1,630 matches
-
Deși compus din două secvențe textul devine unitar, peisajul terestru unit cu cel cosmic și spiritual într-o formulare simplă, firească, curgând armonios spre versul final și aducând în prim plan apa, liant a celor două lumi. Dincolo de cuvinte, dincolo de arșiță și colb, remarc frumusețea austeră a pământului sterp udat de ploaia spirituala a gândului cultivat, legătura subtilă și asemănarea omului cu natura înconjurătoare. Câmpul ființei noastre însetat de cunoaștere, frumusetea clipei atinse în câteva silabe de frumusețea ideii, o fata
HAIKU , COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348428_a_349757]
-
314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cu fiecare iertare Apare un nou început. Plutești în vină că și vântul Cu un cuvânt, cu un sărut. O iedera ne ține visul Ancorat între iertări, Și-apare dorul, necuprinsul, În arșiță de căutări. Iertarea, singura comoara Ce viața ne-o lasă cadou. Este că stingerea de seară A soarelui de pe platou. Aduc că palida ofranda Ca un sărut între plecări, Aduc iertării o infanta, O mângâiere de iertări. Referință Bibliografica: Cu
CU FIECARE IERTARE, UN INCEPUT de PETRU JIPA în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348471_a_349800]
-
-TU, căruia i-am ratat specificitatea, (adică i-am dat la o parte ceea ce are el, celălalt, singular și nerepetabil). Iar ceea ce ține de neasemănător, fie ți-e dat (doar când vrea Dumnezeu!), fie ai câștigat cu sudoare, îndurând și arșița și ghețurile vieții etc. E, astea toate, inclusiv etc-ul , adăugat de mine, nu doar ca să mă aflu în treabă, ci din conștiința complexității, ce ține de universal și necuprindere cu mintea umană, cuoagulează și structurează, repet, contextual, spre facere și
EU -TU (IDENTITATEA, DIFERENŢA ÎN A FI ŞI ETC-UL) de NICOLAE BĂLAŞA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345030_a_346359]
-
ecou: ”Tu-tu!” - țipătul unui tren de noapte. Pe ecranul negru al cerului, imaginația proiectă un tren rulând pe șine cu-n ecartament cu mult mai larg decât cel Trans-Siberian, hotărât să străbată lumea în lung și-n lat, pe arșiță, pe viscol. În fața sa, o locomotivă greoaie precum un bivol, pufăia și icnea trăgând un șir nesfârșit de vagoane, îndărătnicindu-se să cucerească traseul, metru după metru, la fel ca optimismul care sfidează orice obstacol, chiar și destinul, mereu înainte
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
așa? Ia ascultați: ’’Cum strigă-n disperare îngerul din mine/ Însingurat, la margine de lume țintuit,/Căci, oropsit în vreme, știu prea bine,/Pe-un univers de îndoieli l-am răstignit.// Și am lăsat furtuni să-l biciuiască,/ În setea arșiței dogoritoare exilat,/L-am părăsit cu lașitate omenească,/Sălaș pentru odihna meritată nu i-am dat.// Zadar îngenunchez la căpătâiul uferinței,/ Purtând în taină fir de busuioc,/ Având pe umeri haina necredinței/ Și-a celor ce-au lipsit de la soroc
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
să-ți facă masaj mai bine decât mine, ai uitat cum te-am scăpat de răceală, cu ventuzele lu’ bunica, și toată noaptea te-am frecat cu oțet încălzit la sânii mei, ai uitat cum îți ștergeam buzele uscate de arșița bolii, da-o-ar boala în tine, de fătălău! bărbat te numești tu? cum poți să mai vii la mine, cu amărâta aia de pensie alimentară, pentru fiul tău, fiul tău! ai uitat ce ai promis când l-am născut
DACĂ AŞ FI FEMEIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 655 din 16 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345138_a_346467]
-
la umbra prunilor, mai mergea câte unul să se răcorească. Tatăl Anei își vedea și el de treabă, trecuse la coasă, doar or termina azi cu lunca, măine să se mute pe lângă casă, în delniți. Se apropia ora prânzului sub arșița soarelui, ei căutau să iasă toți într-o margine de luncă, sub pruni, la umbră, pentru masa de prânz . Odată pusă povara pe cal, Ana încălecă și plecă, așa cum făcea în fiecare zi, spre câmp, unde tatăl ei îi văzu
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
una lângă cealaltă, pline până la refuz cu obiecte de artizanat local și se finaliza la celălalt capăt, la nu mai mult de o sută de metri, cu poarta de intrare în castel și cu fantastica grădină botanică unde, în plină arșiță a soarelui de august, se răsfăța o rățușcă sălbatică, în apa unei fântâni arteziene. Grădina nu era prea mare iar rondurile erau amenajate într-o combinație de desene florale arăbești. Într-un colț spre mare, erau cultivate tot felul de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând suspinul și mă îmbăt din tăria sentimentului de împlinire... Te doresc lângă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
