906 matches
-
interes aparte, trăgând cu coada ochiului la Nastasia Filippovna. Cu o neobișnuită demnitate, care corespundea întru totul înfățișării lui impunătoare, cu voce înceată, afabilă, Afanasi Ivanovici începu una dintre drăguțele lui povestiri. (E locul să spunem: era un om foarte arătos, impunător, înalt, puțin încărunțit și destul de corpolent, cu obrajii moi, rumeni și cam pleoștiți, cu dantură falsă. Se îmbrăca bogat și elegant și purta lenjerie extraordinară. Nu te mai săturai privindu-i mâinile puhave, albe. Pe degetul arătător de la mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
preferă să aibă un angajat care își dă toată silința, însă uneori ratează, decît unul care încearcă doar din cînd în cînd. Atitudinea Nu putem controla multe lucruri. Nu putem controla cît de deștepți sîntem, cît de înalți, cît de arătoși etc.; nu putem controla nici circumstanțele exterioare care ne influențează existența. Cu toate acestea, singurul lucru asupra căruia deținem controlul absolut este atitudinea noastră. Sîntem capabili să alegem dacă să fim drăguți sau răutăcioși, împăciuitori sau certăreți, nervoși sau agreabili
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
grimase tuturor italienilor când le-o ceri. Mai încolo, o familie numeroasă, pe ale cărei personaje le identificai ușor, fără să te epuizezi în vreun complicat exercițiu de imaginație: ea, o englezoaică cu bani, îl găsise pe el, italianul perfect, arătos și gata oricând de-o serenadă, și repede îi făcuse trei copii, care se agitau acum în jurul mesei. Păreau fericiți cu toții, deși, din când în când, peste privirea lui mai trecea, ca un nor, dorul de zilele cu serenade, dar
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
vacanței bandajat, dacă te nimereai cu vreunul în talpă. De văzut în marea Taorminei n-am văzut decât meduze care nu păreau de speriat, cel puțin la prima vedere, pentru că, alminteri, bănuiam că se pricepeau ele la ceva, de vreme ce băieții arătoși de la salvataggio 67 aveau, pe lângă vestele de salvare și zâmbete șăgalnice, și soluție de bicarbonat. La plajă puteai ajunge și cu telecabina, iar Giulia prefera varianta asta. Într-o dimineață ne-am amuzat de o conversație încinsă purtată de un
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Istoria biologiei” și „Bazele darwinismului”. Vorbea cu un accent cu totul particular, cu multă căldură și convingere. A acceptat unele idei lîsenkiste, de care s-a lepădat apoi făcându-și mea culpa. Pe mormântul său ar trebui plantat un exemplar arătos de Cornus mas L. deoarece și-a dăruit energia și priceperea decenii la rând pentru cercetarea acestei specii. Ar fi nedrept să-l uit pe profesorul Constantin Dobrescu. Ne-a predat obiectul „Plante de cultură”. Era un excelent sistematician, un
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Avea un temperament mai vulcanic și nu-și permitea să-l insulți; cred că îi seamăn în această privință. A făcut armata la jandarmi și a funcționat și ca sanitar. Era mândru de tot ceea ce făcea. Era un bărbat frumos, arătos, bine legat și avea un șarm aparte. La un moment dat a devenit crâșmar. Un crâșmar care nu numai că dădea de băut pe datorie, dar bea și el cu clienții; asta nu putea să ducă decât la faliment. S-
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
unor sori, redând lumina înalturilor. Am urmărit mult timp spectacolul. Grăunțele de nisip se rostogoleau poticnindu-se din loc în loc. Firele aurii Țineau piept șuvoiului. Într-un târziu au fost acoperite, dar n-au fost mișcate din loc. Unul, mai arătos, a rezistat mult, dar până la urmă a fost acoperit și dat uitării. Parcă și lumina s-a metamorfozat. Treptat gândurile mi-au oferit o paralelă cu societatea umană. În puzderia de oameni ce se perindă în această lume, asemenea firelor
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
iad o să mă duc după el! Mai comand bere și ceva de mîncat. Omul era flămînd și observ că în privința mea este mai prietenos. Eu am opt copii, toți mici și frumoși. Poate pentru voi, albii, noi nu sîntem prea arătoși. Am însă copii frumoși, ca niște îngeri. José, cel mai mare, are 11 ani și deja aduce un ban în casă. Dar nu-l dai la școală? Ba da, dar mai cîștigă un ban, de la turiști. Mă rog, așa fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
