1,211 matches
-
Autoflagelare permanentă, ancestrală Ă izvor de energie” (III, 149). De fapt, există la Cioran o veritabilă frică de succes; în adâncuri, nu se poate elibera de vanitate, de răbufnirile orgoliului, de bolile eului. Caută atunci anonimatul, își explorează trupul, face apologia eșecului. Sondează nimicul originar: „Trebuia poate să rămânem la stadiul de larve, să ne abținem să evoluăm, să rămânem liberi și neterminați, să ne statornicim în ratare și să ne istovim la nesfârșit într-un extaz embrionar” (III, 23). De
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îi spunea că este idealist, că în comunism nu este ca în creștinism ci din contra, vor fi luate pământurile și oamenii vor sărăci și mai tare. Ca un bun creștin ce era și cum propaganda nu înceta să facă apologia comunismului ca o formă de creștinism, el credea tot ce spuneau comuniștii noștri, antrenați la propaganda sovietică. Instaurarea regimului comunist i-a adus o cumplită deziluzie. Nu numai că oamenii nu o duceau mai bine, nu au căpătat pământ, ci
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
învățam la Mihail Sadoveanu Frații Jderi și Mitrea Cocor. În parte nici acum nu pot să-mi explic cum de un scriitor așa de mare care a scris acele romane istorice munumentale să scrie romanul Mitrea Cocor în care face apologia colectivizării agriculturii. Doar prin faptul că, așa cum s-a dovedit mai târziu, mulți scriitori mari au făcut pactul cu diavolul și au scris astfel de lucruri pentru a-și păstra situația avută înainte de instaurarea comunismului. Mihail Sadoveanu a cauționat regimul
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
marele Aleph sau pe "Marele Gând" (în formularea lui Păunescu), pe "Marele Anonim", cum îl numește pe demiurg Lucian Blaga: "Aleph! De bobotează arunc/ plumbul topit în apă rece,/ și iată-mă ghicesc viitorul". Ciclul ptolemaeic și cel alephic includ apologia fanteziei excitate de exactitățile inefabile ale gândirii matematice și ale fizicii, de cutezanța superioară a demonstrației, de subtilitatea intuiției opusă rațiunii. "Axios" este ciclul care creează un fel de preludiu la ceea ce se va chema "Împotriva cuvintelor". Cele șapte expuneri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mitului elitelor"141. De fapt, Popper a fost un adversar al nazismului și al fascismului din structura mentală a unor elite. Însăși ideea de elită a fost popularizată de dreapta europeană. Fascismul lui Mussolini și nazismul lui Hitler au făcut apologia elitismului, a omului superior și nobil în raport cu ceilalți. Tot acest "elitism" fățarnic, cinic și iresponsabil, promovat și în societatea românească de după 1990, este de aruncat în lada de gunoi a istoriei. De ce? Pentru că nu este altceva decât un rasism tehnocratic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mai comunică pe baza unui spus autentic, ci pentru a-și susține anumite poziții (ideologice, politice, intelectuale, de grup), pentru a-și plăti anumite polițe, pentru a perpetua un mod eristic de a fi. Schopenhauer este cel care a făcut apologia eristicii, înțeleasă ca "arta vorbirii în contradictoriu"216 sau dispută verbală sofisticată. Eristica este bună, chiar foarte bună, pentru o lume minimală, lipsită de obiectivitate și de simț al realității. Eristica se pliază foarte bine cu spiritul amar al intelectualilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Cluj-Napoca, 2003, 200 pagini). Se dorește a fi, așadar, o structură muzicală în patru părți, fiecare dintre ele elogiind o temă sau categorie (vocație) bio-psiho-comportamentală: banalul, gafa, penibilul, impotența. Noțiuni îndeobște negative, cărora Valentin Tașcu nu ezită să le facă apologia în cele mai diverse contexte, apărându-le și ilustrându-le în răspăr, resuscitându-le din somnul dogmatic de idei primite de-a gata. La granița dintre seriozitatea moraliștilor și arta palinodiei, mult cultivatul autor recurge la stratageme varii, cum ar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fie publicat și pe deasupra și premiat. Era timpul ca, în fața adevărului, ignoranța și îndoielile noastre să se spulbere. Exactă și fosforescentă este frazarea lui Octavian Soviany din prefața la A fi mereu în miezul realului. Atent să nu cadă în apologie, criticul vorbește despre o profuziune de măști ale omului baroc ce-ar fi Marin Mincu. Polemistul și creatorul aspiră la generalitatea ideilor formative. Fără a fi un resentimentar, autorul e un anxios heraclitian și totodată un cioranian ce veștejește cu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sincronie a evenimentelor, așa cum se învălmășesc în memoria afectivă, involuntară, despotică este arta narativă a acestei cărți de introspecție și ecografie a eului profund, a personalității încă nedevolate public. Maestru al stilului incisiv, George Mirea este și un artist al apologiei în sensul benign al speciei retoricii clasice. Remarcăm din cele zece medalioane ale recunoștinței, pe cele dedicate P.S. Gheorghe Gherasim, episcop de Vâlcea (de care autorul este legat aproape ombilical), lui Alexandru Philippide, Ioan Țepelea, Doru Moțoc etc. Extrem de interesante
