910 matches
-
ăla, Aristide Blanc, ori lui Wilson al Americii nu i s-a dat atîta atenție în atîtea gazete dintr-o dată. Aici deștepții de la Dimineața au scăpat caii și căruța lui Cocoș umblă de-a lungul și de-a latul peste arătură." Plin de scîrbă, și-a turnat din nou un pahar plin ochi sub privirea dezaprobatoare a chelnerului, care pentru orice eventualitate se ținea pe aproape. Lică Făinaru era destul de cunoscut pentru a i se permite multe într-un restaurant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Și l-au adus și pe maimuțoiul de Balbo. Știi că m-a refuzat?" IV Raportul prezentat de Bîlbîie era lung, plin de repetiții, când te așteptai să semnaleze ceva cu adevărat interesant aluneca printre degete, Bîlbîie ăsta, luînd-o peste arătură și crezînd că știe el ceea ce-i important. Încă nu se învățaseră, nu pricepuseră că pe el, ca șef al Serviciului, nu-l ajută cu nimic ceea ce cred detectivii și inspectorii că e important. El avea nevoie de o descriere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și așezându-se pe laiță, privind-o și cerându-i iar o ulcică de apă rece. Soarele scăpăta spre dealurile de la apus, între pături subțirele de nouri. Vântul de secetă tot sufla în întinderi. Cât cuprindeau ochii, se vedeau numai arături, miriști, păpușoiști; în valea de aproape lucea un iaz; pe-o culme ușoară, înnegrea un pâlc de mărăcini. Nicăieri păduri, livezi, sate. Deasupra, se boltea un cer alburiu de singurătate. - Mergeau încet pe un drum de țărână; pașii lor stârneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fiți mîhniți că m-ați vîndut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viața m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. 6. Iată, sunt doi ani de cînd bîntuie foametea în țara și încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriș. 7. Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămînă sămînța vie în țară, și ca să vă păstreze viața printr-o mare izbăvire. 8. Așa că nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
ghearele “bolșăvicilor”, cum le spunea taică-su’, Cercetașul Toaibă... --Nu sunt altceva decât un biet “gând de veghe”, dar, care la o adică sare din culcuș să te întrebe: “Încotro, vere? Nu ți se pare că ai luat-o pe arătură?” --Să facem pace, pezevenghi ce ești, și legământ că ne vom întinde mâna ori de câte ori ni s-ar părea că nu călcăm pe hudița cea potrivită. --Întocmai, prietene. Tu să-ți vezi de ale tale, iar eu cu durda asta oi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ca să nu se fi găsit și pentru ea un evreu cinstit care s-o facă fericită. Probabil că la toate astea reflecta domnul Brener (pentru că așa se numea), săltînd În șareta sa ori de cîte ori roțile o dădeau pe arătură. PÎnă la Seghedin mai era Încă mult, cel puțin două-trei ore, el Însă nu se zorea. Nu se mai folosea deloc de bici și slăbise și hățurile. Caii știau drumul pentru că trăgeau deseori la șareta asta (așa să-i spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rolul neghinei din „pilda semănătorului” (Matei, XIII, 39), cel care culege recolta de grâu cu neghină, deși „a semănat sămânță bună în țarina sa”. Tiptilul corci de mătrăgună Cu grâul crește dimpreună. El s-a ivit, s-a strecurat Pe arături, la semănat. Și-a prins atâta rădăcină Că țarina, -mpărate, este plină. Unde-și dă brazda rodul cel mai cald Acolo-i sare vârful mai înalt (58). Despre stări de intoxicare involuntară cu cânepă, atestate la țăranii francezi și ruși
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
PRM, mai întâi cu semnale sonore. Văzând că nu vor să oprească și continuă urmărirea celor două jeep-uri, poliția a blocat șoseaua cu o cisternă, cu un tractor, dar toate au fost ocolite, trecându se prin șanțurile laterale, pe arătură. Era o urmărire ca în filme. Patriotul Ilie Ilașcu nu avea cum să știe că mașina de la PRM n-a vrut să oprească, să pot coborî. șoferul, la insistențele mele, ia legătura prin telefonul mobil, pe care îl avea, cu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