de taine încă nedescoperite. Ștefan, Ștefan, ce frumos sună când îi rostesc numele. Este ca o chemare. Este ca vântul din largul mării, ce vrea să poposească o clipă să-mi mângâie sufletul și să mi-l răcorească! Să stingă arșița care îl dogorește. Acum mă simt așa de singură... Vreau să mă regăsesc în îmbrățișarea ta, Ștefane! parcă-i spunea bărbatului, cu atâta pasiune ce se năștea gata să erupă ca lava fierbinte a unui vulcan activ. Strânge-mă la
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
pânză albă se topesc munți înzăpeziți cărări printre nămeți îsi croiesc miei cântând evadare alpină ca într-o încleștare sublimă ai evadat din mine în ascunse peșteri cerești nopțile mi le împreună ca un șirag de mătănii ziua-ntreagă în arșița verii să te strig cu glas de câmpie verde cu tăcerea desei păduri a cărei taină doar mierla o știe n-ai să vii până la asfințit seceră luna coboară printre vise coapte zadarnic merele suferă de claustrofobie pământeană în brațele
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
arzând ți-am rămas amforă ... Citește mai mult în zgomot de pânză albăse topesc munți înzăpeziți cărări printre nămețiîsi croiesc mieicântând evadare alpinăca într-o încleștare sublimăai evadat din mineîn ascunse peșteri cereștinopțile mi le împreunăca un șirag de mătăniiziua-ntreagăîn arșița verii să te strigcu glas de câmpie verdecu tăcerea desei păduria cărei taină doar mierla o știen-ai să vii până la asfințitseceră luna coboarăprintre vise coaptezadarnic merele suferăde claustrofobie pământeanăîn brațele mele de lut arzândți-am rămas amforă... XXIV. LA MAL, de
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
ultimul deceniu, a devenit o prezență activă printre scriitorii români din diaspora și din România, volumele sale, preponderent cu caracter memorialistic, oglindind file ale unei existențe ardente în slujba culturii, a frumosului în general. În miezul verii, în zile de arșiță și tihnă petrecute la umbra pomilor din livadă, am primit pe e-mail cele mai recente cărți ale doamnei Buică: Liliacul înflorit la umbra înserării și Universul vacanțelor (amândouă apărute la Ed. Anamarol, 2014). Cunoscând și vârsta la care se găsește
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ÎN SUFLETE GOI Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi dezmiardă vântul lacrima tăcerii, Se usucă -n mine dorul cel flămând; Și gustă din pleoape pe arșița verii- Fie vorba bună-i -nsetată-n gând. Împinsă -pe un val lâng' un țărm de mare... Lacrima tăcerii se scurge din ploi Din lumini de gând cuprinse o zare Și -o-mparte -n cuburi de gheață și sloi. Vine o minune
ÎN SUFLETE GOI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376441_a_377770]
-
de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016. O să mă întorc la tine, umerii albi așteaptă ca două fețe de pernă pe care n-am pus capul. Și sânii sunt copți de-atâta asprime de arșiță cu sfârcuri ca murul ce se urcă pe garduri. Inima se luptă să-nalțe iubirea-n poeme. Cum să mă întorc plecatul copil la totul de-a gata? Cheamă-mă tu, să-mi fie drumul mai sigur O să venim împreună
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
de lucru, a primit drept plată pentru munca lui un sac de grâu. S-a bucurat bietul om, căci șapte guri flămânde îl așteptau acasă. Cu sacul în spinare, pentru a nu cheltui nimic cu transportul lui, mergea săracul pe arșița dogoritoare, suflând din greu. Obosit, s-a oprit la marginea drumului, la umbra unui copac. Deodată, a văzut venind prin praful șoselei o trăsură frumoasă trasă de patru cai. În lumina soarelui, hanurile telegarilor și hainele vizitiului sclipeau de-ți
BINECUVÂNTAREA DĂRNICIEI ȘI PAGUBA ZGÂRCENIEI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376089_a_377418]
-
pe poclada cea albă S-aștern un omagiu de cântec și flori, Iar ție la gât, să-ți fac cetina salbă Și-o ninge-o zăpada ce cade din nori. Bujorii-n obraji n-or mai fi de la geruri, Ci arșiță pusă de-ai inimii sori. Simțirea îi mută în largele ceruri, Iar joaca ridică iubirea la nori. *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Zăpada mea iți stă la dispoziție / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ZĂPADA MEA IŢI STĂ LA DISPOZIŢIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376115_a_377444]
