34,383 matches
-
a naționaliștilor - din nefericire nu și a românilor, care declară că nu înțeleg să mai suporte jugul austro - ungar, în special cehii și polonii. Pentru noi clasele de jos, nu aveau nici un pic de ură, prin ziarele lor citeam însă aprecieri asupra armatei române care trădau o mare ciudă și admirație în același timp. Mi-aduc aminte de pildă un caracteristic și lung articol din suplimentul ziarului Contelui Czernin "Tremdemblatt" în care se vorbea despre luptele de la Oituz pe larg cu
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
referi mai încolo la aceste opinii ale lui Rădulescu-Motru, disociindu-mă și de prea acutele tușe ale d-lui Preda. Trece, apoi, prea fugitiv în revistă opiniile lui Eminescu, exclusiv prin filtrul apreciativ al lui A.C. Popovici, trece galopant peste aprecierile lui Gherea și se oprește tocmai la D. Stăniloae în tentativa acestui cugetător ortodoxist (să ne amintim, în treacăt fie spus, că a polemizat și cu Blaga, tot din perspectivă ortodoxistă). Definiția lui Stăniloae despre specificitatea românismului e de tot
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
roluri, scriind sonete... Cît despre Hamlet este știut că s-au scris pînă-n prezent peste 30.000 de lucrări felurite, studii, cercetări, culegeri de date biografice etc. Hamletologia... Despre actorul-autor se potrivește - în portretul intelectual ce i se poate schița - aprecierea, lăsînd de-o parte orice ierarhie de valori, că avem de-a face cu un artist al cuvîntului capabil "să vadă idei", să vizualizeze ceea ce se rostește pe scenă, deci puterea cuvintelor și forța imaginii, o explorare interioară plecînd de la
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
cu care străbat lumea în viteză pentru a se apleca asupra unei partituri necunoscute, să accepte să o includă în program, este o realizare capitală a celor care au pus în pagină programul artistic pentru care li se cuvine toată aprecierea. Dacă în plus interpreții sunt tentați să o includă în repertoriul lor și pentru alte prilejuri este un câștig inestimabil. Oricum, banda de magnetofon și pelicula vor păstra aceste momente memorabile deoarece, ca întotdeauna, Radiodifuziunea Română va fi prezentă pretutindeni
Festivalul Internațional "George Enescu" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15925_a_17250]
-
moral și intelectual al evreului aduce, la început, în dezbatere evreul inteligent și viclean, cînd inteligența era socotită primejdioasă. Pentru că această inteligență, înnăscută sau dobîndită, naște, invariabil, viclenie. Și se citează, în sprijin, destule exemple, din care nu lipsește și aprecierea lui Cioran din 1936 (Schimbarea la față a României). O altă prejudecată negativă a acestui portret moral este prezentarea evreului ca fiind, exclusiv, fricos și laș. Călinescu, în Istoria literaturii, a explicat aceste trăsături drept consecințe ale bimilenarei lor drame
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
Marina Constantinescu Joi, pe 2 august, Marcel Iureș a împlinit 50 de ani. Pînă foarte de curînd, era catalogat, în discuții sau aprecieri critice, drept "tînărul actor care a reușit" nu știu ce. Această inscripționare, amuzantă o vreme, m-a făcut să înțeleg că se pune oarecum distanță între generații. Că nu neapărat valoarea impune după sine și ierarhiile, dincolo de vîrsta biologică. Brusc, oamenii au
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
Z. Ornea Demult n-am mai scris despre Caragiale, bătrînul. Și mi-o reproșez adînc. Mai ales că în ultimii ani s-au produs deconcordantele aprecieri negative despre Caragiale și lumea lui. Ele ar dezvălui, se tot spune, numai latura meridională, șugubeață și neserioasă a lumii românești, dimensiunea tragică trebuind exclusiv căutată la Eminescu. De aceea, se adaugă, între cei doi a fost un abis, neînțelegîndu-se
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
pînă în 1908 președintele P.N.L. și secretar perpetuu al Academiei Române, în 1891, cînd i s-a respins de la premiere teatrul (3 voturi pentru și 24 contra în plenul celebrei instituții) a rostit despre opera lui Caragiale această semnificativă judecată de apreciere: "Este însă un alt moment, atins și acela de onorabilul nostru confrate, care pe mine m-a revoltat în aceste lucrări; acel moment este potrivirea dintre scrierile d-lui Caragiale cu acelea ale lui Brociner, ale d-nei Mite Kremnitz și
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
fost contaminat de mioapa xenofobie. Dar ce ne facem cu o opinie din 1908 a unui mare critic literar, cum a fost, negreșit, E. Lovinescu? Și el adept al liberalismului, în 1908 putea articula despre opera lui Caragiale, următoarea deconcertantă apreciere: "În cincizeci de ani nu va mai rămîne nici cea mai mică urmă din atmosfera morală a comediilor lui Caragiale; amintirea republicii din Ploești sau a gărzii civice se vor fi risipit de mult". Iar patru ani mai tîrziu, în
