1,351 matches
-
altele, Ioana Pârvulescu, "Lui însuși", România literară,nr. 25, 1994, p. 7, și Magda Cârneci, op. cit. 20 Și, mai pe scurt, de Felicia Antip, "Detașarea de sine (M. Yourcenar)", România literară, în nr. 4, 1981, p. 22. 21 Noțiunea de apocrif utilizată în Franța de Jacques Lecarme (in Jacques Bersani et alii, La Littérature en France depuis 1945, Paris, Bordas, 1970, p. 309), iar în România de Al. Mușina pentru caracterizarea demersului lui Yourcenar fusese respinsă de aceasta din cauza nuanței de
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de-al căror nume nu s-a preocupat nimeni să le transmită posterității. Biserica timpurie nu s-a preocupat de efectuarea unei misiuni de prestigiu și nici de păstrarea unei arhive, dincolo de izvoarele deja cunoscute ale Noului Testament; existența surselor apocrife fiind permanent contestate de Biserica oficială. Evanghelizarea nu a vizat numai orașele cele mai importante, ci a ținut seama de liniile de comunicații, terestre sau maritime. De exemplu, printre orașele evanghelizate nu întâlnim nici unul din cele reprezentative ale Anatoliei, care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pretextul că uciderea este contrară eticii creștine. Considerând aspectul idolatriei, opoziția lui Tertulian față de serviciul militar nu este fundamentată pe baze etice și religioase. Validitatea și dimensiunea profundă a acestei dezbateri inițiate vizează sectorul teologic. În literatura religioasă antică (Evangheliile apocrife, Actele martirilor) nu există suficiente indicii istorice; nu au existat Acte ale martirilor anterioare lui Decius (249-251). Primele mișcări pacifiste creștine încep să apară cu Arnobius și Lactantius și vor ajunge până la Orosius sub forma unei critici virulente adusă religiei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unui nou cap sunt numeroase și nu corespund în totalitate, dar respingerea cererii survine în urma constatării că, deși are studii superioare, nu deține nicio profesie, iar toate capetele lor sunt garantate profesional și nu sunt date unor neînregistrați, necalificați sau apocrifi. Transferând ficțiunea în realitate, dorința de schimbare a capului reflectă disprețul față de regimul comunist ce-i consideră pe intelectuali o categorie specială a dușmanului de clasă. Intelectualii reprezentă, la începutul regimului, cultura și știința burgheză, fiind doar parțial corespunzători țelurilor
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
au fost călugării sciți sau daco-romani. Pentru a combate această tendință, precum și a celei monofizite, ei s-au servit de formula: „Unul din Treime a pătimit pentru noi cu trupul”. Este de știut faptul că, la acea vreme circulau documente apocrife în spiritul calcedonismului „antiohian”. De aceea, ei au preluat micul lor text de la Patriarhul Proclu al Constantinopolului. Din Fecioara Maria S-a născut Domnul Hristos în Care firea omenească nu lucrează independent, deoarece persoana Sa nu e rezultatul unei convergențe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
aceeași cinste și de aceleași privilegii ca și scaunul Romei) l-a omis cu bună știință, evidențiind, în schimb pe acelea de la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol. Totodată, a avut grijă să despartă un canon de la Niceea de adaosul lui apocrif de proveniență romană. Prin impunerea erei creștine, Dionisie Smeritul a exprimat ideea stăpânirii Mântuitorului Iisus Hristos asupra istoriei și a veacurilor. În chip real, viziunea aceasta a unit în spirit trei continente. Numită și era dionisiană, sau era nouă, era
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
menține ordinea viselor". Treizeci de secvențe concise în registru aforistic punctează (în Tensiunea detaliului, V) câte o idee de reținut: Cine are un poet în casă aude râul / scurmându-i temelia". Însoțit de "satul din cuvânt", George Vulturescu opune Orașului apocrif, "fumului cafenelelor" cetății "uzurpatoare sălcii", un "fior al lanului răspândit tulpină din tulpină". Cele mai noi apariții Nord și dincolo de Nord (2001) și Stânci nupțiale (2003) se mențin (în mare parte) pe tipare cunoscute; în ambele același ceremonial, aceleași motive
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Antonio Nuno Gomes a prezentat o foarte interesantă comunicare, prin care a demonstrat cu argumentele cele mai solide că în Vandana între anii 1286 și 1307 n-a domnit nici un cneaz cu numele Robert. Pe care l-a numit "Cneazul Apocrif". 23. Din punctul de vedere al legii, Raul nu mai are voie s-o pupe pe Mia Raul (de 14 ani) s-a îndrăgostit orbește de Mia (15 ani). Cei doi adolescenți obișnuiau să se întâlnească pe ascuns în șopronul
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