această forță ajung asemenea celulelor cancerigene, celule moarte, ce se vor pierde în neant. În concluzie, moartea nu este decât o stare de respirare între degenerare și regenerare cu mici "focare" tumorale. Nu-i așa, am cam luat-o pe arătură! Pe scurt, moartea trebuie luată în serios și respectată precum respecți viața, reprezintă mișcare ciclică a biologicului, atât și nimic mai mult. Uite, chiar în aceste zile trebuie să-mi apară la Editura "Paralela 45" romanul Moartea este bine mersi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
parțiale și a crescândei complexificări a societalului în periodul prezent. Talibanii or avut o țară pe mână și or dus-o, vitejește, din rahat în supercăcat, neținând seama de interdependența funciară a lumilor. Mă opresc acilea, c-o luai pe arătură. M-a întrebat cineva care ar mai fi soluția, acum când nu mai e nici o soluție, de a face ca "România noastră" să redevină măcar ce a fost înainte de război... Eu am găsit "o soluție", o spun însă după ce o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nozi“ în loc de „noduri“...) Depășit de exigențele creației literare, autorul exclamă la un moment dat: „Doamne, grea meserie e scrisul! / Cuvintele nu mă ascultă / se împrăștie ca iepurii prin desișuri / când mi e lumea mai dragă. / pana o ia de-amboulea pe arătură.“ (Golgota) Îl compătimim pe Vasile Ghica pentru ceea ce i se întâmplă când scrie. Dar și mai mult îi compătimim pe cititorii săi. O trista justete La vârsta de 33 de ani (pe care i-a împlinit în 2006), Daniela Gifu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sărăcie, că mai mult mănâncă decât lucrează... Trebuie să scăpăm de ei cât mai repede cu putință... Chiar de astăzi îi scoatem din porție și fânu-l dăm la lotul vacilor cu lapte. Aistai-i pricazu de la regiune. Pentru nevoile curente și arăturile din toamnă, înjugăm vacile și, după aceea, în doi-trei ani, ne vom dota cu tractoare fabricate la Brașov. Vom primi și credite de la stat în acest scop și le vom achita prin livrări anuale de produse. Ce-i drept, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
viața în ultimul moment! Că dacă mai întârzia helicopterul SMURD fie și o jumătate de oră, astăzi îl pupau rece nevasta și copiii, că i-a fost atinsă jugulara!.. Iar el tot cu politica lui deșănțată o ține morțiș pe arătură... ne aburește ca pe niște copii naivi și ne oferă zaharicalele lui de prost gust pentru o posibilă susținere în noua campanie, i-a atenționat profesorul Haret pe cei doi practicanți ai săi odată ieșiți din rezerva cu nr. 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cumperi pe Voica, și mi-e așa de dragă...! - Teama ta nu e departe nici de mine, dar cine ne oprește ca mai întâi să punem binele la plug, răul să-l lăsăm undeva uitat, departe de noi, în altă arătură... Vișinel scoase un oftat, încât toți cei prezenți în jurul lui avură impresia că se stinseseră și ultimele licăriri de viață ale focului din vatră. Cu toate că, întunericul supărării cuprinse sufletele părinților săi, aceștia nu voiau să-și exprime temerea în cuvinte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ziarele? Nu știa. Ei bine, ziarele se tipăreau În iad. Tot ce scria acolo era minciună crasă. Totul era contrafăcut. Fiecare cuvânt purta Însemnele lui Anticrist. Bătrâna jubila. Mașa nu-și mai bătu capul să răspundă. Când o lua pe arătură, bătrâna era greu de oprit. Și totuși schimbul acesta nevinovat de replici nu rămăsese fără urmări. În ultimii ani, bătrâna se ramolise atât de mult, Încât uneori se comporta ca un copil. Auzind despre efectul pe care Îl avea muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Învioră vizitatorul. - Nimeni nu poate să fie ceea ce nu-i. La ce Încercare să vă pun? Să săriți gardul, să bateți mingea, să bateți câmpii sau... - Mărturisesc că-mi place să bat câmpii. Când sosește toamna, s-o iau pe arătură... - Sau s-o faceți pe deșteptul, luând totul În răspăr. - Ia uite unde stătea filosoful, chicoti oaspetele. Te uiți la ea și zici că-i femeie simplă, numai iată că femeia simplă te bagă-n hăul existențial... Bravo, Mașa, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