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
orice idealism, de orice suflare generoasă, plină de un pesimism copleșitor, de o vulgaritate, de altminteri colorată, ea s-a bucurat de prestigiul unei literaturi, prea actuale, dar va rămîne mai tîrziu cu realitatea unei valori mai mult documentare." E aprecierea de final a unui studiu mai amplu, pe care îl regăsim și în volumul al IV-lea de Opere, apărut, în 1987, în îngrijirea d-nei Maria Simionescu și dl Alexandru George, la Editura Minerva. Într-adevăr, stranie opinie și trist
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
publică și de tot ce este însemnat în critica literară românească timp de aproape un secol. Sîntem nevoiți să constatăm uluiți și indignați că între opinia din 1891 a lui Sturdza și cea din 1908-1912 a lui Lovinescu deosebirile de apreciere sînt, totuși, atît de minimale încît aproape că s-au ivit din același trunchi de cecitate obtuză. Dar, încă răvășiți, iată opinia lui Zarifopol din 1922, marele prieten al lui Caragiale, cel ce va iniția, la Editura Fundației Regale, ediția
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
parte de recomandări de detaliu, unele destul de ciudate, la care voi reveni. în principiu, n-am nimic împotriva acestor subiecte-chestionar, deși ele nu sînt numaidecît potrivite la literatură, unde profesorului trebuie să i se lase o mai mare libertate de apreciere. Ca să nu spun că nici la limbă nu se pot prevedea toate cazurile care necesită depunctarea. Cu ce nu sînt de acord este însă indicarea de variante - corecte și, respectiv, incorecte - între care elevul trebuie să aleagă. Ca la Vrei
Bacovia la bacalaureat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16009_a_17334]
-
să creadă, cu o naivitate condamnabilă, în sloganurile asanatoare legionare. Aceasta, oare, poate explica și entuziasmul lor frenetic (cum s-a întîmplat, de pildă, cu Cioran) în totalitarismul nazist și fascist? E o întrebare din atîtea altele posibile. Găsesc exagerată aprecierea potrivit căreia "generația criterionistă rămîne poate cea mai strălucită generație intelectuală din toată România modernă". Întreb, de ce am diminua generația junimistă, bogată în atîtea mari valori. Bune și interesante sînt capitolele despre filosofia în deceniile totalitarismului comunist, relevîndu-se cum funcționează
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
salvat pe Noica de protocronism, spre care ața îl trăgea cu temei. Cartea d-lui Costică Brădățean e scrisă cam la repezeală, folosindu-se de ample citate din scrieri recente pe care le folosește prea mult (în locul chiar al propriilor aprecieri) în text, în capitole speciale, prea abundent pentru a nu pune la îndoială originalitatea acestei introduceri în istoria filosofiei românești. E, mai curînd, un eseu prea îndatorat antecesorilor despre filosofia românească în veacul pe care, tocmai, l-am depășit. Postfața
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
vă suportați gloria? Vă deranjează, vă încîntă? Da, mă deranjează, n-am nimic a face cu ăia care zic că eu sînt sau nu sînt. Am auzit cîntece din astea ani de zile, pînă la înjurătură și pînă la... Doar aprecierea străinilor m-a sprijinit întotdeauna. Acuma, și la noi, nu știu ce s-a întîmplat de vreo cîțiva ani, poate generația voastră... Să revenim la întîlnirea cu Victor Brauner. Spuneați că ea a fost decisivă pentru poezia dvs.... Dar să vezi cum
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
Intelectualilor români le-a lipsit curajul și deseori "libertatea" lor era cu voie de la poliție sau cu spate de la unii activiști superiori de partid. Cronicarul ar prefera, ca și în cazul d-lui Antohi, mai multă moderație în astfel de aprecieri. Cum, adică, n-au existat oameni liberi și curajoși printre intelectualii români aflați sub vremile întunecate? Cronicarul se desparte, încă o dată, de astfel de pusee sceptice, de un pesimism care n-are deplină justificare, și își amintește de vorba cronicarului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
-l situa valoric', pentru "a-l caracteriza critic'? Cine a citit întreaga operă a lui N. Iorga? Dar măcar tot ce au publicat M. Sadoveanu sau T. Arghezi? Pentru a ne conforma cerinței ideale a interlocutorului nostru "de-a face aprecieri globale' exclusiv atunci cînd am parcurs absolut tot ce a scris autorul pe care-l comentăm, ni-e teamă că și în ce-l privește s-ar cuveni a-i aștepta ultima filă scrisă înaintea decesului pînă a îndrăzni să