-
noi, la români. Elisabeta Iosif își elogiază iubirea pe care o compară cu zarea verii, către care i s-a deschis sufletul prin ferestre de topaz. Prin chiar titlul odei "Vara iubirii", o metaforă revelatorie de sorginte blagiană, este sugerată arșița iubirii mistuitoare. Pentru sufletul feminin îndrăgostit, autoarea devine Galateea, ce-l modelează pe Pygmalion, într-o inversare de roluri, căci în fața lui Dumnezeu și a Iubirii nu trebuie să ne rușinăm de ceea ce simțim. Adrian Botez, în sonetul XXII (numerotare
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
sine,Ce mă -nțeapă ca un zimț.... XXIV. ÎN SUFLETE GOI, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016. Îmi dezmiardă vântul lacrima tăcerii, Se usucă -n mine dorul cel flămând; Și gustă din pleoape pe arșița verii- Fie vorba bună-i -nsetată-n gând. Împinsă -pe un val lâng' un țărm de mare... Lacrima tăcerii se scurge din ploi Din lumini de gând cuprinse o zare Și -o-mparte -n cuburi de gheață și sloi. Vine o minune
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
rază, Să dezghețe dorul tăcerii din noi Singurul -n viață ce se minunează, Că se joacă singur în suflete goi. Citește mai mult Îmi dezmiardă vântul lacrima tăcerii, Se usucă -n mine dorul cel flămând;Și gustă din pleoape pe arșița verii-Fie vorba bună-i -nsetată-n gând.Împinsă -pe un val lâng' un țărm de mare...Lacrima tăcerii se scurge din ploiDin lumini de gând cuprinse o zareși -o-mparte -n cuburi de gheață și sloi. Vine o minune și un fir
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
să te ospătezi, sau să te răcorești cu o băutură. Când Dalia a revenit pe nisip și își ștergea cu prosopul stropii sărați, Gloria s-a repezit până la automatul de vis-à-vis să cumpere răcoritoare. Resimțea și ea efectul neplăcut al arșiței de afară la fel ca și Dalia. Nu a vrut să intre în mare pentru că intenționa mai întâi să-și protejeze corpul cu o cremă antisolară. Dalia nu rezistase tentației de a încerca mai întâi temperatura apei. Erau obosite de pe
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
2014. A fost odată o vrabiuță care își îngrijea singură puișorii. Și în fiecare dimineață înainte ca puii ei să se trezească, se scula foarte devreme și se ducea să le caute de mâncare. Dimineața în răcoarea zilei sau în arșița amiezii, vrăbiuța zbura din loc în loc să aducă hrană puilor ei. În căutarea ei după cele trebuincioase, desigur că nu lipseau nici riscurile. De exemplu: drumul lung și obositor pentru vrabiuța fragilă, era istovitor. Odată, pe cand zbura prin pădure, auzi deodată
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
mult A fost odată o vrabiuță care își îngrijea singură puișorii. Și în fiecare dimineață înainte ca puii ei să se trezească, se scula foarte devreme și se ducea să le caute de mâncare. Dimineața în răcoarea zilei sau în arșița amiezii, vrăbiuța zbura din loc în loc să aducă hrană puilor ei. În căutarea ei după cele trebuincioase, desigur că nu lipseau nici riscurile. De exemplu: drumul lung și obositor pentru vrabiuța fragilă, era istovitor. Odată, pe cand zbura prin pădure, auzi deodată
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
nr. 697 din 27 noiembrie 2012. Nicosia, Cipru, 24 noiembrie 2012. A fost o zi frumoasă, ca de primăvară românească, pentru că a început sezonul ploilor mediteraneene și toată natura s-a trezit din „tăcerea” la care a fost condamnată de arșița necruțătoare din anotimpul cald, în timp ce în România noastră. toamna arămie își strânge catrafusele și se pierde treptat sub cojoacele iernii ce va să vină... Teatrul de Comedie (SATIRIKO TEATRO) din capitala cipriotă, o clădire impunătoare, zugravită în culori vii și
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
numai frumusețe chipurilor, ... Citește mai mult Nicosia, Cipru, 24 noiembrie 2012. A fost o zi frumoasă, ca de primăvară românească, pentru că a început sezonul ploilor mediteraneene și toată natura s-a trezit din „tăcerea” la care a fost condamnată de arșița necruțătoare din anotimpul cald, în timp ce în România noastră. toamna arămie își strânge catrafusele și se pierde treptat sub cojoacele iernii ce va să vină... Teatrul de Comedie (SATIRIKO TEATRO) din capitala cipriotă, o clădire impunătoare, zugravită în culori vii și
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]