uita mereu la ceas, dar acele lui păreau că s-au Înțepenit pe loc. Avionul zbura când lin, când se Înclina Într-o parte, Începând să se zgâlțâie din toate Încheieturile, de parcă ar fi mers nu prin aer, ci pe arătură. Privind prin hublou, Mașa Își făcea mereu În gând semnul crucii, rugându-se de Dumnezeu s-o aibă În pază. Broboane de sudoare mari cât niște mătănii șiroiau pe fața ei Încremenită de așteptare. Golurile de aer prin care trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cuștile câinilor, care În loc să se repeadă să-i sfâșie, scoțând un scheunat jalnic, se strecurau În găurile săpate de șobolani și iepuri pe sub temeliile șurilor și ale caselor. Stolurile păreau că izvorăsc de undeva de pe graniță, de sub zăpada ce acoperea arăturile. Privind rândurile de sârmă ghimpată și stâlpii frumos vopsiți În trei culori, spuneai că a sosit vremea lui Anticrist; invazia ciorilor era doar un semn că Într-adevăr acest timp e pe aproape. Unii povesteau că ar fi văzut bulgării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rezonabil. Dar, pe măsură ce concluziile la care ajungea se ramificau, dând naștere la alte și alte interpretări, În fața ochilor Îi apăreau figuri și semne stranii, care Îl nelinișteau. „Prin urmare”, conchise el, „suntem pe cale de a o lua din nou pe arătură...” Arătarea postată dinaintea sa Își schimbase ușor Înfățișarea. Trăsăturile feței se lățiră, iar tenul, din alb, se făcuse acuma stacojiu... „Iată că băutura și-a făcut efectul. Nimeni nu-i imun”, gândi medicul. Între timp, piciorul căpătase o statură impozantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care, fără să-și dea seama, se dăduse pe mâna lor. La București se oploșise Întreg Fanarul. Fraza era destul de Întortocheată și cam trasă de păr. La Corso astfel de reclame ar fi stârnit multe comentarii. Unii, luând-o pe arătură, ar fi vorbit despre specialiștii noștri În domeniu, despre butoaiele și doagele noastre sărite de pe fix, În viața privată și cea publică. Alții, apăsând pe o notă naționalistă, ar fi apucat să vorbească despre revoluția lui Tudor și fanarioți. Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să zicem -, neatrăgătoare, ca să nu se fi găsit și pentru ea un evreu cinstit care s‑o facă fericită. Probabil că la toate astea reflecta domnul Brener (pentru că așa se numea), săltând În șareta sa ori de câte ori roțile o dădeau pe arătură. Până la Seghedin mai era Încă mult, cel puțin două‑trei ore, el Însă nu se zorea. Nu se mai folosea deloc de bici și slăbise și hățurile. Caii știau drumul pentru că trăgeau deseori la șareta asta (așa să‑i spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se părea că le aud șoaptele, dar n-a ieșit nici unul să alunge haita. La capătul satului m-am oprit să răsuflu, câinii rămăseseră în urmă, le auzeam mârâitul înăbușit; apoi am tăiat pe o scurtătură, de a curmezișul unei arături și m-am oprit lângă un pâlc de salcâmi. știam că acolo era locul : o groapă, un fel de șanț adânc și nu prea lung. Am sărit în groapă, m-am ghemuit pe fundul ei, eram leoarcă de sudoare, burnița
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe grozavul că știu a cui e crâșma asta. Nu apuc să spun nimic însă, pentru că bătrânul mi-o ia înainte: Să știi că ai avut dreptate când ai spus că e mai ușor să stai la tejghea decât pe arătură sau pe fânaț. Uite că și crâșma asta a fost primită în schimbul unei moșii din „łinutul Putnei, pe Milcov, anume Cicanii”. Cred că din zapisul întocmit de „Sandul ficiorul a Tomii a lui Alevra” împreună cu maică-sa Alexandra și fratele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de a simți măria sa, să va scârbi asupra dumnelui.” „Iaca, fiule, că la acea vreme erau și „gazeturi”. Necazul lui vodă însă era că gazetele primite erau vechi și că acei „domni leșești” cereau în schimb lemne și loc de arătură.” Așa că vodă s-a supărat pe drept și mai presus de asta el avea „de unde lua gazeturi.” Același Constantin Nicolae Mavrocordat voievod însă, nu mai are ce face când vine vorba de măria sa pașa. Așa că, la 5 octombrie 1742 (7251
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
armată? Uite ce față are, ce meclă descompusă, parcă-i coborât din copac! Ștergeți sângele, măturați cioburile, spurcatul naibii! E schizofrenic, tovarășe sergent! Belește ochii a străin, e absent. Bă, ne auzi? Ce-i cu tine? Ai luat-o pe arătură? Trezește-te! Scoate cureaua și leagă-i mâinile, soldat, să-l facem pachet și să-l trimitem doctorului Chelemen, să bage diazepam în el până-i pocnesc creierii! Dracul mai face om din ăsta. Bă, nebunule, îți bați joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]