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
un altul Literaturii poeților, adică literaturii în sensul nostru, moderne. Li se adaugă pagini despre literatura veche religioasă și istorică, și despre gramatici. Scrisă în bună limbă românească și cu ortografia impusă de Maiorescu, Istoria lui Hodoș e plină de aprecieri de bun simț, fără mari pretenții de interpretare, exactă bibliografic, cu note biografice sumare și utile. Scriitorii importanți se află la locul lor, Eliade, Alexandrescu, Negruzzi, Alecsandri, Bolintineanu, Creangă, Slavici, Caragiale (firește, doar teatrul), Eminescu ('face parte dintre cei mai
O istorie a literaturii române by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15619_a_16944]
-
muncită, în care arama și diamantul sunt legate împreună spre a da iluzia unui inel ducal. Căci cu toată aparența calculelor și izbînzilor lui, Caragiale e un mare vizionar - ceea ce e de recunoscut spre onoarea sa". Să observ că, dincolo de aprecierile așa-zicînd favorabile din final, Zamfirescu neagă aici întreaga operă a lui Caragiale (mai ales dramaturgia). Cît despre Făclia de Paște, își menținea opinia, îndrăznind să conteste opinia lui Maiorescu. "Ce dovedește asta. Că dumneavoastră una vă place mai mult decît
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
La peur, cît e de firesc? Poate numai Poe rămîne fără control și neestetic, dar cu ce putere de impresionabilitate răscumpără acele lipsuri. Feștila intră în categoria întîi: e nereală și neestetică". Marele critic îi răspunde din nou, exprimînd buna apreciere a sa despre opera întreagă a lui Caragiale, chiar dacă are rezerve mari pentru caracterul omului ("Caragiale e o canalie"). A revenit și Duiliu Zamfirescu, în ianuarie 1890, negînd, din nou, valoarea Făcliei de Paște, la care adaugă Năpasta, toate fiind
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
a lui Caragiale bătrînul? Dar am reprodus acest schimb de opinii epistolare, pentru a releva cît de fals se poate răsfrînge valoarea operei unui mare scriitor în opțiunile unuia cu mult mai modest care avea despre creația sa o năstrușnică apreciere penibil suspusă. Apoi Gherea, dar, mai ales, Călinescu, apoi Iorga, Sanielevici, M. Dragomirescu au apreciat cum se cuvine nuvela. Să adaug că editorii descoperă aici o greșeală de lecțiune ("s-a sculat devreme" în loc de "s-a culcat devreme") care s-
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
-și procure și să citească (evident și secțiunea "Note și variante") ediția academică a dlor Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hîrlav. Memorabilă e prefața dlui Eugen Simion, subintitulată "I.L. Caragiale și spiritul românesc". Ceea ce mă duce cu gîndul la celebra apreciere a lui Ralea (din Valori) că I.L. Caragiale e cel mai național scriitor român. Caragiale, Opere. Două volume. Ediție îngrijită și cronologie de Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hîrlav. Prefață de Eugen Simion. Editura Univers Enciclopedic, 2000.
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
Cristian Teodorescu După o lungă perioadă de tăcere, fostul președinte Constantinescu a făcut săptămîna trecută mai multe aprecieri critice la adresa actualei Puteri. Dl Constantinescu a devenit, cum se știe, o simplă persoană particulară din ziua în care a predat Palatul Cotroceni succesorului său. Unii îi reproșează că, deoarece n-a mai participat la alegeri, i-a lăsat pe
Întoarcerea lui Constantinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15668_a_16993]
-
lui proto-Dracula nu țin minte să fi descoperit în analele curajului strămoșesc. M-am resemnat, mai ales că în ultima vreme acuzațiile de "trădare" au trecut în planul al doilea. Un domn doctor (în istorie?) îmi scrie negru pe alb: Aprecierile făcute de dumneata asupra lui Mihai Viteazul ș...ț sunt de același tip ca ale lui Roller în sinistrul său manual de istorie, pe care cred că nu l-ai mai apucat. Cred că o astfel de concepție asupra istoriei
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
sumă de mici aranjamente temporare cu oboseala. Odihna adevărată e în fapt cea care te eliberează de propriile energii, pregătindu-te numai în subsidiar pentru repaus. Acesta, precum în fizică, reprezintă un moment particular al mișcării. Voluntariatul, singur, dă o apreciere realistă confortului. Confortul occidental înseamnă nu nemișcare ghiftuită, ci prospețimea efortului. Contrar clișeelor, nici cel oriental nu înseamnă altceva. 10. Potrivit unor speculații etologice, absența provocărilor majore în condițiile de abundență, suprasecurizare și aplatizare reacțională ale vieții contemporane determină o
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]