intereseze, îi obligă să meargă în profunzimea lucrurilor. Cred că Grupul celor Zece a permis și satisfacerea unei curiozități. A produs, după mine, nu idei, ci plăceri intelectuale
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
mereu să vadă dincolo de aceste deficiențe mundane și să trăiască esența însăși a iubirii. Pînă la un punct, însă. Din păcate, odată domolite valurile mediatice și limpezite chestiunile juridice, odată ce el și-a regăsit libertatea și măcar o parte din aplombul de altădată, ea a plecat. Am asistat, poate, în direct, la sublimarea și moartea unei excepționale povești de iubire. Și ăsta da, subiect de roman... Cine face cărțile? Revoluția numerică, năucitoarele crize economice, prăbu șirea iminentă a Europei tradiționale, cinismul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ce se încăpățînează să vadă în Cioran doar nihilistul tenebros, ce stinge candela în urma unei lumi pierdute, uită că acest teoretician al descompunerii a fost o ființă vioaie, care se lăsa cu voluptate pradă unor conversații frivole, care înjura cu aplomb (în românește!) și rîdea ca un copil. Vom adăsta, deci, fugitiv asupra uneia din cele mai savuroase și temeinice "ocupații" ale sale, pe care am numit-o iscusința-de-a-nu-face-nimic (le savoir-ne-rien-faire), în care a excelat, cu nedisimulată mîndrie, întreaga viață. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se înrolează în 1877 în armată și participă la luarea Griviței. Prefect al Poliției în 1879, aghiotant regal din 1880 (timp de doisprezece ani), ajunge în 1894 general de brigadă. C.-P., autor de versuri diletant, dar personaj cu oarece aplomb în viața publică, s-a văzut primit printre colaboratorii „Literatorului” lui Al. Macedonski, ba chiar a fost chemat să citească la Junimea. Două volume, Când n-aveam ce face (1866) și Țara (1891), îi adună încercările. În placheta de tinerețe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286062_a_287391]