anume de păcatul trufiei. Nu se mulțumea cu ce are toată lumea, cu ceea ce face toată lumea. Maria dorea să iasă din comun, să uluiască, să se vorbească de ea. Băieții roiau în jurul ei, care de care mai bogat, mai bărbătos, mai arătos, mai mintos. Maria însă nu era fata care să se oprească la unul din roiul imens de indivizi care o înconjurau. Dacă anturajul său n-o mulțumea, Maria și-a extins aria de căutare și a ajuns, în sfîrșit, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
el om după chipul și asemănarea lui, de vreme ce unealta strict necesară, oglinda, urma să fie inventată abia de Eva? Realitatea e Însă alta, anume cea povestită de mitologia română: „ăla“ a făcut un om privindu-mă pe mine, nu prea arătos de felul meu, recunosc; și a ieșit ceva cum vă știți, poluatorilor... Dar și eu trebuia să fac ceva, privind la el; Însă lutul nu m’a ascultat să cópii așa frumusețe. Și totuși - sunt sigur că nu mă Înțelegeți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Andrei i-a fost dat să simtă opreliștea autorităților austro-ungare față de libera trăire pe care majoritarii români și-o doreau asiduu și încercau pe toate căile să și-o construiască. Andrei abia de se săltase. Era un flăcăiandru, isteț și arătos, când intrând în bolta unui negustor de altă nație decât a oamenilor satului, dorind să cumpere de la acesta o brișcă, este păcălit, boltașul reținându-i creițarii, dar refuzând să-i dea marfa. De atunci lui Andrei Budac, străinii nu i-au
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ridicat. Se va schimba situația și în România că nu mai trăiți în comunism. Așa-i, dar va trece multă vreme până vom ajunge să trăim ca cei din Occident. Toate bune și frumoase, dar fructele lor, deși erau mai arătoase, nu aveau gustul celor de la noi. De asemenea roșiile le mâncai cu ochii însă gustul lor lăsa de dorit. Vor fi fost modificte genetic așa cum se vorbește? Nu știu, dar nu mi-au plăcut. Ce mi s-a părut aparte
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de pe margini și grădinile oamenilor și un soi de flori agățătoare care pe la noi nu cresc. Am văzut cum arată măslinul, arborele chivi. Erau și flori care cresc în România: turcoaice, petunii, trandafiri. Ne așteptam ca trandafirii să fie mai arătoși aici, într-o climă caldă. Vezi, trandafirii lor nu arată ca ai noștri. Parcă sunt mai zgribuliți, era de părere Janeta. Probabil că în clima mediteraniană nu se sunt în elementul lor ca la noi. În grădina unui grec am
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
114. Mitropolia nu a dat nici un răspuns la această întâmpinare. În primăvara anului 1935, Irimescu, deși revoltat de dărâmarea casei copilăriei lui Eminescu, aprobă însă cu toată nonșalanța dărâmarea bisericuței de la Ipotești, pe motiv că s-a făcut alta mai arătoasă. Ordinul Protoieriei Botoșani (nr. 666 din 22 mai), înregistrat la Ipotești cu nr. 30, din 24 mai 1935 spune clar: Cucernice părinte, Vi se face cunoscut că I.P.S. Mitropolitul Moldovei prin ordinul No. 4286 din a.c. a aprobat dărâmarea vechei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
scări curate 44... Era ceea ce-și dorea poetul Din străinătate, adică o casă tăcută, mitutică,/ În valea mea natală ce undula în flori 45. Sigur că, din perspectiva depărtării și după ce la Cernăuți a văzut case cu mult mai arătoase decât o aveau părinții pe cea de la Ipotești, preferința lui Eminescu pentru casa mitutică reprezenta ecoul fiorului liric al copilului care stătea pe malul lacului din pădure, unde-și făcea colibă de trestii, mitutică -/ În ea un pat de scânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
purtam blacheuri, așa că băteam mereu un soi de step involuntar și dezordonat pe sobrele culoare universitare. Fetele se înveșmântau în "sare și piper", așa numita "pânză America" (repede rebotezată în ton cu epoca "pânză muncitorul"), ieftină și, în felul ei, arătoasă, dacă se purta peste juponul scrobit. Și profesorii se îmbrăcau "pe puncte" un soi de cartele pentru haine-stas. În astfel de peisaj mohorât, asistentul apărea cu un impecabil costum maron, cămașă albă și cravată asortată. Purta ochelari cu ramă subțire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și sunt mereu căutat... Bine, eu am făcut aceste precizări zise Miu fiindcă ne-ar fi făcut plăcere să mai rămâneți... Profesorul Loghin era la acea dată, așa cum constatasem și cu doar câțiva ani în urmă, în timpul studenției, un om arătos, la mijlocul vârstei, bine clădit și viguros, ca un Făt-Frumos de bărbat: înalt, spătos, cu obrajii rotunzi și fragezi, cu o mustăcioară neagră și deasă, tunsă scurt, cu niște ochi mari și albaștri, cu sprâncenele și părul des, muiate parcă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