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Țepeneag, părintele onirismului (alături de Dimov, Daniel Turcea, Emil Brumaru, Virgil Mazilescu, Sorin Titel) despre care Dimisianu scrisese cel dintâi. Din acest curent al legiferării visului se vor nutri optzeciștii până la Corin Braga (n. 1961). Spre a nu fi bănuiți de apologie, nu ne putem reprima două observații: 1) omisiunea din propria biografie a perioadei 1964 - 1965, când aflăm de pe Internet criticul a lucrat la cotidianul "Scânteia"; 2) onestul critic nu suflă o vorbă despre tinerețea revoluționară a foiletonistului Nicolae Manolescu, plină
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ești aiurea. (...) Cele șapte zile cît stai cu cartea asta în mînă, rudele tale nu mai au destulă realitate, prietenii parcă sînt în trecut. Toți sînt șterși de lumea aceasta mai vie, în care trăiești acum". (s. n., Creație și analiză) Apologia romancierilor preferați, precum Tolstoi mai sus, nu vine din indistincția valorilor, din tăcerea spiritului critic, ci dintr-o pornire pe care criticul o îmbracă retoric, știind că servește demonstrației. Ideile sale despre roman sînt clare și moderne. Fără a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
severă meditație, de adâncire în cunoașterea de sine, de înțelegere mai deplină a rosturilor noastre. În definitiv, dacă suferința e un "teritoriu al istoriei" (Christa Wolf), lotul ei inerent, istoria se anunță și ca un instrument soteriologic. De aici până la apologia suferinței e un pas pe care unii istorici n-au ezitat să-l facă. Text pregătit pentru Cronica, 29 dec. 1989 ÎN MIEZUL DURATEI Plasat, la vremea lui, în actualitatea cea mai fierbinte, doritor ca nimeni altul să contribuie la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Wells și supusă unei dezbateri publice chiar înainte de tipărirea cărții. Impulsul pare a veni însă de la o carte mai veche pe aceeași temă subscrisă de Abraham Kuyper. Scrisă în spirit creștin, Istoria văzută cu ochii credinței nu e totuși o apologie. Ea se vrea memorie reflexivă, iar memoria presupune lucruri demne de a fi povestite. În fond, "istoria nepovestită nu e istorie și, tehnic, nici nu există", afirmă Wells, gândindu-se desigur la scrisul istoric. Altminteri istoria înseamnă viață, iar viața
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
societății de tip occidental nu e privit numai în latura lui pozitivă, ca sursă de creație și productivitate. Caracteristic e felul cum Clark Clifford definea, sub acest unghi, cu un sfert de secol în urmă, lumea nouă. Istoria nu e apologie și recunoașterea avantajelor unui sistem nu trebuie să adoarmă spiritul critic în privința dezavantajelor. R.A. Wells pune mereu accent pe dialog și observă că în cadrul dialogului istoric lumea devine tot mai conștientă de locul pe care-l ocupă. Lumea creștină, îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
qui voudrait mettre la main sur Matei pour poursuivre șes expériences sur la régénération par un courant électrique surpuissant, travaille à la solde des nazis; dans une scène qui n'existe pas dans le récit, ce même personnage fait l'apologie d'Hitler dans une rue à Genève alors qu'il tente d'obliger Matei à le suivre. L'action elle-même nous amène à bien le saisir: avânt même que Matei ne fuie en Suisse, on le voit examiné sous toutes
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
legătură cu sărăcia noastră existențiala actuala și cu dorința, pe care o descopăr în multe priviri, ca ceva măreț ne poate face să avem grijă cu dragoste de pământul acesta în care trăim"14. Nu rămâne pasiv, nu renunță, făcând apologia sinuciderii, ci se întreabă asupra rațiunilor ce ne determină să luptăm, să scriem, să dialogam, propunându-ne să inversăm problemă. Ce-ar fi, propune Sábato, dacă, în loc să ne întrebăm cum e oare posibil să luptăm când totul este atat de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a fost cea care l-a determinat să abandoneze definitiv știință și, cu toate că a criticat robotizarea omului cu "ajutorul" progreselor științei, față de această nu adopta o atitudine extremistă și nici nu propune o lume fără știință, după cum nu face nici apologia omului preistoric, ci doar deplânge faptul că, incepand cu Renașterea, știința a căpătat un rol atât de nemeritat în viață omului. După Sábato, omul a plătit scump marea aventură a Renașterii, deoarece, desi i-a deschis drumul către modernitate, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