putea îndrăzni să refuze intrarea evreilor sau să-i expulzeze. Dimpotrivă, aceștia trebuiau să fie primiți cu mărinimie..."52. Fără îndoială, otomanii i-au primit pe sefarzi datorită utilității lor în capitala abandonată de greci după cucerire. Însă aceste hotărâri apocrife sunt revelatoare mai mult pentru starea de spirit a evreilor din epocă. Ele sunt totodată expresia profundelor așteptări evreiești în fața șocului cumplit al expulzării, care va continua să alimenteze un curent mesianic subteran deja prezent în Peninsula Iberică. Istoria de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mondial care avea să apară în Europa de Est. Prin tonalitatea lui mesianică, hasidismul, care se naște și se dezvoltă în zona așkenază în secolul al XIII-lea, amintește de curentele apărute în lumea sefardă după expulzare, care mizau pe speranță. Legendele apocrife care circulă despre fondatorul hasidismului, Baal Shem Tov, îi atribuie acestuia știința și puterea unui Isaac Luria Ashkenazi, maestrul misticismului evreiesc care trăise și își transmisese învățătura în Țara Sfântă. De asemenea, comunitățile hasidice adoptă o versiune modificată a liturghiei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Antonio Nuno Gomes a prezentat o foarte interesantă comunicare, prin care a demonstrat cu argumentele cele mai solide că în Vandana între anii 1286 și 1307 n-a domnit nici un cneaz cu numele Robert. Pe care l-a numit "Cneazul Apocrif". 23. Din punctul de vedere al legii, Raul nu mai are voie s-o pupe pe Mia Raul (de 14 ani) s-a îndrăgostit orbește de Mia (15 ani). Cei doi adolescenți obișnuiau să se întâlnească pe ascuns în șopronul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
mediul acestora, la Începutul secolului XX. După Halm, partea cea mai veche a scrierii a fost redactată În Irak, În timpul domniei lui H@2@r@4@n al-Rash@1@d (170-193 anul Hegirei/786-809 p.C.). Cea dintîi secvență derivă din apocriful Viața lui Adam și a Evei, care s-ar părea că a circulat printre gnostici și a constituit sursa poveștii lui Iblis din Coran (VII.11); Însă nu era, la origine, un text gnostic. Apocriful povestește cum Azazil (Iblis În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cea dintîi secvență derivă din apocriful Viața lui Adam și a Evei, care s-ar părea că a circulat printre gnostici și a constituit sursa poveștii lui Iblis din Coran (VII.11); Însă nu era, la origine, un text gnostic. Apocriful povestește cum Azazil (Iblis În textul Coranului) refuză să-l venereze pe Salman, Omul primordial. În consecință, Azazil și cei 124 000 de adepți ai lui sînt alungați din Împărăția cerurilor. Dumnezeu Îi ia lui Azazil culoarea roșie și din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Învățații epocii moderne) și sistemele cuprinse În tratatele de la Nag Hammadi, Parafraza lui Sem și Zostrianos. Alt exemplu Îl formează o serie de scrieri și de mărturii care sînt, toate, transformări ale unui text de bază - primele capitole din Geneză: Apocriful lui Ioan (AJ), tratatul Asupra originii lumii (SST), Ipostaza Arhonților (HA) și rezumatul pe care Îl face Irineu doctrinei ofiților și a „celorlalți”. La acestea se poate adăuga un text mai tîrziu (de după jumătatea secolului al III-lea) și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
traducerile cuprinse În capitolele despre gnosticism ne aparțin. S-au folosit următoarele prescurtări, bazate În principal pe siglele stabilite de Michel Tardieu J.-D. Dubois (Introduction, vol. 1, pp. 141-143): BG Papirusul de la Berlin 8502 1. Evanghelia Mariei EvMr 2. Apocriful lui Ioan AJ 3. Sophia lui Isus Cristos SJ 4. Faptele lui Petru AcPt PS Pistis Sophia J Cărțile lui Ieu (1 și 2) NH Codicele de la Nag Hammadi I 1. Rugăciunea Apostolului Pavel OrPl 2. Apocriful lui Iacob AJc
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Mariei EvMr 2. Apocriful lui Ioan AJ 3. Sophia lui Isus Cristos SJ 4. Faptele lui Petru AcPt PS Pistis Sophia J Cărțile lui Ieu (1 și 2) NH Codicele de la Nag Hammadi I 1. Rugăciunea Apostolului Pavel OrPl 2. Apocriful lui Iacob AJc 3. Evanghelia Adevărului EV 4. Tratatul despre Înviere R 5. Tratatul Tripartit TT II l. AJ 2. Evanghelia lui Toma EvTh 3. Evanghelia lui Filip EvPh 4. Ipostaza Arhonților HA 5. Asupra originii lumii (Scrierea fără titlu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sistemul ofiților lui Irineu 10. În plus, În Cartea lui Baruh a lui Iustin Gnosticul ni se oferă o variantă independentă 11. Se cunoaște de multă vreme că rezumatul făcut de către Irineu doctrinei barbelognosticilor are la bază o parte din Apocriful lui Ioan (AJ)12. Acolo Sophia emană de la primul Înger al tatălui și i se spune Prounikos, nume care a fost de obicei interpretat ca Însemnînd „desfrînata”. Anne Pasquier a arătat recent că Înțelesul corect al adjectivului prouneikos În grecește