început spre "spartul târgului", adică aproape de sfârșit, luni seara, când oamenii, adică nuntașii, erau veseli și cu chef. Ei, cuscre, zise coana Zitta, ce părere ai matale, că ți-am strâns feciorul de pe drumuri și-l facem băiat cu casă arătoasă și nevastă frumoasă? D-apăi ce să zic eu, cuscră dragă, răspunse hâtru, moș Costache. Dumitale, de bună seamă vorbești în șagă. Că nu l-ai strâns chiar de pe drumuri, că avea el destule porți la care putea să se oprească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
hâtru, moș Costache. Dumitale, de bună seamă vorbești în șagă. Că nu l-ai strâns chiar de pe drumuri, că avea el destule porți la care putea să se oprească. Că ai de gând să-i dai zestre și casa asta arătoasă, aflu acum prima dată... Și m-aș bucura să fie așa. Dar, după cât văd eu, nici casa nu-i terminată, că a rămas nelețuită și netencuită. Iar fata nu știu dacă era chiar acum de măritat. C-aud că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
rătăcea încețoșată peste locurile virane pline de gropi și ruine, din jurul gării, cu mormane de moluz și gunoaie, ziduri dărăpănate, fără acoperiș, cu ferestre căscate larg, cu hornuri singuratice... Alei năpădite de bălării duceau spre maidane unde înainte fuseseră case arătoase cu grădini frumoase, acum în paragină. Erau primele răni ce ni se înfățișau ochilor, din orașul distrus de război aproape în întregime. Ici-colo, se mai vedea o dugheană, ori o clădire cu ziduri de culoarea funinginei, care supraviețuiseră incendiilor și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fată frumoasă, cu obrazul alb, ferit de soarele arzător cu ajutorul unei umbrele. Închipuiți-vă surpriza lui! Surpriză încă și mai mare când fata îi propune să plece cu ea și so ia de soție. Ajung la o casă mare și arătoasă, se căsătoresc și trăiesc nesupărați de nimeni ani de zile. Totul i se oferă fostului tăietor de la sine: mâini nevăzute aștern masa și patul. Dar fata trebuie să se ducă la un moment dat până la părinții ei cu o treabă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
nu mă necăjește prea tare, după cum nu mă supără nici lipsa totală de măcelării. Există o singură cârciumă, „Leul Negru“. Căsuțele sunt încântătoare, clădite solid, din piatra locală, galbenă, dar singurul edificiu de oarecare interes arhitectural este biserica, o construcție arătoasă din secolul al XVIII-lea, cu o galerie. De bună seamă, eu nu sunt bisericos, dar m-am bucurat să constat că se țin slujbe, deși numai o dată pe lună. Biserica e bine întreținută, întotdeauna împodobită cu flori. Dangătele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încropit un buchet amestecat din valeriană, limba peștelui și licheni de mare albi. Lichenii au o mireasmă pătrunzătoare și plăcută. Nu mă pot opri să nu colecționez în continuare pietre și jgheabul meu a devenit neîncăpător, deși pe cele mai arătoase le-am folosit pentru a-mi îngrădi pajiștea. Gărdulețul ăsta arată cam bizar. Când va fi terminat, voi decide dacă îmi place sau nu. E un mijloc bun de a-mi expune pietrele, dar nu cumva pământul o să le decoloreze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să se reverse. Apa părea emailată într-un albastru foarte deschis. Două păsări (gâște de mare?) în zbor jos, se reflectau cețos și distorsionat pe luciul apei, ca într-o suprafață convexă, metalică. În timp ce înaintam de-a lungul drumului, pe lângă arătoasa piatră kilometrică pe care scria: Nerodene - o milă, stâncile galbene care se tolăniseră toată ziua la soare păreau să degaje vagi efluvii de căldură. Prin contrast, casa mea era rece și pregătită, parcă, să se preteze la vreuna din farsele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la Barcea, își ia actele, face armata la marină, bate crunt mai multe cadre militare, care l-au umilit, simulează nebunia ca să scape de batalionul disciplinar, după care se însoară "cu cea mai frumoasă fată din sat". "Pe-atunci eram arătos. Acum, îs mai urât ca doi măgari". Se face băiat cuminte și se angajează la o fabrică din Tecuci, responsabil cu ordinea și disciplina. Nu mai dormea nimeni la locul de muncă. Nimeni nu mai venea beat la serviciu. În
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]