28 asupra omului. Sábato spune că evoluția crizei ce își are originea în Renaștere s-ar caracteriza prin trei paradoxuri: a fost o mișcare individualista care a ajuns să fie masificată, a fost o mișcare naturalista, care a sfârșit cu apologia mașinii, a fost o mișcare umanista, care a sfârșit prin dezumanizare; aceasta, deși a deschis drumul omului spre progres, sfârșește prin a-l face dependent de lucru, a dorit să matematizeze lumea, însă a sfârșit prin a matematiza sufletul omului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
desastre." (Ernesto Sábato)1 Dacă durerea mărturisita are efect de consolare, atât pentru cel care se confesează, cât și pentru receptor, nimic mai tămăduitor, atunci, decât să-l citești pe Cioran, care, ca și tânărul Werther al lui Goethe, face apologia durerii și a voluptății de a suferi. Mare liric al "nemângâierii", Cioran se tânguie că nimeni altul, suferă, dar de necredința, pentru ca, daca pentru alții religia este salvare, mântuire, pentru el "creștinismul (îmi) este inutil. Cu exceptia a doua trei puncte
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
din "normal" nu îl interesează, pentru el "viața se creează în delir și se desface în plictis"52. Cioran amintește de repulsia lui Dostoievski pentru stările de echilibru și automulțumire, ura pe care Cioran o duce la limită, făcând chiar apologia opusului acestora: suferință, în care omul pare a găsi satisfacție. Cioran crede că: "sănătatea este o stare de nonsimțire, ba chiar de nonrealitate. Îndată ce încetezi să suferi, încetezi să exiști"53. Sábato spune că a fost întotdeauna fascinat de nebunie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
din perspectiva creștină, în moarte se află infinit mai multă speranță decât este de găsit, gândind pur omenește, acolo unde nu numai că există viață, dar această viață se află în deplinătatea sănătății și a forței"61. Romanticii nu făceau apologia sănătății omului, ci a bolii și morții sale. Dintre cele trei boli ale mizeriei umane enumerate de Kierkegaard (neliniștea, păcatul și libertatea), Cioran trăiește "neliniștea celui care vrea să fie el însuși"62. Pentru Cioran, a intra în moarte înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și inaugurarea unei lungi perioade de instabilitate și pauperitate accentuată (din 1975 până în prezent). Venirea la putere a lui Saddam Hussein în Irak în 1979 și a colonelului Moammer el-Ghadaffi în Libia în 1969 erau privite drept megaevenimente din perspectiva apologiei propagandistice din statele respective, în timp ce la scară regională pot fi catalogate ca mezoevenimente (prin evaluarea stărilor conflictuale pe care le-au creat cu vecinii), iar la scară globală drept microevenimente regretabile care au deranjat, sau după caz, au aranjat traiectoria
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
Pinler, 1988; Ștefanachi B., Filosofia noii economii, Moldova, Iași, 2005; Tinbergen J., Word Security and Equit; Todosia M. Doctrine economice, Editura Universității "Al. Cuza", Iași, 1992 Villey D., La formation de la pensée juridique moderne, Les Editions Montchrétien, Paris, 1975; Xenofon, Apologia lui Socrate, Cultura Națională, București, 1927; Wallerstein, Le capitalisme historique, Paris, La Découverte, 1985; Waldrop M.-M., Complexity: The Emerging Science at the Edge of Order and Chaos, New York, Simon and Schuster, 1992; Williamson O.E., Markets and Hierarchies. Analysis
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
le vivant, Payot, Paris, 1983. 27 Daniel Villey, La formation de la pensée juridique moderne, Les Editions Montchrétien, Paris, 1975, p. 15. 28 Henri Denis, Histoire de la pensée économique, p. 31. 29 Op. cit., p. 34. 30 Vezi, în acest sens, Xenofon, Apologia lui Socrate, Cultura Națională, București, 1927, p. 141. 31 Aristotel. Politica, Editura Cultura Națională. București, 1924. 32 Mihai Todosia Doctrine economice, Editura Universității "Al. Cuza", Iași, 1992, p. 25 33 John Rawls, Political Liberalism, Columbia University Press. New York, 1993, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pe cititor în perceperea misterului subsecvent viciului absurd, să-l consoleze prin simbolismul enigmelor, nu înainte de a-l fi sodomizat prin scene imposibile de sex, homo/heteroerotice. Există totuși un echilibru, indus de talentul incontestabil de narator, între cruzimi masochiste (apologia fericirii incomparabile de a fi posedat, martirizat etc.), altitudinea stilistică a decriptării emoțiilor hard și tensiunile meditației intime. De mare efect sunt descrierile (cu etimonul într-o memorie afectivă intensă) de peisaje și locuri (Torino, Roma și împrejurimi), reliefuri și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]