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cum variantele nu sînt altceva decît „deformări” reciproce (pentru a face uz de termenul lui D’Arcy Thomson), fără a presupune neapărat existența altor izvoare, pierdute. Printre textele copte, două par a fi cu deosebire importante În ceea ce privește mitul Sophiei: AJ (Apocriful lui Ioan) și PS (Pistis Sophia). Sophia se face vinovată de a gîndi fără partener, iar gîndul Îi devine mai Întîi o imagine, apoi o ființă Înspăimîntătoare, dragonul leontocefal Ialdabaot 41, mai-marele Arhonților și Demiurg al lumii inferioare. Acțiunile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
liberului arbitru trebuie să se fi desfășurat Înainte de anul 150 p.C. În cadrul ei, Isidor, pe care avem toate motivele de a-l considera un gnostic creștin, polemizează cu alți gnostici, poate dintre cei ale căror concepții se află ilustrate În Apocriful lui Ioan și care socoteau spiritul contrafăcut drept un obstacol serios În calea liberului arbitru. Deja Isidor se situează pe poziția unor Pelagius sau Iulian din Eclanum - oponenții lui Augustin la Începutul secolului al V-lea; Apocriful lui Ioan se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
află ilustrate În Apocriful lui Ioan și care socoteau spiritul contrafăcut drept un obstacol serios În calea liberului arbitru. Deja Isidor se situează pe poziția unor Pelagius sau Iulian din Eclanum - oponenții lui Augustin la Începutul secolului al V-lea; Apocriful lui Ioan se află mai aproape de pozițiile care vor fi ale maniheenilor și augustinienilor 81. Doctrina gnostică a spiritului contrafăcut reflectă o constantă polemică antiastrologică, care este chiar miezul mesajului gnostic și maniheist. Rezultatul cel mai elaborat al acestei polemici
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ale conceptelor astrologice -, este amestecată, turtită și frămîntată ca un aluat, apoi tăiată ca o pîine În bucățele mici: acestea sînt sufletele individuale care urmează a fi Învelite fiecare În propriul spirit contrafăcut. Ca și Adam În mitul antropogenetic din Apocriful lui Ioan, noile suflete nu au destulă putere pentru a se ține pe picioare, ceea ce Înseamnă că nu pot anima un trup; de aceea, cei cinci CÎrmuitori planetari, Împreună cu confrații lor - Soarele și Luna, suflă peste debilele creaturi și, o dată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că mulți creștini nu acceptau existența unui trup material al lui Cristos dădea naștere unei alte probleme: care este rolul Mariei În nașterea lui Isus? Soluția „ortodoxă” era, desigur, una dintre multele posibile; ea se găsește expusă Într-o scriere apocrifă din secolul al II-lea, Protoevanghelia lui Iacob: Isus a fost conceput „prin spirit”, a crescut În pîntecele mamei timp de nouă luni și a ieșit „cu ușile Închise”, adică fără să afecteze virginitatea Mariei, care rămîne În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
său este asemeni trupului de dragon (mare șarpe). Aripa lui este ca aripa unei păsări, coada lui este precum coada unui pește mare, iar picioarele lui precum picioarele unui animal de povară”24. Este, fără Îndoială, Ialdabaot cel Înfățișat În Apocriful lui loan drept „șarpe cu chip de leu, cu ochi scînteietori de foc”, adaptat la Pentada elementelor al căror stăpînitor este: „Capului este asemenea capului unui leu ieșit din Lumea Focului; aripile și umerii săi sînt asemeni cu cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
80, În lista profeților după al-Shahrast@2@n@1@ (Adam, Seth, Noe, Avraam, Buddha, Zarathustra, Cristos, Pavel și Mani), precum și În alte surse maniheiste 81. Fragmente parte și pahlavi vin să confirme autenticitatea izvorului lui Ibn al-Nad@1@m82. Printre apocrifele utilizate de Mani83 trebuie să se fi aflat și Apocalipsa lui Seth, astăzi pierdută 84, pe care o menționează Codexul Mani de la Köln85. Sistemul lui Mani, după cum se vede astăzi, este legat În multiple feluri de forma de gnosticism profesată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Bogomilismul: un pseudodualism Dacă ne Închipuim că Satan este stăpînul lumii... atunci... nu mai poate să existe liberul arbitru. Martin Luther, De servo arbitrio 1. Izvoare Există un singur izvor direct cu privire la bogomilism, Întrebările lui Ioan (Interrogatio Johannis), un text apocrif adus din Bulgaria pe la 1190, În vremea cînd Nazarie din Concorezzo era episcop cathar În Lombardia, și tradus În latină. S-au păstrat trei manuscrise și un text imprimat, din două redactări diferite: una numită „redactarea de la Viena” sau „V
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]